Jurnaliştii români – aici condamnaţi, în Europa achitaţi
În primele luni ale acestui an, presa centrală trata subiectul referitor la libertatea de exprimare ce a fost pusă în pericol de neprofesionalismul unor judecători care au condamnat deliberat mai mulţi ziarişti fără a ţine cont de minime şi elementare proceduri juridice. În opinia acestor judecători, a contat mai mult statutul aşa-ziselor “părţi vătămate”, de multe ori acestea fiind personaje politice sau indivizi cu relaţii puternice în sfera politicului.
Consecinţa acestor decizii judecătoreşti nu a fost alta decât demascarea incompetenţei justiţiabililor români de către instanţele Curţii Europene a Drepturilor Omului, fapt care ulterior a condus la obligarea Statului Român la plata de despăgubiri în favoarea celor nedreptăţiţi de instanţele din România. Deci, cine a plătit şi va plăti până la urmă pentru incompetenţa acelor judecători? Tot bugetul de stat, adică din banul contribuabilului. Un asemenea caz este cel al lui Nicolae Vacaroiu, care a încasat de la Petre Mihai Băcanu 7.000 de euro ca daune morale. Ulterior, deciyia instanţei române a fost întoarsă de CEDO, iar Statul Român, nu Nicolae Văcăroiu, a trebuit să achite nota de plată.
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ
Condamnări fără temei
Numai în ultimii doi ani, Statul Român a pierdut nu mai puţin de cinci procese intentate împotriva ziariştilor. Totodată, o serie lungă de alte asemenea procese aşteaptă un verdict la Strasbourg. Cel mai elocvent exemplu este cel al lui Petre Mihai Băcanu. Binecunoscutul jurnalist pierduse, în România, procesul în care fusese acuzat de Nicolae Văcăroiu, fost prim-ministru în guvernarea din timpul lui Ion Iliescu, între anii 1992 şi 1996 şi preşedinte interimar al României între 20 aprilie 2007 şi 19 mai 2007. Jurnalistul Petre Mihai Băcanu a câştigat procesul cu Statul Român pe subiectul Văcăroiu la CEDO în luna martie 2009, după ani de zile de chinuri şi frustrări. Afacerea Megapower, subiectul tratat de Petre Mihai Băcanu, l-a adus pe acesta în faţa instanţelor de judecată româneşti. În urma acestui proces jurnalistul a fost condamnat la plata de despăgubiri în favoarea lui Nicolae Văcăroiu. Petre Mihai Băcanu a fost condamnat pentru calomnie după ce a publicat mai multe anchete referitoare la contractul încheiat de Văcăroiu cu omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, în cazul înfiinţării Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID).
Văcăroiu a rămas cu banii necuveniţi
Ulterior câştigării procesului la CEDO, Băcanu a declarat pentru România Liberă: „Despăgubirile sunt egale cu cât am cheltuit eu, în jur de 7.000 euro. Dar eu am fost nevoit să-i dau o sumă de bani lui Văcăroiu, cam tot 7.000 euro, şi culmea este că nu Văcăroiu va plăti, ci Statul roman”. CEDO a condamnat Statul Român la despăgubirea ziaristului cu suma de 8.000 euro, pentru că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi la libertate de expresie.
În luna martie a.c., un alt jurnalist, Andrei Antică, a câştigat la CEDO în faţa Statului Român. În anul 1999, Antică a publicat două anchete în care dezvăluia amănuntele unei afaceri dintre o pseudo-companie americană şi Statul Român. În această afacere Statul Român participase cu un capital considerabil. În urma acestei “afaceri”, Andrei Antică a fost condamnat pentru calomnie în anul 2002 de instanţele bucureştene. El a trebuit să plătească în solidar cu societatea care edita ziarul suma de 100 milioane de lei vechi, ca daune morale în favoarea omului de afaceri Robert Deutsch. CEDO a constatat că sentinţa era nefondată.
La un pas de a fi aruncat în stradă
Un alt proces pierdut de România la CEDO a fost cel în care ziaristul Laurian Ieremeiov
a fost condamnat în ţară din cauza unor articole critice la adresa unor personaje din administraţia locală, dintr-un oraş din zona Banatului. În noiembrie 2009, CEDO a decis că instanţele române i-au încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la libera exprimare, obligând Statul Român la plata a 6.000 de euro daune morale şi 5.000 de euro cheltuieli de judecată. Cazul lui Dan Florin Papaianopol, un alt ziarist umilit de Justiţia din România, este şi mai dramatic. O rezoluţie a Tribunalului Argeş emisă anul 2001 l-a condamnat la plata unor daune morale de 15 milioane lei vechi, în urma publicării unui articol în revista „Şcoala românească” despre metodele abuzive de conducere ale directorului Liceului „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel. CEDO a concluzionat că instanţele române au încălcat dreptul la liberă exprimare şi a decis ca Statul Român să-i plătească ziaristului daune în valoare de 7.000 de euro. Cel mai mult de suferit a avut familia jurnalistului Papaianopol. Prin condamnarea sa la plata celor 15 milioane de lei vechi de către Tribunalul Argeş, cuantum care depăşea cu mult posibilităţile lui financiare, jurnalistul ajunsese să fie ameninţat în permanenţă cu evacuarea din locuinţă de către executorii judecătoreşti.
Procesul jurnalistului Ioan Barb din Hunedoara, este un alt exemplu concludent. Acesta a câştigat la sfârşitul anului 2008 procesul deschis împotriva Statului Român la Curtea Europeană, după ce judecătorii din România îl condamnaseră definitiv şi irevocabil la plata unei amenzi penale de 15 milioane lei vechi şi 180 milioane lei vechi daune morale, pentru insultă şi calomnie, într-un dosar datând din anul 2000. Ioan Barb era, în anii 2000, redactor la ziarul “Capital” şi corespondent al publicaţiei “Curierul Naţional”. Barb fost dat în judecată după ce a dezvăluit într-un material de presă amănunte legate de afacere dubioasă în care era implicată familia preşedintelui Forumului German din Hunedoara. Constatând că instanţele din România nu au oferit motive suficiente pentru condamnarea jurnalistului, judecătorii de la Strasbourg i-au făcut dreptate, obligând totodată Statul Român şi la plata de daune.
Încălcarea libertăţii de expresie, lipsa de temei, ori a dreptului la un proces echitabil reprezintă principalele motive pentru care jurnaliştii români condamnaţi în ţară îşi câştigă dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Politicienii pun pumnul în gura presei
Dacă până mai acum un an, procesomanii care se simţeau jigniţi în amorul propriu de jurnalişti, pentru că li se deconspirau afacerile murdare, erau obligaţi la plata unei taxe de timbru calculată în raport cu sumele cerute ca despăgubiri morale, iată că şi în această situaţie cineva a avut grijă să mai bată un cui în talpa presei. În mare discreţie, politicienii au modificat legea care specifica obligativitatea plăţii acelei taxe de timbru, iar anul trecut, în luna septembrie, această prevedere a fost eliminată cu totul, la intervenţia Curţii Constituţionale. În consecinţă, orice politician corrupt, ori afacerist dubios, care ar vrea să-I şicaneze pe ziariştii care îl dau în vileag, poate cere daune morale în valoare nelimitată fără să fie obligat să plătească acea taxă de timbru.
Modificarea acelei prevederi din Codul de procedură civilă a fost făcută atât de discret încât mulţi dintre cei mai buni avocaţi nu au apucat să audă de ea. În multe cazuri, ei au aflat târziu, şi doar din gura judecătorilor, atunci când deja se aflau în pledoarii tardive la bara instanţelor.
