Sorin Marin, un miliardar „Anonim” care şi-a cumpărat propriul Paradis
Bun amic şi partener de afaceri cu Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu sau Cătălin Predoiu, omul de afaceri Sorin Marin deţine în Delta Dunării, la Sfântu Gheorghe un adevărat imperiu turistic, format din complexul de patru stele Green Village şi Campingul Delfinul.
Personaj controversat, cercetat la un moment dat de DIICOT pentru diverse inginerii financiare, Sorin Marin este părintele Festivalului de Film Independent „Anonimul”, care se desfăşoară la Sfântu de nouă ani de zile.
Localnicii spun că, pentru a construi paradisul turistic de la Sfântu pe un loc mlăştinos, Sorin Marin l-a convins pe fostul primar al comunei, Dumitrel Dimache să aducă mii de tone de nisip, de pe plaja care face parte din Rezervaţia Biosferei.
Lucrările au fost executate la negru, de către localnici plătiţi cu ziua.
În mod curios, suprafaţa pe care Marin a ridicat Green Village a fost cumpărată de la Primăria Sfântu Gheorghe cu banii jos, fiind preferată această variantă, în locul unei mult mai logice concesionări, care ar fi adus localităţii tulcene beneficii pe termen lung.
Potrivit presei centrale, prin ONG-ul pe care
îl controlează, Tudori Foundation (cu sediul în paradisul fiscal din Liechtentein) şi cu ajutorul Fundaţiei Anonimul, Marin a preluat controlul şi asupra revistei Academia Caţavencu, pe ai cărui acţionari i-a plătit regeşte.
Un articol de Mihai CORNEA
Cine este Sorin Marin?
Stăpânul Imperiului Turistic de la Sfântu Gheorghe este omul de afaceri Sorin Marin, un miliardar controversat, cercetat pe vremuri în dosarul Petromidia, alături de bunul său prieten, Dinu Patriciu.
Dacă încerci să afli mai multe despre Sorin Marin, internetul ţi-l prezintă drept Părintele Festivalului Internaţional de Film Independent „Anonimul”, o gală cinematografică anuală extrem de serioasă, care se ţine la Sfântu la începutul lunii august şi care a ajuns deja la ediţia cu numărul nouă.
Presa centrală a scris în urmă cu câţiva ani despre cei patru-cinci oameni de afaceri români, care au pus practic stăpânire pe Delta Dunării şi pe afacerile de la Gurile Dunării. Primul ar fi Alexandru Bittner, iar cel de al doilea (înaintea unor grei ca Dan Verbina, Robert Răduţă, Sorin Chiutu sau Amorel Vătămănescu), nimeni altul decât Sorin Marin. În 2005, Sorin Marin, în calitatea sa de acţionar al Grupului Rompetrol, a fost anchetat de DIICOT, alături de Dinu Patriciu, Alexandru Nicolcioiu şi Florin Eric Chris, în dosarul privatizării Petromidia. Cei patru erau cercetaţi pentru evaziune fiscală, spălare de bani şi înşelăciune. După ce a scăpat cu faţa curată din acest scandal, Sorin Marin s-a implicat şi mai mult în construirea paradisului de la Sfântu.
În afara amiciţiei sale cu Dinu Patriciu, se mai ştie că Sorin Marin este bun prieten cu Sorin Ovidiu Vântu dar şi cu Cătălin Predoiu, fost ministru al justiţiei în perioada guvernărilor Boc. Fost avocat al lui Dinu Patriciu, Predoiu a făcut numeroase afaceri cu Sorin Marin, ei fiind (la sfârşitul anilor 90) acţionari la firme precum „SG International” SA, „Cine Video Orent Unu” SA sau „Dal Beton” SA. Fapt extrem de interesant, Predoiu a fost şi administrator al firmei „Prin Invest” SA, societate controlată încă din 96 de către Sorin Marin. În anul 2006, DIICOT cerea Oficiului Român de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor date despre această firmă. Răspunsul a fost imediat: „Prin Invest” SA nu mai funcţiona, fiind radiată încă de la finele anului 2005.
