Se numește Truus Pons și este numită de oamenii sărmani din România pe care îi ajută „Doamna din Olanda”. Așa cum o arată și supranumele, e din Olanda și a venit pentru prima dată în România acum 41 de ani, la plajă. Aici a întâlnit-o pe Gina Rusu, care pe vremea aceea avea doar 6 ani, iar acum este reprezentantul fundației Stichting Roemenie Solidair, în România. De-a lungul anilor, în perioada comunistă, „Doamna din Olanda” le-a adus diverse lucruri de dincolo românilor pe care i-a cunoscut aici.
Imediat după Revoluție, în februarie 1990, a revenit și și-a invitat toți cunoscuții, prin intermediul Ambasadei Olandei, să îi viziteze țara și casa. Până în 1997, a continuat să aducă diverse lucruri oamenilor săraci din România. În 1997, a apărut un articol despre acțiunile ei, în presa din Olanda. După acest articol, au venit mai mulți oameni cu donații.
”Cu cât vorbeam mai mult despre ceea ce văd aici, sărăcia, neajunsurile, oamenii veneau în număr și mai mare și donau. Lucrurile au luat avânt, nu mă puteam opri. Chiar și fabrici din zona mea au donat. Pentru ei nu era greu să doneze 5000 de conserve. Atunci când vine vorba de donații, mereu mă asigur că ajung exact acolo unde este nevoie. Întotdeauna merg și eu la aceste activități”, povestește Truus Pons.
În 1998 a fondat Stichting Roemenie Solidair (Fundația Solidaritate România). De atunci a început să adune voluntari din Olanda, ba chiar și șoferi care s-au oferit să transporte bunurile în România. De-a lungul anilor, a adus donații în mai multe localități din județul Constanța: Dorobanțu, Târgușor, Pantelimon, Siliștea, Grădina, Seimeni, Călugăreni. A primit o medalie de la Regina Țărilor de Jos pentru că, timp de 25 de ani, a ajutat populația săracă din România. Și ambasada României a felicitat-o pentru acțiunile sale.
Truus Pons: Femeilor le era rușine să spună că au nevoie de proteze mamare
„În urmă cu 15 ani, printre lucrurile donate am găsit o proteză mamară. Am dat-o la o parte. Îmi amintesc că eram la Țepeș Vodă, cu niște ajutoare și i-am întrebat pe participanți dacă știu pe cineva care ar avea nevoie de așa ceva. S-a așternut tăcerea. Atunci mi-am dat seama că aceste femei chiar dacă aveau nevoie, erau prea rușinate să spună ceva. M-a marcat acest moment și am scris într-un jurnal, ca pentru mine, ceea ce văzusem în România. Doar că a vrut și mama să îl citească, apoi și mătușa și tot așa, până la 700 de persoane. Desigur, cei ce au citit acest text au fost impresionați de drama prin care trec femeile din România, care după cancer trebuie să lupte și cu stigmatul faptului că nu mai au sâni. În Olanda, femeile primesc proteze noi la fiecare doi ani. Astfel pot dona protezele, femeilor din România. Aceste proteze sunt din silicon și se pun în sutien. Am întâlnit femei din România care aveau batiste cu orez în sutiene în locul protezelor. Când vedeau protezele plângeau. Într-un an, am adus 50 de proteze, în alt an 60.
Fundația va dona anul acesta 117 proteze mamare
Anul acesta, avem 117 proteze, pe care le vom oferi joi, 5 septembrie, la Căminul Cultural din Pantelimonul de Jos. Persoanele interesate sunt rugate să sune mai întâi la numărul de telefon: 0787/351.626, pentru a da informații cu privire la numărul protezei. Țin să menționez că deși nu sunt noi, toate protezele sunt bine întreținute, le donăm în cutiile originale. În plus, avem și sutiene pentru aceste proteze și chiar le voi arăta femeilor cum să ajusteze un sutien normal, pentru a putea folosi protezele. Noi mai avem de donat și 100 de perne special făcute pentru subraț, pentru perioada post operatorie.
Persoana ce le-a realizat mi-a explicat că, pe lângă faptul că sunt utile, le-a creat în culori viu colorate, ce ajută la starea de bine a femeilor. Donatoarele din Olanda sunt foarte bucuroase când văd fotografii cu femeile ce primesc protezele. Din ce știu, o proteză la noi costă aproximativ 250 de euro. Femeile din România mi-au povestit că așteaptă ani de zile să primească astfel de proteze de la statul român. Uneori nu ajung la ele nici după 7-8 ani.
Tot anul acesta, pe 27 august, am fost la Spitalul Municipal Medgidia și am donat 11 paturi electrice, 5 cărucioare, 10 scaune mobile pentru baie special realizate pentru persoanele cu nevoi, dar și lenjerie, bandaje, alimente lichide. Am mai adus ajutoare pentru școli și grădinițe, la Pantelimonul de Sus, Pantelimonul de Jos, Nistorești, Runcu, Călugăreni. Copiii au primit haine, încălțăminte”, spune Truus Pons.
Pentru a putea colecta donațiile pe parcursul anului, Truus Pons are un depozit, oferit de un privat. Folosește această clădire de 9 ani. Înainte, a avut o clădire dată de guvern, timp de 13 ani.
„Când va trebui să plec și din această clădire, probabil că voi sista și activitatea fundației. Eu sper însă ca măcar încă câțiva ani să mai pot face asta”.
Viviana ROTARU
