Revenirea Dobrogei la România a fost marcată în oraşul Măcin, prin ridicarea unui Arc de Triumf, în anul 1878
Localitatea tulceană Măcin este situată în partea de nord-vest a Dobrogei, între Dunăre şi Munţii Măcinului. Vecinii oraşului Măcin sunt comuna Jijila (la nord-est), comuna Greci (la sud-est), comuna Carcaliu (la sud), comuna Smârdan (la nord-vest).
Măcin este o aşezare antică, datând din secolul III, recunoscută cu statutul de „comună urbană”, în documentele otomane din secolul XVI. Originea îndepărtată a acestui aşezământ poate fi identificată în vechiul Arrubium, nume dat de celţi în secolul III î.Hr. Se pare că încă din antichitate, actualul oraş Măcin a jucat un deosebit rol religios în viaţa oamenilor de pe aceste meleaguri şi că tot aici ar fi existat un cult al zeului Jupiter Arrubianus, de la care se pare că provine şi numele. Castrul roman Arrubium, ale cărui ruine se situează pe teritoriul oraşului Măcin, este atestat documentar pentru prima dată în jurul anului 100 e.n., în două diplome militare. La Măcin au fost descoperite inscripţii, stâlpi militari din timpul împăratului Diocleţian, ţigle ştampilate şi două mari tezaure monetare romane imperiale, care au adus informatii preţioase despre cetatea romană. În secolele I – II d.Hr., cetatea a cunoscut o foarte mare dezvoltare socială şi economică. Odată cu trecerea Dobrogei în graniţele Imperiului Otoman, Măcinul devine sediu al unei garnizoane otomane, centru de colectare şi tranzit al produselor destinate Constantinopolului. Ulterior, după declanşarea „crizei orientale”, cetatea Măcinului a fost în mai multe rânduri implicată în episoade ale războaielor ruso-turce, oraşul transformându-se în scena conflictelor dintre cele două puteri. Un lucru puţin cunoscut este acela că, în temeiul prevederilor Tratatului de la Berlin (1878), care stipula reunirea Dobrogei cu România (în urma înfrângerii otomanilor de către ruşi), la 14 noiembrie 1878, o coloană a armatei române şi oficialii guvernului de la Bucureşti au trecut pe sub un arc de triumf ridicat la Măcin, marcând şi aici împlinirea unui moment al reîntregirii naţionale. Populaţia oraşului Măcin este mixtă, din punct de vedere etnic. Între cei 12.000 de locuitori, regăsim nu mai puţin de 11 naţionalităţi minoritare: turci, rromi, ruşi-lipoveni, tătari etc, şi nouă culte religioase care convieţuiesc în deplină armonie şi toleranţă.
Un articol de Andreea PAVEL
Cristian Andrei LEONTE
Parcul Naţional Munţii Măcin, obiectiv turistic unic în Europa
Elementele care exprimă potenţialul turistic al acestei zone pot constitui factori determinanţi pentru dezvoltarea de drumeţii în cadrul acestei frumoase zone a ţării. Obiectivele turistice, uşor accesibile, sunt formate din elemente ale potenţialului turistic natural (peisaj geografic, rezervaţii naturale, monumente ale naturii), precum şi de elemente ale potenţialului turistic antropic (monumente istorice şi de arhitectură, obiective culturale şi de artă populară). Până în prezent, turismul este în dezvoltare, în Munţii Măcin, aceştia fiind încă izolaţi în umbra faimoasei Delte a Dunării. Dotările turistice lipsesc pe munţi, iar cele care există au fost realizate în oraşul Măcin. Din punct de vedere turistic, Munţii Măcinului şi întregul ţinut vor putea constitui în viitor o zonă atractivă pentru drumeţii care doresc să poposească mai multe zile în zona din apropierea Parcului Naţional Munţii Măcin, datorită proiectelor europene în derulare, destinate dezvoltării turismului (în special agroturismul).
Economia oraşului Măcin are o structură agrar-industrială. Comerţul se desfăşoară prin societăţi comerciale, asociaţii familiale, sau independente, care activează şi în sectorul de prestări servicii către populaţie. Tradiţiile industriei locale sunt legate de exploatarea pietrei din renumitul „Triunghi al granitului”, de reputaţie europeană: Măcin, Greci, Turcoaia, apoi de exploatarea şi prelucrarea lemnului, confecţii, meşteşuguri tradiţionale (împletituri de papură şi răchită) şi prelucrări în metal. Cooperativa meşteşugărească „Arrubium” a fost multă vreme (până în 1989) deţinătoare a locului I pe ţară în producţia de confecţii textile, mobilier, broderie, lenjerie, etc.). În momentul actual, profilul industrial este preponderent reprezentat de confecţii. Portul industrial Măcin are o capacitate de încărcare anuală de 1.000.000 tone, dar la ora actuală volumul de activitate se cifrează la 750.000 – 800.000 tone. Din punct de vedere cultural, oraşul Măcin se poate mândri cu o bibliotecă orăşenească foarte complexă. Fondul de carte cuprinde peste 50.000 de volume. Se adaugă discuri, casete audio şi video. Numărul cititorilor se ridică la peste 1560, în condiţiile în care funcţionează şi bibliotecile şcolare ale liceului şi celor două şcoli generale. Important pentru o bibliotecă nu este doar atragerea unui număr mare de cititori, ci permanentizarea lor, cultivarea interesului pentru lectură, cunoaşterea preţuirii faţă de valorile culturale perene, manifestările organizate de bibliotecă şi nu numai, de pasionaţi ai actului de cultură. Şi se pare că reprezentanţii segmentului cultural din oraşul Măcin au înţeles şi pus în practică acest aspect.