Sub o „Umbrelă” de Liechtenstein
Multe dintre milioanele de euro investite la Green Village-ul din Sfântu au, să le spunem aşa, „origini nesănătoase”. Astfel, în toamna lui 2002, Sorin Marin şi-a vândut acţiunile Rompetrol lui Dinu Patriciu, doar pentru o parte dintre acestea, el încasând suma de 6,6 milioane de dolari. Banii respectivi au ajuns la „Tudori Foundation”, firmă condusă de familia Marin (prin soţia Mihaela Rodica) şi care fundaţie are sediul în paradisul fiscal din Liechtenstein. „Tudori Foundation” a fost adesea monitorizatã de Oficiul Naþional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor. Modul în care au ajuns banii de la Patriciu la Marin, prin intermediul mai multor firme, a fost considerat de către autorităţi drept unul suspect şi a făcut obiectul unei anchete DNA, soldată însă cu un eşec.
Povestea Sturionului Negru (Black Sea Sturgeon SRL)
În Deltã, cei mai mulţi bani se fac de pe urma sturionului, fie cã vorbim de perioada când pescarii îl prindeau legal, fie cã vorbim despre vremurile de acum, când el este braconat la scarã industrialã de cãtre „şmecherii cu pile”, deşi teoretic, el este ocrotit de lege. Tot de pe urma sturionului a fãcut bani frumoşi şi Sorin Marin. În 2003, „Tudori Foundation” a cumpãrat societatea „Black Sea Sturgeon” SRL (în traducere – Sturionul de la Marea Neagrã), firmã care în urmã cu ceva ani era recunoscutã ca fiinal doilea concesionar al Deltei, dupã Piscicola Tour, societatea lui Alexandru Bittner. La câţiva ani de la acea tranzacţie, „Black Sea Sturgeon” exploata în Deltă două zone vitale. Prima era cea din zona Câşla Vădanei – Perişor şi unde „Black Sea Sturgeon” era asociată cu „Piscicola…” lui Bittner. Cea de a doua zonă de exploatare a fost cea de la Gura Dranov pânã la km 0 de la Sfântu Gheorghe, aşadar o zonã de aproape 50 de kilometri, şi în care „Black Sea Sturgeon” era singurul stãpân. Revenind la preluarea din 2003, trebuie spus cã „Black Sea Sturgeon” era o firmã înfiinţatã de numai câteva luni, prin asocierea (fuziunea) a trei societăţi diferite, Black Sea Caviar, Miadmar SRL şi Daniro SRL. Rezultat al fuziunii, Black Sea Sturgeon a fost cumpărată de către „Tudori Ro” SRL Bucureşti, o firmă mai mică a lui Sorin Marin şi unde acţionar principal este cine altcineva decât „societatea mamă” din Liechtenstein, „Tudori Foundation”.
„Black Sea Sturgeon” este acum o firmă extrem de puternică, ce îşi are sediul chiar la Sfântu Gheorghe. Principalul acţionar, cu 99,9% (999 pãrþi sociale) este firma Tudori Properties, despre care vom vorbi imediat. Asociat cu 0,1% mai este şi Marian Dumitrache, un apropiat al lui Sorin Marin, care se ocupã de complexul Green Village.Reprezentantul firmei este Marin Mădălin Buiac, în timp ce administrator este Sorin Zaharia, cel despre care localnicii vorbesc ca fiind „patronul de la Cherhana”, principalul punct de desfacere al peştelui prins zilnic de către haholi.
Tudori Properties, o firmă care merge în pierdere?
