În urmă cu două-trei decenii, România era recunoscută în toată lumea pentru rasele de cai care erau crescute în hergheliile noastre și care performau în campionatele ecvestre. (Foto: Deputatul Antal Istvan, alături de Armasarul GHID, fost pepinier la Herghelia Mangalia. Premiul WAHO 2008 pentru cel mai frumos cal Pur Sange Arab din Romania)
Bineînțeles, hergheliile au fost înființate cu mult înainte de venirea comuniștilor, aceștia văzând în cai doar animale de muncă, de tracțiune, fără veleități nobile sau competiționale. Din păcate, trecerea lor în subordinea Romsilva, în anul 2002, a însemnat o perioadă de stagnare sau chiar de regres, caii fiind crescuți doar pentru vânzare sau pentru montă.
Această situaţie este cunoscută foarte bine de către deputatul constănţean Antal Istvan Janos, de profesie inginer zootehnist şi mare iubitor de cai. Înainte de a fi ales deputat UDMR, Antal Istvan a fost director general în cadrul Ministerului Agriculturii, unde a răspuns de creşterea cailor în România, inclusiv de administrarea hergheliilor naţionale. Între 2012 şi 2015 a fost şef de herghelie al Hergheliei Mangalia. De asemenea, a fost coordonator al Clubului Sportiv Ecvestru Dobrogea. Ca parlamentar lucrează la mai multe proiecte legate de cai şi practicarea sporturilor ecvestre.
„Înainte de al doilea Război Mondial, hergheliile erau unele ale armatei (Cislău – Buzău, Brebeni – Olt, Jegălia – Ialomiţa), unele ale Ministerul Agriculturii şi altele private. La Constanţa spre exemplu, am găsit în documentele vremii că exista un depozit de armăsari la Anadalchioi, iar în zona Palas era un hipodrom. La Craiova era de asemenea un hipodrom, la Bucuresti erau două, de galop și de trap. În felul acesta, reproducătorii erau testați pe hipodrom, pentru a-şi demonstra calitățile, capacitatea energetică ce urma să se transmită la produşi. Căci un hipodrom nu are doar rolul de spaţiu de distracție, ci și de selecție pentru toate rasele de călărie. După Al Doilea Război Mondial, toate hergheliile au trecut în subordinea Ministerului Agriculturii, astfel încât caii de rasă puteau fi găsiţi doar la hergheliile de stat şi nu la privaţi. În anul 2002, printr-o decizie ciudată, hergheliile au trecut la Romsilva (atunci pădurile erau în cadrul Ministerului Agriculturii). Nu știu de ce nu au trecut la Romsilva și Opera Română sau Muzeul Național, căci ar fi fost acelaşi lucru în ceea ce priveşte competenţele pădurarilor”.
(foto: Ionel Onofraș)
Conform Romsilva, hergheliile ar trebui să fie ferme de elită al căror rol este acela de a obține progresul genetic și de a menține variabilitatea genetică a nucleelor de rasă, iar depozitele de armăsari au rolul de a multiplica și de a transfera progresul genetic obținut în herghelii către populațiile de cai de rasă, deținute de crescătorii privați sau către populațiile de animale din marea creștere.
Doar că, în realitate lucrurile nu stau deloc așa.
„Pur sângele arab” neglijat de Romsilva
România este ţară membră a Organizației Mondiale a Cailor Arabi, WAHO, din 1996, organizație care se ocupă de păstrarea standardelor rasei de cai „Pur sânge arab”. Astfel, WAHO a impus la începutul anilor 2004 stabilirea paternităţii produşilor pur sânge arab, prin teste ADN. Un test util în urma căruia se certifica originalitatea rasei respectivului exemplar.
Herghelia Mangalia este recunoscută pentru creșterea și ameliorarea materialului genetic pentru rasa „Pur Sânge Arab”. Doar că, proprietara acesteia, Romsilva, a refuzat să se supună regulilor WAHO de a testa caii la declararea lor, mai mulți ani consecutiv.
