În ședința Senatului din 26.02.2020 senatorul Ștefan Mihu a prezentat o declarație politică referitoare la implicațiile deciziei CCR privind desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru.
Senatorul Mihu dezaprobă atitudinea si declarațiile Președintelui Iohannis prin care acesta din urmă contribuie la adâncirea crizei politice.
În declarația sa politică parlamentarul constănțean amintește că Președintele țării a ignorant prevederile constituționale care îi impuneau ca dintr-o poziționare echidistantă să asigure coagularea unei majorități parlamentare.
« După cum este cunoscut, Curtea Constituțională a României a decis pe 24 februarie 2020, cu largă majoritate, existența unui « conflict juridic de natură constituțională între Președintele României și Parlamentul României, în legătură cu desemnarea de către Președintele României a candidatului Ludovic Orban la funcția de prim-ministru». În plus, decizia CCR precizează că « Președintele României va proceda la o nouă desemnare a candidatului pentru funcția de prim-ministru » și ca « desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru trebuie să aibă ca scop asigurarea coagulării unei majorități parlamentare în vederea formării unui nou Guvern ».
Aflăm, deci, de la Curtea Constituționala a României că, desemnarea candidatului la funcția de premier s-a făcut fără îndeplinirea cerinței logice, elementare și perfect democratice, aș zice absolut normale într-o « Românie normală » – pentru a cita sloganul electoral preferat al titularului de la Cotroceni – și anume ca desemnarea respectivă sa se fundamenteze pe existența unei majoritați parlamentare, în măsură să conducă la instalarea, deci investirea, unui Guvern capabil să asigure continuitatea și stabilitatea în funcționarea instituțiilor statului de drept!
Cu alte cuvinte, atunci când procedeaza la desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru, Președintele este chemat să-și îndeplinească această prerogativă constituțională NU ÎN MOD DISCREȚIONAR, ADICĂ DUPĂ BUNUL PLAC, ci ținând cont de existența sau de posibilitatea coagularii unei majorități parlamentare! Adică, ne place sau nu ne place, instalarea unui guvern cu drepturi depline se deruleaza, potrivit Legii Fundamentale a tării, în cadrul unei proceduri constituționale în care Parlamentul deține rolul principal.
Este binecunoscut faptul că, în ultimile săptămâni, atât la nivelul Administrației Prezidențiale, cât și la Palatului Victoria, s-a vehiculat cu deosebită insistență ideea alegerilor anticipate.
Desigur că, posibilitatea organizarii de alegeri anticipate este înscrisă și în Constituția României, similar cu orice stat democratic, cu condiționări specifice, adaptate circumstanțelor concrete existente în țara noastră la momentul elaborarii Legii Fundamentale, în 1991, respectiv al revizuirii acesteia, în 2003.
Chiar dacă prevederile constituționale respective sunt considerate de unii drept excesiv de restrictive, atunci când vine vorba de organizarea de alegeri anticipate, ele nu exclud, bineînțeles, o asemenea posibilitate, descurajând, însă, aventurismul, oportunismul și instabilitatea politică și, implicit, riscurile aferente la adresa stabilității instituțiilor statului!
Ceea ce omit, însă, cu desăvârșire, din pură ignoranță sau din rea-voință, cei ce flutură cu o insistență demnă de o cauză mai buna ideea alegerilor anticipate este faptul că, în orice democrație autentică, demersul este decis prin VOINȚA MAJORITĂȚII PARLAMENTARE și nu a unei minorități, indiferent care ar fi aceea și indiferent de cât de vocală este sau de cât de „reprezentativa” isi inchipuie aceasta ca este!
PNL a reușit, cu greu, la momentul moțiunii de cenzură împotriva cabinetului Dăncilă să încropească o majoritate parlamentară, avansând în stânga și în dreapta, promisiuni de conveniență, care se băteau cap în cap și pe care, apoi – oare de ce nu trebuie să fim surprinși de acest comportament? – le-a călcat în picioare cu „grație”, tupeu și desăvârșită nonșalanță.
Evident că o asemenea „abordare” (eufemistic vorbind) politica „haiducească” și flagrant iresponsabilă nu putea să rămână nesancționată de partenerii sau aliații politici și a condus, rapid, la destrămarea înțelegerilor de conjunctură făcute de PNL cu unele partide parlamentare.
Pe cale de consecință, în momentul de față, PNL nu mai reprezintă, cu aliații si partenerii rămași, cu tot, decât o minoritate, chiar dacă agasantă și gălăgioasă în Parlamentul României.
În asemenea circumstanțe, să ai pretenția ca partidele parlamentare de opozitie trebuie să-ți asigure ție, PNL, cvorumul necesar unui vot de investitură – sau, mai corect, de neinvestitură, potrivit declarațiilor hazardate ale fostului premier demis – este ceva „demn” nu doar de teatrul absurdului, ci și total contrar oricărei logici și bunului simț politic!
Nu se poate omite, în toată această adevărată „mascaradă” politicianistă și lamentabilă a PNL, rolul semnificativ, pentru a nu spune major, jucat de Președintele Klaus Werner Iohannis, care a abdicat total de la responsabilitățile de mediator între instituțiile statului și de la o poziționare echidistantă, inclusiv față de partidele politice, așa cum reclamă, de altfel, în mod imperativ prevederile Constituției țării!
Astfel, dincolo de la declarațiile constant belicoase, jignitoare și defăimătoare la adresa PSD, dublate de un flagrant partizanat politic, vis-a-vis de PNL, șeful Administrației Prezidențiale a contribuit decisiv la actuala criză politică, încurajand și alimentând permanent obsesiile politicianiste ale premierului, recent demis de Parlament prin moțiune de cenzură.
În plus, după invalidarea Cabinetului Orban I, Președintele Klaus Werner Iohannis a expediat formal și „pe repede înainte” consultările cu partidele parlamentare, ignorând cu desăvârșire prevederile constituționale și deciziile anterioare ale CCR, care îi impuneau să verifice, în mod serios și temeinic, existența unei majorității parlamentare, capabilă să susțină un nou guvern.
Consecințele nefaste pentru stabilitatea politică, economică și financiar-valutară a țării decurgând din prestația lamentabilă a guvernului Orban I, responsabil, printre altele, pentru faimosul pachet de 25 de OUG emise într-o singură zi, cu nesocotirea prevederilor constituționale și legale în domeniu, demis, în mod firesc, de către Parlament cu o majoritate confortabilă si apoi, redesemnarea, cu maximă seninătate, în chiar ziua următoare demiterii, a aceluiași personaj de comedie politică – l-am numit pe Ludovic Orban – drept candidat la funcția de premier, în pofida inexistenței unei majorități parlamentare care să-l susțină, nu au întârziat, din păcate, să se faca simțite și să-și pună amprenta nefastă pe viața de fiecare zi a cetățeanului român.
Și când spun aceasta mă gândesc la prețurile tot mai umflate de la o zi la alta, la deteriorarea accentuată a cursului monedei naționale în raport cu principalele valute internaționale, la îndatorarea excesivă și galopantă a țării, la lipsa de perspectivă și de siguranță a zilei de mâine pentru milioane de salariați și de pensionari! „