Toate chitanţele eliberate turiştilor de la Sfântu sunt pe firma care conduce practic Complexul şi anume „Tudori Properties” SRL Bucureşti. Sorin Marin este acţionar principal la această societate, cu un procent de 70% şi administrator. Alături de el se află Fundaţia Anonimul Bucureşti, cu un procent de beneficii şi pierderi în valoare de 29,59%. La Tudori Properties figurează ca acţionar (cu numai 134 de părţi sociale – 0,335%) şi soţia magnatului Mihaela Rodica Marin. Potrivit situaţiei finaniare depuse la Ministerul Finanţelor pe 31 decembrie 2011, „Tudori Properties” este o societate cu 108 angajaţi, care are active imobilizate în valoare totală de 43.611.644 lei, o sumă, să recunoaştem, uriaşă. Potrivit situaţiei financiare, societatea avea la finele anului trecut datorii în valoare de 18, 6 milioane lei, cheltuieli totale de 12,7 milioane lei şi venituri de 7, 8 milioane lei. Concluzia este una: cel puţin pe hârtie, Tudori Properties are zero profit şi pierderi de 4.843.527 lei.
„Anonimul” şi relaţiile cu Academia Caţavencu
Principala atracţie a Complexului Turistic de la Sfântu este, aşa cum menţionam mai devreme, Festivalul de Film Independent Anonimul, care se desfăşoară în fiecare an, la începutul lunii august. O Gală cinematografică extrem de serioasă, cu producţii autohtone şi străine de foarte bună calitate, cu invitaţi de marcă din cinematografia europeană şi cu premii generoase, la care visează orice specialist din branşă. Publicul este mereu unul numeros şi bun cunoscător al fenomenului. Acestea sunt nişte certitudini, pe care nimeni u le poate contrazice. Mai puţin certe sunt originile acestui festival, început în anul 2004 şi ajuns acum la cea de a 9-a ediţie Acţionar cu 29% în firma Tudori Properties, Fundaţia Anonimul primeşte în mod constant donaţii de la Tudori Foundation, fundaţia mamă din Liechtentein. Prin această Fundaţie Anonimul, de la care a plecat proiectul festivalului cinematografic, Sorin Marin a ajuns să controleze şi trustul media „Academia Caţavencu”.
Pe data de 7 noiembrie 2002, potrivit unor articole apărute în presa centrală, Fundaţia Anonimul a plătit suma de 8,6 miliarde de lei către cinci persoane fizice. Era vorba despre membrii fondatori şi acţionari la Academia Caţavencu: Liviu Mihaiu, Mircea Toma, Doru Buşcu, Ioan T Morar şi Cornel Ivanciuc. Aceştia au primit sume între 1,3 miliarde lei şi 2,1 miliarde lei, bani care au ajuns însă în propriile conturi şi nu în cele ale publicaţiei pe care o conduceau. De o sumă foarte mare, 4 miliarde lei, a beneficiat (din partea Fundaţiei Anonimul) şi Fundaţia Noua Europă, condusă de Andrei Pleşu. Prin tranzacţiile efectuate de-a lungul timpului, Sorin Marin a ajuns aşadar un stăpân al Deltei din punct de vedere al exploatării piscole, un patron de complex turistic, un pionier al cinematografiei independente dar şi omul care a condus şi conduce din umbră destinele unei fundaţii şi pe cele ale unui ziar naţional.
„Împãratul” care a mutat plaja
La începutul anilor 2000, Sorin Marin a pus ochii pe paradisul de la Sfântu Gheorghe. În acea vreme, între comună şi mare era doar un drum pustiu de vreo 3 kilometri, pe care îl parcurgeai fie pe jos, fie cu deja celebrul „trocarici”. Pe partea stângă a drumului, de la unitatea militară şi mare, era o zonă mlăştioasă, unde te întâlneai cu vitele blânde şi semi-sălbatice ale localnicilor. Pe această zonă i-a”căşunat” afaceristului de la Bucureşti. El a cumpărat terenul de zeci de mii de metri pătraţi de la Primăria Sfântu Gheorghe, fapt contestat ulterior de către comunitate. Primarul de atunci, Dumitrel Dimache a ales să vândă terenul şi să nu îl concesioneze, deşi cea de a doua variantă ar fi produs beneficii pe termen lung pentru localitatea tulceană Mii de tone de nisip au fost mutate ilegal pentru a acoperi mâlurile de la Green Village. Pentru mutatul nisipului şi pentru alte lucrări de construcţie efectuate la Green Village, mulţi dintre localnici au lucrat la negru, potrivit propriilor declaraţii, fiind plătiţi cu ziua .