Petrica Tureac, de la Agenția Națională de Zootehnie, ce coordonează creșterea cailor de rasă din România şi reprezentantul României în WAHO, a recunoscut faptul că Romsilva nu a făcut aceste teste, ceea ce a dus la lipsa certificărilor exemplarelor de cai de la Mangalia. În toți acești ani, valoarea cailor a scăzut foarte mult, deoarece ei nu puteau fi recunoscuți ca rasă pură la nivel mondial, iar participarea la multe competiții ecvestre nu a fost posibilă tocmai din cauza lipsei certificatului WAHO.
„Romsilva a refuzat sistematic ani de zile să facă acest test și s-au pierdut generații de produși, care vor fi eliminați. Statul a băgat bani masiv, degeaba. Acei reproducători bătrâni au murit, produșii nu au unde să se compare cu părinții, au fost bani aruncați pe geam, pentru că Romsilva a refuzat”, spune Antal Istvan.
Conform reprezentantului României în WAHO, „în ultima vreme” Romsilva a început să facă aceste teste. Din păcate, Petrica Tureac nu a dorit să precizeze exact perioada în care testele acestea nu s-au făcut.
Din păcate, în această situaţie legată de testele de paternitate fost înregistrată şi la rasele Pur sânge Englez de la Cislău și Şhagya arabă de la Rădăuţi.
Stațiunile de montă, pe cale de dispariție
„Peste 100 de ani, caii au avut un foarte important rol strategic, armata folosea caii nu numai pentru cavalerie, ci și pentru artilerie sau aprovizionare. Aceste herghelii nu asigurau caii pentru armată, ci trimiteau armăsarii gratuit (cei de montă) să amelioreze caii de la populație, pentru ca armata, în caz de nevoie, să aibă de unde lua caii pentru război. Aceasta este o tradiţie veche, care a funcţionat până în urmă cu 10-15 ani. Primăriile identificau un custode din localitate şi asigurau baza furajeră. Armăsarul putea să stea în staţiunea de montă trei ani, timp în care custodele avea grijă de cal, îl înhăma pentru a face mişcare şi, bineînţeles, armăsarul era folosit la montă. Căci statul plăteşte pentru întreţinerea acestor armăsari de montă publică tocmai pentru ca ei ca să iasă şi să monteze. În prezent, la Mangalia de exemplu, armăsarii stau legaţi şi nu mai ies la montă”, ne-a declarat deputatul constănţean.
(foto: Armăsarul Cocor, actual pepinier la Herghelia Mangalia. Premiul WAHO 2006 pentru cel mai frumos cal Pur Sânge Arab din România)
Întrebat de ziarul Dezvăluiri, şeful Hergheliei Mangalia, Constantin Ancuța, a recunoscut că în ultimii ani niciun armăsar de montă publică (din cei 29 pur sânge arab și 8 semigreu românesc) nu a ieşit la montă. Totodată, nicio iapă nu a fost montată în Herghelie, pentru că aici nu există o staţiune de montă autorizată.
Ancuţa a dat vina pe faptul că nu au existat solicitări conforme, care să îndeplinească condițiile DSV și ale Oficiului Județean.
La rândul lui, Niculae Fleancu, coordonatorul Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Constanța ne-a a recunoscut că nu există stațiuni de montă în judeţ.
„Proprietarii de cai au învățat, din păcate, că degeaba solicită armăsari de montă publică. Romsilva a îngreunat atât de mult formalitățile, încât caii efectiv nu ies, stau legați în Herghelia Mangalia. În trecut se băteau pentru armăsarii de stat. În fiecare judeţ exista câte un oficiu, unde caii erau transportaţi cu vagoanele CFR, iar de aici plecau la aceste puncte locale de montă”, a adăugat Antal Istvan.
Caii de competiție transformați în reproducători?
„Suntem martorii momentul istoric în care calul pleacă de la munci agricole și transporturi spre sport, agrement, sănătate, adică acolo unde îi este locul. După domesticire, calul a fost mai întâi încălecat, apoi înhămat. A ține cai de rasă aparține de civilizație și cultură peste tot în occident. Cândva, era privilegiul aristocrației, deși comuniștii ne-au învățat contrariul și sporturile ecvestre erau neglijate”, afirmă Antal Istvan.
