În ședința Senatului din 12 decembrie a.c. senatorul Ștefan Mihu a prezentat o declarație politică cu prilejul Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, manifestare ce se sărbătorește în fiecare an pe 10 decembrie.
“La 10 decembrie 2018, statele si națiunile lumii sărbătoresc „Ziua Internațională a Drepturilor Omului”, manifestare instituită in 1950, prin decizia Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite care a adresat un apel tuturor țărilor membre în legătură cu exigența promovării ferme a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în paralel cu recunoașterea și garantarea lor!
Anterior acestui moment, în 1948, Adunarea Generală a ONU a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului, document de referință la nivel mondial privind egalitatea deplină în drepturi și libertăți fundamentale a tuturor cetățenilor lumii, indiferent de rasă, sex, orientare politică sau religioasă.
Documentul reprezintă, în plan istoric, o continuare a altor momente de referință în materia drepturilor omului, precum „Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului”, adoptată de Revoluția franceză, la 1789, respectiv cele 10 amendamente la Constituția Statelor Unite, cunoscute și sub sintagma „Declarația Drepturilor Omului” (1791).
Menționez, în același context, semnificația deosebită a mesajului Secretarului General al ONU, Antonio Guterres cu prilejul împlinirii, în acest an, a 70 de ani de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului. Înaltul oficial ONU sublinia că ”drepturile omului sunt sub asediu în întreaga lume”, iar „valorile universale se erodează, supremația legii se subminează”. Pe cale de consecință, „acum, mai mult decât oricând, toți oamenii, oriunde s-ar afla, trebuie să apere drepturile omului”, dat fiind „creșterea urii, rasismului, intoleranței și opresiunii”. Pe de altă parte, Antonio Guterres a insistat ca Declarația Universală a Drepturilor Omului se aplică tuturor cetățenilor lumii „indiferent de credință, rasă, zonă geografică”, iar „drepturile omului sunt universale, eterne și indivizibile”.
De altfel, respectarea drepturilor omului a constituit una dintre preocupările fundamentale ale Organizației Mondiale alături de promovarea păcii și securității internaționale, încă de la constituirea ei, odată cu Actul Fondator, reprezentat de Charta ONU, adoptată de Conferința de la San Francisco, din octombrie 1945.
Aceste demersuri la nivelul ONU, de codificare și consacrare a standardelor internaționale în materia drepturilor omului au fost, ulterior, completate printr-o listă lungă, dar binevenită, de alte documente politice de importanță covârșitoare privind bazele teoretice și principiale ale relațiilor dintre țări și popoare, între care, se cuvin menționate:
– Convenția internațională referitoare la eradicarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965);
– Convenția internațională privind drepturile politice și civile (1966);
– Convenția internațională vizând eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979);
– Convenția internaționala împotriva torturii (1984);
– Convenția internaționala privind eliminarea Apartheidului (1985);
– Convenția internaționala referitoare la protejarea drepturilor copilului (1989).
Romania înțelege să aplice activ principiile conținute în Declarația Universală a Drepturilor Omului, principii înscrise de altfel, la loc de cinste și în Constituția țării. Aș menționa aici, doar câteva: art. 15 (Universalitatea drepturilor), art. 16 (Egalitatea în drepturi), art.17 (Egalitatea în drepturi inclusiv pentru cetățenii români în străinătate), art. 20 (Tratatele internaționale privind drepturile omului), art. 21 ( Accesul liber la justiție), art. 22 (Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică), art. 23 (Libertatea individuală), art. 24 (Dreptul la apărare), art. 25 (Libera circulație), art. 26(Viața intimă, familială și privată), art. 27(Inviolabilitatea domiciliului), art 28(Secretul corespondenței), art. 29(Libertatea conștiinței), art. 30(Libertatea de exprimare), art. 31(Dreptul la informație), art. 32(Dreptul la învățătură), art. 33 (Accesul la cultura), art. 34 (Dreptul la ocrotirea sănătații), art. 35 ( Dreptul la mediu sănătos), art. 36 (Dreptul la vot), dreptul de asociere, dreptul de a alege și de a fi ales si multe altele…
Concluzionând, îmi permit să citez declarația de dată recentă a Ministerului de Externe al Romaniei care, referindu-se la semnificația particulară a „Zilei Internaționale a Drepturilor Omului”, accentua necesitatea abordării acesteia ca și „moment de reflecţie pentru instituţiile statului, societatea civilă şi cetăţeni asupra faptului că drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului nu pot fi dispreţuite, încălcate sau ignorate”.
