Constanţa, nod important într-un gigantic cordon energetic ce va alimenta Europa
Ştirea potrivit căreia Universitatea Maritimă din Constanţa (UMC) va deschide o filială în Kazahstan, a făcut turul complet al presei din România, la sfârşitul anului 2011, fără a fi prezentată uriaşa miză din spatele acestui parteneriat.
Colaborarea dintre cele două universităţi este doar o piesă dintr-un plan care vizează crearea unei conducte care să transporte petrolul de la Marea Caspică, prin Constanţa, spre inima Europei. Noua rută va reprezenta prima sursă alternativă concretă la Rusia de alimentare cu energie a Europei. De cealaltă parte, guvernul Kazahstanului este interesat de piaţa de desfacere europeană, care ar genera exporturi de zeci de miliarde de euro anual, mai ales în condiţiile măririi capacităţilor de exploatare existente.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Proiectul conductei datează din anii `80
Se pare că ideea acestui proiect are ceva vechime, iar acum este, în sfârşit, aproape
de finalizare. În prefaţa cărţii “Culisele României – Secretele Securităţii”, a lui Paul Ştefănescu, publicată în anul 2004 la editura Obiectiv din Craiova, scriitorul Eugen Delcea vorbea despre existenţa proiectului unei magistrale care ar fi urmat să aprovizioneze Europa cu petrol de la Marea Caspică: “ În discuţie se află imensele rezerve de petrol şi gaze naturale din zona Caspică iar proiectele magistralelor de transport datează din anii ’80”. Editorul lucrării vorbeşte practic despre anumite acorduri dintre România şi statele riverane Mării Caspice, puse la punct sub regimul Ceauşescu şi reluate după 1989 de noii lideri, prin care Europa încerca să genereze o sursă alternativă, la petrolul şi gazul rusesc.
Legat de acest proiect, autorul a încercat să explice şi modul concret în care s-au implicat State Unite ale Americii: “Americanii n-au uitat lunile de groază din 1973, după boicotul OPEC din timpul războiului arab cu Israelul şi sunt încă dornici de revanşă. Iar cine crede că Baza NATO (a SUA, de fapt) va fi înfiinţată din raţiuni militare şi doar întâmplător aproape de Constanţa nu a aflat până acum că economicul domină totul! În numai câteva luni, după modelul crizei din 1929, întreaga bogăţie a şeicilor ar putea deveni o simplă amintire…”.
Un gigantic cordon energetic
Informaţiile puse cap la cap, creionează tabloul aproape fantastic al unui gigantic cordon energetic, cu participarea celor mai importante companii româneşti şi străine. Planul vizează realizarea unei conducte de petrol, care să pornească din Portul Constanţa, să tranziteze România, Serbia, Croaţia şi Slovenia, până în Italia, la Trieste. Propus spre realizare, în primă fază, în anul 2002, a stagnat timp de 5 ani şi tocmai pe 3 aprilie 2007, în cadrul forumului de la Zagreb a fost semnat un Memorandum de către statele participante: Croaţia, Italia, România, Serbia şi Slovenia.
Practic, acest mega-proiect a fost realizat de companiie româneşti Conpet -Ploieşti şi Oil Terminal -Constanţa, în asociere cu companiile Transnafta din Serbia şi Jadranski Naftovod (JANAF), din Croaţia. Realizarea acestui cordon energetic a întâmpinat foarte multe obstacole, mai întâi din partea Sloveniei în 2006 şi apoi din partea Croaţiei în 2010, care a decis să îngheţe pentru moment participarea sa la construcţia magistralei de petrol.
În ciuda acestor oprelişti, companiile din România şi Serbia s-au decis să finalizeze conducata de la Marea Neagră până la rafinăria Pančevo din Serbia.
Ştiind faptul că rezervele de petrol din Marea Neagră nu sunt suficiente pentru a alimenta întreaga Europă, ne-am întrebat cu ce petrol ar urma să fie alimentată această conductă la capătul său din Constanţa? Chiar dacă în ultimii ani au existat numeroase informaţii ce indicau interesul europenilor şi americanilor legat de petrolul din zona caspică, răspunsul a venit tocmai în 2010.
Într-un material de presă publicat de agenţia de ştiri AsiaNews, pe 3 Aprilie 2010, ce trata întâlnirea dintre Traian Băsescu şi preşedintele Kazakhstanului, Nursultan Nazarbayev, se preciza faptul că: “Petrolul kazah va ajunge în Europa printr-o nouă rută, din Kazakhstan, peste Marea Caspică în portul Baku, apoi prin conducte va tranzita Azerbaidjan şi Georgia, până în portul Batumi (de la Marea Neagră), unde va fi încărcat pe tancuri petroliere şi transportat în portul Constanţa.”.