După Revoluția din 1989 au început să se dezvolte din ce în ce mai mult bazele hipice, cluburile ecvestre private, care au ajuns în momentul de față să fie cele mai reprezentative pentru România. Conform Federației Ecvestre Române, din peste 60 de cluburi membre, doar 3 sau 4 mai sunt de stat. Printre acestea se numără și Clubul Hipic Romsilva.
La începutul anilor 2000, pe marile arene mondiale se puteau vedea cai de obstacole din România, unii dintre ei recunoscuţi la nivel internaţional, ajunşi chiar legendari. Dintre aceştia îi amintim pe: Timonier, Tam Tam, Barbu, Cantemir, Mithos și Menuett (două iepe Lipițan care au ajuns cei mai renumiți cai de atelaje din lume în ceea ce priveşte plamaresul – cele mai multe titluri de campion mondial). Unii dintre aceşti cai au ajuns reproducători renumiți, precum Agresor, pe lista oficială a reproducători din Franţa, calificat la Cupa Mondială din Las Vegas.
(foto: Herghelia Mangalia)
Din păcate, odată cu dezvoltarea acestor investiții, se observă că proprietarii cluburilor private preferă să achiziționeze cai de competiție din străinătate, în detrimentul cailor crescuți în hergheliile tradiționale de la noi: Jegălia, Rădăuți sau Cislău.
„Mergeți la un concurs național, organizat de Federația Ecvestră și veți vedea că dintr-un număr de 100 de cai de concurs din România, doi-trei sunt crescuți la hergheliile de la noi. De ce se întâmplă acest lucru, când în România avem rase bine reprezentate? Multe ţări şi-ar dori să aibă acest nucleu. Efectivul de Cai Lipiţani de la Herghelia Sâmbăta de Jos, efectivul de Shagya Arabă de la Herghelia Rădăuţi, rasa Huţulă de la Lucina, rasele Furioso Northstar, Gidran şi Nonius sau calul pur sânge Arab de la Mangalia, au nişte valori genetice inestimabile.
În urmă cu 15 ani, la un campionat mondial de atelaje cu 60 de participanți, 12 țări aveau cai cumpărați din Romania. La Răduți s-a organizat un concurs oficial de anduranţă, etapă de campionat național, foarte aproape de Herghelia Rădăuți, și niciun cal de la acea herghelie nu a fost înscris. Este inimaginabil.”
Selecţia nu se face cum ar trebui
Produșii care se nasc sunt proprietatea Romsilva, cu obligația ca la 3 ani și jumătate să-i prezinte unei Comisii de clasare, pentru ca statul să își aleagă pentru completarea șeptelului. Cam 10 la sută se împrospătează anual. Diferența se vinde. Problema este că un cal de sport nu este gata la trei ani și jumătate. Comisia alege <spuma>, care ajung reproducători, rândul doi ajung la vânzare. Normal ar fi ca <spuma> să meargă la sport de performanță și, după ce și au manifestat calitățile, caii să se reîntoarcă ca reproducători.
Cei mai renumiţi reproducători de cai din lume, care montează pentru zecii de mii de euro sunt foşti mari campioni la sărituri sau dresaj, și-a făcut numele, iar la 18-19 ani nu mai participă la competiţii, ci sunt folosiţi ca reproducători, pentru că între timp şi-au demonstrat calitățile. 
(foto: Armăsarul Nedjari XII-14 Morandi, armăsar de montă publică la Herghelia Mangalia.)
Când eram director, aveam contracte cu cluburi precum Steaua şi Dinamo. Le dădeam cai tineri, cu care participau la competiţii și apoi reveneau la herghelii ca reproducători, atât iepe cât și armăsari. Dacă la 3 ani jumătate îl pui doar să sară liber, fără călăreţ, dresaj sub şa două minute, nu ai cum să faci o selecţie corectă.
Să luăm un exemplu: se prezintă 15 cai tineri la probe de calificare, se aleg 7-8 viitori reproducători promovaţi în herghelii ca iepe și armăsari de montă, se leagă cu lanţul și nu mai ajung la sport. Ceilalți, mai slab calitativ teoretic (talia mai mică, perimetrul toracic mai mic) se vând la sport. Dacă unii dintre ei devin campioni, nu se mai întorc la herghelii pentru a fi folosiţi la montă”, spune deputatul UDMR Antal Istvan.
