Lăcașurile de cult ale Constanței nu impresionează prin monumentalitate sau vechime, dar reprezintă bijuteria coroanei în îngemănarea de stiluri arhitectonice și de povești istorice definitorii pentru Constanța. În spatele fiecărei pietre din fiecare zid al Constanței se ascunde o istorie și o poveste, iar un periplu de nici 500 de metri prin zona istorică a orașului te poate duce pe traseul unei povești vechi de peste 2.000 de ani.
Catedrala renăscută din cenușa bombardamentului sovietic
Catedrala ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța este situată în zona peninsulară a orașului, la mică distanță de Cazino. Edificiul, construit în stilul vechii arhitecturi din Țara Românească, domină prin arhitectura sa monumentală întreg spațiul falezei sudice a orașului.
Catedrala a fost construită între anii 1883 și 1895, sub conducerea arhitectului Alexandru Orăscu. Piatra de temelie a fost pusă la 4 septembrie 1883, iar sfințirea bisericii s-a făcut cu o întârziere de doi ani față de terminarea lucrărilor, la 22 mai 1895, după ce pictura interioară, considerată nonconformistă, a trebuit să fie refăcută de George Demetrescu Mirea.
Catedrala a servit drept biserică parohială până în anul 1925. Între anii 1925 și 1950, a fost folosită ca biserică episcopală a fostei episcopii a Tomisului. La 3 august 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, catedrala a fost bombardată de aviația sovietică. Altarul, catapeteasma cu icoanele și pictura au fost avariate și parțial distruse. Catedrala a fost reconstruită după război și a fost resfințită la 14 ianuarie 1951 de către patriarhul Justinian.
Covorul zburător prin istorie de la Moscheea Carol
Moscheea Carol sau Marea Moschee din Constanța este un lăcaș de cult musulman construit în perioada 1910-1913, la inițiativa regelui Carol I. Moscheea este situată în Piața Ovidiu, în centrul orașului vechi, și este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Constanța.
În interiorul moscheii se află un covor oriental, ce provine din insula Ada Kaleh (insulă scufundată acum sub apele barajului de la Porțile de Fier). Lucrat manual timp de 17 ani la un atelier din Turcia și având o vechime de peste 200 de ani, covorul a mers mai întâi la curtea sultanului, fiind apoi donat geamiei din Ada Kaleh. În 1965, la un an de la începerea lucrărilor la barajul Porțile de Fier 1 (ce avea să ducă la inundarea permanentă a insulei Ada Kaleh), locuitorii turci ai insulei au emigrat – unii în Turcia, alții la Constanța. Covorul geamiei a fost și el adus la Constanța, dând astfel prilejul imigranților din Ada Kaleh și copiilor lor să se roage pe covorul pe care se rugaseră anterior strămoșii lor.
Moscheea a fost construită în stil egipteano-bizantin, cu unele motive arhitecturale românești. Este prima clădire din România care inclus elemente de beton armat – cupola și minaretul fiind realizate din acest material. Minaretul are o înălțime de 47 de metri și este accesibil turiștilor, ascensiunea în vârful său fiind o adevărată probă de rezistență fizică și mentală – care însă oferă recompensa unei extraordinare panorame a Peninsulei.
Bazilica Sf. Anton și povestea nemților dobrogeni
Bazilica Sfântul Anton de Padova din Constanța a fost construită în anul 1938, în timpul domniei Regelui Carol al II-lea. Inițiativa construcției a aparținut părintelui Emanoil Kreis, paroh de Constanța, care a fost ajutat de Comitetul bisericesc și de arhitectul Romano de Simon. Construcția a fost finanțată de enoriași, binefăcători de orice religie și de instituții și întreprinderi din Constanța și din Dobrogea.
Bazilica este construită în stil romanic, specific bisericilor din nordul Italiei, din cărămidă aparentă și acoperiș de țiglă – dar care inițial fusese realizat din olană turcească.
În peisajul citadin constănțean, dominat de arhitectură clasică, românească și franțuzească (Haussmann), bazilica Sf. Anton este o prezență aproape exotică. Prin ea, ctitorul Emanoil Kreis a depus pe vecie în cutia de valori a Peninsulei constănțene istoria germanilor dobrogeni. De la 1840 până la 1940, în Dobrogea s-au întemeiat 10-20 de sate locuite preponderent de imigranți germani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din ordinul lui Hitler, germanii au fost strămutați forțat „acasă în Reich”. Circa 77.000 de germani din România (majoritatea din Dobrogea și Bucovina) au fost relocați, urmele nemților dobrogeni fiind vizibile, de exemplu, în cartierul german din Mihail Kogălniceanu (din centrul localității, pe șoseaua spre Cheile Dobrogei). De fel el însuși din Kogălniceanu, preotul Kreis a rămas în urmă, slujind în continuare și reparând cu mâinile sale bazilica pe care o ctitorise, în vremurile grele ale represiunii comuniste.
Alte bijuterii așteaptă să fie readuse la viață
La mică distanță de cele trei edificii prezentate anterior, pe strada C.A. Rosetti se află (încă) în ruină Sinagoga așkenază din Constanța. De o vârstă cu Cazinoul, templul mozaic este considerat o bijuterie arhitectonică, aflată, din păcate, într-o stare accentuată de degradare. Recent, pentru renovarea sinagogii a fost semnat un contract, deci sunt speranțe ca, în circa doi ani, ea să reintre în circuitul cultural-istoric.
Și dacă tot vorbim de ruine și istorie, merită menționat că pe teritoriul orașului au fost identificate urmele a șapte bazilici antice. O bazilică de mari dimensiuni a fost îngropată sub un bloc comunist, peste drum de parcul primăriei. O alta – probabil bazilica episcopală din Tomis – a fost descoperită la mică distanță de faleză, în 1989. Alături de ea se păstrau urmele unui amfiteatru. În cazul acesteia, comuniștii au fost mai oameni, protejând edificiul cu o structură de beton. Ce nu au îndrăznit să facă comuniștii, au făcut capitaliștii: Actualmente, ruinele sunt îngropate sub hotelul Continental Forum (fost „Ibis Hotel”) și doar o mică parte a lor mai poate fi întrezărită prin niște geamuri jegoase, pe care patronii inițiali ai clădirii s-au angajat să le monteze (pentru a se preface că protejează și pun în valoare patrimoniul istoric) și pe care actualii patroni și angajați ai hotelului nu catadicsesc măcar să le curețe…
Un articol de Răzvan PETRE
Articol scris ca urmare a colaborării ziarului Dezvăluiri.ro cu Organizația de Management al Destinației (OMD) Mamaia-Constanța.