Graniţele şi bijuteriile „Imperiului”
Complexul turistic de patru stele Green Village şi complexul de trei stele Delfinul, (ambele aflate sub aceeaşi „stăpânire”, a lui Sorin Marin) ocupă împreună o suprafaţă de câteva zeci de mii de metri pătraţi. „Tărâmul” se află la capătul satului de pescari, chiar în drumul care duce spre Mare, mai exact spre plaja pustie şi extrem de pitorească. Drumul este sugrumat în dreapta de apele Dunării care merg spre vărsare iar în stânga de lacurile artficiale şi de zonele de campare şi cazare, create pentru a adăposti mii de turişti. Zona de turism este extrem de vastă, numai complexul de patru stele Green Village întinzându-se pe o suprafaţă de 30.000 de metri pătraţi. Vilele de la Green Village au o capacitate de 50 de camere duble şi 40 de apartamente de lux. Tarifele sunt destul de mari, la vile precum Egreta, Stârcul Alb sau Pelicanul: în această perioadă, o cameră costă pe noapte între 320 şi 370 de lei iar un apartament, care poate găzdui patru persoane, te face să scoţi din buzunar între 680 şi 780 de lei. Dacă ai un copil de până în şase ani, ţi se face o reducere de 50% şi cazarea lui în pat suplimentar te costă „doar” 95 de ron pe zi. Trei restaurante, piscinele, centrul spa şi cinematograful indoor cu trei săli de proiecţii şi de conferinţe sunt doar alte câteva din elementele care dau culoare complexului . Pe partea stângă a drumului ce duce spre Plaja Sfântu se află cea de a doua parte a Imperiului, Complexul de 3 stele Delfinul, aflat pe malul unui canal „acoperit de nuferi” aşa cum poţi afla de pe site-ul de prezentare al „stabilimentului”.
Preţuri uriaşe la toate serviciile
În satul haholilor, o nopate de cazare plus trei mese, te costă în jur de 60-80 de lei. O plimbare cu barca costă şi ea câteva sute de mii de lei vechi iar românul cu nume de ucrainean te duce pe canale cu peisaje, rupte parcă din basme. Dincolo, în staţiune, aceştia sunt bani pe care îi dai bacşiş ospătarului angajat, venit de la Bucureşti. „Obrazul subţire” se ţine însă cu cheltuială mare, chiar şi atunci când cauţi liniştea şi apusul din Delta Dunării. La Green Village dacă te-ai decis să iei în pachet şi cina (micul dejun este inclus deja în pachetul de cazare de aproximativ 2 milioane pe zi), atunci înseamnă că mai ai de scos din buzunar încă 86 de lei pe zi. Dacă ai vrut însă pensiune completă, pentru toate mesele dai 172 lei. Pentru o excursie de cinci ore cu barca în zona Puiu – Roşu – Roşuleţ, Green Village îţi cere 330 de lei de persoană, cam de 7-8 ori mai mult decât cu barca cu motor a unui pescar din localitate. În Imperiul lui Sorin Marin, ţi se oferă „şansa” de a pescui staţionar, în Dunăre, în schimbul a „numai” 185 de lei. Ţi se asigură 2 lansete, accesorii, trei sandwichuri, transfer cu barca, scaun şi umbrelă de soare. Dacă oboseşti prea tare la pescuit, seara te poţi destine la SPA Green Village cu un masaj cu pietre vulcanice calde, care te costă „doar” 190 de lei.
„Silenzio Stampa”
Am încercat să luăm legătura şi cu reprezentanţii firmei „Tudori Properties”, pentru a afla dacă unele dintre acuzele aduse de locanici (referitoare la munca la negru sau la aducerea nisipului din Rezervaţie) se adeveresc sau nu. Am apelat numărul de telefon mobil, înregistrat de societatea lui Sorin Marin la Ministerul Finanţelor, la capitolul date de contact. Ne-a răspuns o doamnă care a afirmat că nu are timp de astfel de prostii şi că este mult prea ocupată, pentru a discuta pe acest subiect.
