Ziarul DEZVĂLUIRI a publicat în anul 2013 o amplă anchetă jurnalistică despre autenticitatea moaștelor Sfântului Nicolae, cel care a stat la baza mitului modern al lui Moș Crăciun. În acel moment, ne-a atras atenția faptul că numeroase biserici din toală lumea creștină se laudă că dețin relicve ale acestui sfânt (doar în România sunt 14 astfel de biserici!). Am pornit de la ideea că în Evul Mediu “traficul” de moaște era un fenomen generalizat și am încercat să urmărim drumul rămășițelor pământești ale Sfântului Nicolae.
Cultul acestui sfânt, episcop de Mira Lichiei, a început să se răspândească în Occident în secolul al X-lea, iar o sută de ani mai târziu s-a dezvoltat și un cult popular. La începutul secolului al XI-lea, câțiva corăbieri au luat din Mira rămășițele pământești ale Sfântului Nicolae și le-au dus la Bari. Acest moment este însoțit și de o mitologie specifică, ulterior apărând “informația” că Nicolae i-ar fi apărut în vis unul preot cucernic din Bari și i-ar fi spus: „Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericesc că, ducându-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducându-le aici, să le pună în această cetate a Bariului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu; aşa voind Domnul Dumnezeul meu” (doxologia.ro).
Istoricii italieni spun că moaștele se află la Bari și Veneția
Arhiepiscopul Nicolae al Veneției a zidit două biserici, una la Bari (în 1036) și alta la Veneția (în 1039), unde au fost așezate moaștele aduse din Orient. Istoricii italieni spun că oasele au fost analizate științific pentru prima dată la Bari, în 1953. Biserica ce le adăpostea avea nevoie de reparații oasele au fost mutate pentru o perioadă de timp. Atunci a fost deschisă pentru prima dată după aproape 1000 de ani cripta în care se găseau relicvele. Acestea au fost studiate în două rânduri, în 1953 și 1957, de către o Comisie Pontificală din care mai făceau parte și profesori universitari de anatomie, precum și specialiști din diverse domenii.
Rezultatele oficiale ale acestui studiu au fost publicate de către profesorul Luigi Martino, în lucrarea cu titlul „Relicvele Sfântului Nicolae”, recunoscută canonic de către Biserica Catolică, la data de 5 mai 1953.
Conform acestei lucrări, oasele au fost găsite împrăștiate, cu craniul și mai multe oase mari așezate într-un capăt al criptei. Oasele erau foarte fragile și fragmentate. În urma studiilor s-a stabilit că subiectul este un bărbat de peste 70 de ani, cu o înălțime de 1,67 metri, suferind de artrită. Pe baza fotografiilor craniului și a măsurătorilor, a fost refăcut chipul Sfântului Nicolae.
În 1992, o parte dintre specialiștii care au lucrat la Bari au fost solicitați să studieze oasele păstrate la Veneția. În urma unor studii asemănătoare, s-a ajuns la concluzia că și relicvele de la Veneția sunt autentice și complementare cu cele păstrate la Bari. Din cele două „colecții” de oase lipsesc doar câteva fragmente foarte mici, care se află încă în muzeul din Mira, exact acelea pe care marinarii nu au reușit să le fure, fiind prea mici. În final, pe schița scheletului au fost desenate oasele de la Bari și Veneția, ambele mâini fiind la locul lor.
O farsă a istoriei?
Teoria că marea majoritate a oaselor se găsesc în Italia (în mod cert ambele mâini) este contrazisă de către Biserica Ortodoxă Română, care pretinde că la biserica Sfântul Gheroghe Nou din București s-ar afla mâna dreaptă a sfântului. Singura dovadă pe care se bazează însă BOR este însă relatarea cronicarului “de casă” al domnitorului Mihai Viteazul, Radu Greceanu. Acesta a scris că voievodul ar fi primit în dar relicva de la un negustor bogat (care o avea de la Arhiepiscopul de Bari) și ar fi donat-o în anul 1599 unui lăcaș de cult ce avea să devină biserica Sfântul Gheorghe Nou: „Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) şi Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic fiind Mitropolitul Eftimie”. 
Tradiția spune că domnitorul avea o mare evlavie pentru Sfântul Nicolae, considerând că acesta îi salvase viaţa. Ban al Craiovei şi condamnat la moarte de către Alexandru cel Rău, a scăpat cu viaţă printr-o minune a Sfântului Nicolae. În drum spre locul execuţiei, Mihai Viteazul a cerut voie gărzilor să intre în Biserica Albă-Postăvari pentru o ultimă rugăciune. S-a rugat la icoana Sfântului Nicolae şi a scăpat.
Teoria că Arhiepiscopul de Bari ar fi dăruit relicva unui negustor este contrazisă de fratele Gerardo, reprezentantul bisericii San Nicola din Bari, într-o declarație acordată ziarului România Liberă: “Această explicație nu are o bază reală deoarece arhiepiscopul de Bari nu avea autoritatea de a lua moaște din biserica San Nicola (Catedrala era, la acea vreme, în conflict cu Biserica San Nicola) și în plus (cu excepția papei Urban al II-lea în 1089) nici un papă sau arhiepiscop de-a lungul istoriei nu au mai deschis mormântul Sfântului Nicolae din Bari”
În urma dezbaterilor generate de articolul apărut în publicația noastră (http://www.dezvaluiri.ro/exclusiv/491733-mana-sfantului-nicolae-din-bucuresti-este-un-fals), Patriarhia a încercat să apere autenticitatea moaștelor de la București, folosindu-se de “dovezi” false (http://www.dezvaluiri.ro/exclusiv/510745-bor-demonstreaza-autenticitatea-moastelor-sfantului-nicolae-cu-o-fotografie-trucata).
Moaștele sunt ori în Italia, ori în Turcia
Povestea relicvelor Sfântului Nicolae s-a complicat recent, o dată cu apariția în presa internațională a unei știri conform căreia arheologii turci pretind că au descoperit adevăratul mormânt al Sfântului Nicolae, ce s-ar afla sub altarul unei biserici din localitatea Demre (Mira Lichiei, unde Nicolae a fost episcop).
Această descoperire contrazice teoria conform căreia moaștele sfântului ar fi fost furate la începutul secolului al XI-lea de către câțiva navigatori, care le-ar fi dus la Bari. Potrivit aceleiași surse, se pare că arheologii au găsit și unele documente care ar demonstra că rămășițele furate de marinarii din Bari nu ar fi ale Sfântului Nicolae, ci ale unui preot din localitate.
Agenția de presă a Patriarhiei ortodoxe Române, Basilica, a preluat știrea. Iată un fragment: Actualmente este știut faptul că moaștele Sfântului Nicolae se află în Catedrala romano-catolică aflată sub ocrotirea sfântului, din orașul italian Bari. Se consideră că moaștele ar fi fost furate din Mira Lichiei (astăzi localitatea Demre) de un grup de marinari care le-au adus în Bari.
Cu alte cuvinte, Patriarhia recunoaște că moaștele Sfântului Nicolae se află fie la Bari, fie în Turcia, așteptând să fie deshumate. Asta înseamnă împlicit că în racla de la Biserica Sfântul Gheorghe din București se găsește un fals!