În primul rând, noua rută va reprezenta prima sursă alternativă concretă la Rusia de alimentare cu energie a Europei. De cealaltă parte, guvernul Kazahstanului este interesat de piaţa de desfacere europeană, care ar genera exporturi de zeci de miliarde de euro anual, mai ales în condiţiile măririi capacităţilor de exploatare existente. În prezent, companiile din Kazahstan extrag, în medie 1,5 milioane de barili pe zi, adică 238 milioane de litri de petrol. În 2012 se aşteaptă o dublare a acestui volum, o data cu venirea pe flux a zăcământului Kashagan, aflat în nordul Mării Caspice – pe teritoriul Kazakhstanului.
Kazakhstan îşi pregăteşte o flotă de petroliere
Până la acest punct totul era foarte limpede, însă mai lipsea ceva din ecuaţie şi anume o flotă de mare tonaj, care să transporte petrolul de la platformele din Marea Caspică până la Baku şi din portul georgian Batumi, peste Marea Neagră, în portul Constanţa. Zis şi făcut: în iulie 2010, compania de stat KazmorTransflot specializată în transporturi maritime anunţa achiziţionarea de noi tancuri petroliere, dintre care două destinate special transportului de ţiţei pe Marea Neagră. Totodată, Abelgazi Kusainov, ministrul transporturilor şi comunicaţiilor din Kazahstan, anunţa că “flota caspică nu va fi alcătuită numai din navele companiei de stat şi orice investitor privat este bine venit.”
Un an mai tărziu, în vara lui 2011, guvernul kazah invita Universitatea Maritimă din Constanţa, reprezentată de rectorul Cornel Panait, să-şi deschidă o filială în cadrul Caspian State University of Technologies and Engineering, din oraşul-port Aktau, Kazahstan. Conform informaţiilor oficiale, guvernului kazah a preferat şcoala de marină românească în locul celor similare din Sankt Petersburg şi Vladivostok, Rusia, sau Academiei Navale de la Odesa, Ucraina. Cu alte cuvinte kazahii au ales să aibă ofiţeri şcoliţi de marina română şi nu de cea „sovietică”, cursurile urmând să fie ţinute numai în limba engleză. Noua şcoală de ofiţeri de marină din Kazahstan, cu know-how românesc, urmează să-şi înceapă cursurile în Septembrie 2012 şi va aduce Universităţii Maritime Constanţa aproximativ 150000 euro pe an pentru fiecare grupă de 100 de studenţi, după declaraţia rectorului Cornel Panait.
Ce spune Rectorul UMC despre colaborarea cu statul Kazahstan
DEZVĂLUIRI: Ce câştigă UMC din această colaborare?
Rector Cornel Panait: În primul rând imagine, căci suntem prima universitate românească cu o filială în străinătate.
Faptul că UMC deschide această filială la Aktau a fost prezentat de Ministerul Educaţiei în Bilanţul pe 2010, ca fiind cea mai importantă realizare, un prim pas în direcţia recredibilizării învăţământului universitar românesc.
În plan financiar, guvernul kazah va plăti 100.000 – 150.000 dolari pe an, pentru 100 de studenţi din prima promoţie. Când se va merge cu 4 promoţii, suma va fi de 450.000 – 600.000, pe an. Pentru acest proiect, guvernul kazah a alocat 7 ha de teren pe ţărmul mării, la Aktau, unde se construieşte un campus universitar. Practic, ei vin cu terenul, campusul, iar noi venim cu know-how.
DEZVĂLUIRI: Cum au ajuns reprezentanţii statului Kazahstan tocmai la Constanţa, la Universitatea Maritimă Constanţa?
Rector Cornel Panait: Actualul rectorul din Aktum e un fost secretar de stat din guvernul Kazahstanului. El a infiinţat şi condus o comisie care a făcut un tur al universităţilor de marină din St. Petersburg, Odessa, La Novorosiisk şi Constanţa. La final, guvernul KZZ a optat pentru UMC şi a lansat invitaţia către noi.
DEZVĂLUIRI: Care credeţi că au fost argumentele alegerii UMC?
Rector Cornel Panait: Nu am nevoie de explicaţie. Mă bucur că ne-au ales pe noi”
DEZVĂLUIRI: „Aveţi destui profesori pentru a susţine această secţie din Kazahstan?”
Rector Cornel Panait: „Avem destui profesori, iar acreditarea se facepe baza legii, la ARACIS, la Bucureşti. Oricum nu vom avea probleme, căci modulul acesta, de predare în limba engleză, este deja acreditat.
