Politic

Senatorul Ștefan Mihu solicită reînființarea flotei comerciale maritime a României

În ședința Senatului din 23 septembrie a.c. senatorul Ștefan Mihu a adresat o interpelare către Ministrul Finanțelor Publice și Ministrul Transporturilor în care solicită reînființarea flotei comerciale maritime a României.
Senatorul Mihu prezintă situația dramatică a lipsei navelor sub pavilion românesc și importanța concentrării eforturilor pentru autoritățile de resort în remedierea acestei situații.
Redăm mai jos întregul text al interpelării:

Cu mai puțin de 30 de ani in urmă, România dispunea de una dintre cele mai importante flote comerciale din Europa (a 4-a ca mărime) și din lume (locul 9 în topul mondial al flotelor comerciale), numărând peste 300 de nave comerciale de toate mărimile, cu un deplasament total de peste 5,6 milioane de tdw, de la tancuri petroliere de mari dimensiuni la cargouri, mineraliere, pescadoare, nave frigorifice și alte nave maritime și fluviale, care făceau mândria flotei comerciale românești.
Aproape imediat după evenimentele din 1989, această adevarată perlă a țării noastre – flota ei comercială – s-a redus în ritm galopant, mergând până la cvasi-totala ei „dispariție”, cu concursul nemijlocit al unor indivizi controversați sau dubioși, care au „gestionat” lamentabil, eufemistic vorbind, pentru a nu spune de-a dreptul penal, această chestiune de o importanța strategică excepțională pentru țară.
Ulterior, lucrurile au evoluat sau mai bine zis au involuat, astfel incât, s-a ajuns la situația dramatică ca, în zilele noastre, să nu mai existe nave comerciale maritime înmatriculate sub pavilion românesc. În plus, România înregistrează mari întârzieri și în domenii conexe, ajungând în postura nedorită a neadoptarii și netranspunerii, la termenele asumate, a unor convenții maritime de referință, incluzând neraportarea la timp a conformității sistemului educațional din România cu practicile internaționale pe acest palier. Toate acestea au avut și au consecințe dramatice privind atât perspectivele de angajare pe termen scurt și mediu ale celor circa 30.000 de români, personal navigant, adică, deținători de brevete și certificate de capacitate în domeniu, de care țara noastră dispune, în momentul de față, cât și continuitatea întregului sistem educațional de specialitate românesc.
Portul Constanța, unul dintre cele mai mari și importante porți maritime și fluviale ale Europei se află, ca volum de trafic, sub valorile înregistrate în urmă cu circa 30 de ani și mult sub capacitatea lui reală de funcționare. Și când spun aceasta, am în vedere și absența unei strategii clare și coerente de dezvoltare a Portului maritim Constanța în termeni de servicii de calitate, inclusiv pe palierul racordare intermodală, continuând cu creșterea vitezei de operare și tranzitare, alături de o prezență tot mai activă pe piețele internaționale de profil.
Față de cele de mai sus, apreciez că țara noastră are o stringentă nevoie de asumarea unei viziuni navale realiste și coerente, care să ia în considerare atuurile ei de stat maritim și fluvial, cu îndelungate tradiții în domeniu, cu referire expresă la:
• reînființarea și reclădirea din temelii a flotei comerciale maritime a României, inclusiv cu susținerea instituțiilor financiare europene și internaționale, țara noastră fiind pe deplin îndreptățită să redevină un actor relevant pe plan european și regional, în domeniul transporturilor navale maritime și fluviale;
• în acest sens, România are urgentă nevoie de un al doilea registru naval, pe lângă cel național, de un registru internațional românesc al navelor, în măsură să atragă nave și armatori străini, locuri de muncă pentru navigatori și cadeți, alături de comenzi de construcții și/sau reparații navale pe șantierele din țara noastră; în același timp, existența unei flote comerciale sub pavilion românesc ar fi în măsură să aducă sume semnificative la bugetul de stat!
• redobândirea calității de „armator” a administrației maritime a României, cu referire concretă la necesitatea înființării unei companii naționale de transport maritim;
• reabilitarea învățământului superior de marină, inclusiv prin completarea parcursului educațional al viitorilor absolvenți si asigurarea posibilității efectuării perioadei de practică la bord a acestora, în paralel cu menținerea României ca furnizor de resursă umană inalt calificată pe piața shippingului internațional;
• transformarea Dunării în principala cale fluvială navigabilă din Europa Centrală și de Est, cu asigurarea corespunzatoare a traficului de tranzit, inclusiv pe palierul turistic, spre restul Europei;
• menționez că, din poziția ei de stat membru al UE, România este pe deplin îndreptățită și are posibilitatea să adopte măsuri de ajutor de stat în domeniu, cu obiectivul atragerii unor companii și nave maritime și fluviale sub pavilionul său, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Transporturilor având posibilitatea, în acest caz, să inițieze scheme de ajutor de stat, cu notificare prealabilă către Comisia Europeană.
Vă rog să binevoiți,stimați domni miniștri, să dispuneți prezentarea în fața Parlamentului României a unei strategii naționale coerente, realiste și eficiente în domeniul politicii maritime și navale, precum și măsurile concrete pe care le aveți în vedere pentru remedierea cât mai curând posibil a aspectelor menționate, alături de reabilitarea și consolidarea poziției de stat naval a țării noastre, la care este pe deplin îndreptățită atât din considerente geografice, cât și politico-strategice!
Apreciez că un asemenea demers este de natură să răspundă așteptărilor largi și perfect legitime ale opiniei publice naționale, precum și ale cercurilor de afaceri, sindicatelor și întreg corpului marinăresc românesc!

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top