Un deceniu de haos din cauza miniştrilor numiţi politic
În ultimii zece ani, mult aşteptata reformă de învăţământ s-a materializat doar în îndeplinirea mofturilor miniştrilor numiţi politic. Ecaterina Andronescu, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclea, Mihail Hârdău şi Cristian Adomniţei au pretenţia că fiecare dintre ei a schimbat radical sistemul de învăţământ.
Un articol de Andreea PAVEL
În ce au constat, de fapt, mandatele lor? Bulversarea elevilor cu tot felul de schimbări în programa de învăţământ şi în metodologia examenelor, olimpici amăgiţi, subiecte furate, greve, maşină scumpă la minister, burse batjocoritoare, variante greşite şi lista continuă.
Ecaterina Andronescu (2000-2003)
Pe la începutul anilor 2000, Ecaterina Andronescu încerca o mult dorită reformă de învăţământ. Numai că termenul de “reformă” s-a materializat, în sistemul de învăţământ, doar sub prisma mofturilor fiecărui ministru numit politic. Iată cele mai importante tentative ale Ecaterinei Andronescu de a rămâne în istoria sistemului de învăţământ postdecembrist:
– Clasa I la şase ani. “Schimbările consistente” (aşa cum le numea ministrul pe-atunci) au început cu intrarea copiilor în sistemul de învăţământ, în clasa întâi, de la şase ani, urmând ca anul pregătitor să fie mutat la vârsta de 5-6 ani. Deşi Andronescu afirma că viitorii elevi sunt mult mai dezvoltaţi intelectual, vestea a stârnit un val de controverse în rândul părinţilor, întrucât aceştia considerau că vârsta de şase ani e mult prea fragedă pentru adaptarea copiilor cu programul şcolar. Nici până azi “schimbarea” nu a fost pusă în practică.
– BAC grilă. O altă decizie a fostului ministru a fost susţinerea examenului de bacalaureat sub forma testului grilă. Examenele aveau să fie corectate în faţa candidaţilor, în vederea eliminării suspiciunilor şi contestaţiilor ulterioare. Hotărârea a stârnit un adevărat haos în rândul profesorilor şi al elevilor, drept pentru care a rămas totul la nivel de “idee reformatoare”.
– Manageriat în şcoli. Tot Andronescu avea de gând să introducă un sistem nou în formula de conducere a şcolilor, prin diferenţierea funcţiei de director al instituţiei, de cea managerială. Nu se ştie de ce, această idee, într-adevăr bună, nu s-a concretizat nici până în 2008.
– Două metodologii. Gheorghe Isvoranu, liderul Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, a ameninţat că va da în judecată Ministerul Educaţiei, acuzând ministrul că a elaborate două metodologii care încalcă Legea Învăţământului şi Statutul Personalului Didactic.
– Poliţie Politică. Nici după ce a încetat să exercite funcţia de ministru al educaţiei, Andronescu nu a fost scutită de scandaluri, în care a jucat rolul principal. Aceasta a fost acuzată de Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România că i-a chemat în mod abuziv la raport, pe studenţii Universităţii Politehnice Bucureşti. ANOSR a cerut demisia rectorului UPB din toate funcţiile publice deţinute şi o verificare la CNSAS în vederea confirmării sau infirmării supoziţiei conform căreia Andronescu ar fi făcut poliţie politică.
Din nou ministru? Cu toate acestea, presa naţională vorbeşte despre certitudinea revenirii Ecaterinei Andronescu în scaunul de ministru al educaţiei, dacă PSD-ul va ajunge să formeze guvernul în urma alegerilor parlamentare din această toamnă.
Alexandru Athanasiu (2004-2005)
Athanasiu este un alt ministru al educaţiei care are pretenţia de a fi înfăptuit, la rândul său, o “adevărată reformă” în învăţământ. Trecem în revistă câteva “realizări” ale lui Athanasiu:
Directorul vs. manager. Prima idee a acestuia (de fapt, preluată de la Andronescu) consta în transformarea directorilor în administratori, pentru a putea primi fonduri, şi de asemenea propunea reorganizarea şcolilor, astfel încât acestea să primească cel puţin 200 elevi.
Schimbarea programei. Athanasiu a mai promis scoaterea câtorva ore din programul elevilor din clasele a XI-a şi a XII-a şi înlocuirea acestora cu “alte activităţi”. Dezbaterea a rămas în pom, pentru că programa de liceu este în continuare foarte încărcată.
Olimpicii amăgiţi. Deşi a promis medaliaţilor internaţionali premii cuprinse între 30 milioane şi 50 milioane ROL, nici la trei luni după ce aceştia s-au întors în ţară nu au văzut un leu şi, cum era de aşteptat, olimpicii au părăsit ţara, în căutarea unui stat în care să le fie recunoscut meritele.
Testele naţionale. Încercând să scurteze durata examenului de capacitate printr-o “reformă”, Athanasiu nu a reuşit decât să sperie elevii din clasa a VIII.-a, folosindu-se de un limbaj bombastic şi explicaţii redundante. Acelaşi examen, cu altă “pălărie”… politică. Imediat după aceea, Athanasiu afirma că “testele naţionale trebuie să dispară”.
“Treapta”. Athanasiu propunea susţinerea unui examen la sfârşitul clasei a X-a, iar în urma rezultatelor, elevii să fie repartizaţi după notele obţinute. Imediat după aceea, Athanasiu a retractat, susţinând că toţi elevii care au absolvit clasa a X-a “vor trece direct mai departe, în clasa a XI-a, pentru că e dreptul lor câştigat”.
Bursele. Athanasiu nu a putut face mai mult decât să umilească elevii care obţineau note cuprinse între 9 şi 10 cu o bursă de 25 RON, în condiţiile în care legalizarea actelor care trebuiau depuse de părinţi depăşeau 30 RON.
Manualele alternative. Fostul ministru a dispus retipărirea a 370 de titluri într-un tiraj de peste trei milioane exemplare, acţiune care a costat 406 miliarde ROL. Motivul? Ce e ieftin e şi prost.
Mircea Miclea (noiembrie 2004 – octombrie 2005)
“No name”-ul din rândul foştilor miniştri ai educaţiei. De activitatea acestuia în cadrul ministerului îşi amintesc prea puţini. Cu toate acestea, nici Miclea nu s-a ferit să vorbească despre “măsurile radicale pe care le-a înfăptuit de la preluarea mandatului”.
– Sistemul Bologna. Miclea a implementat sistemului Bologna în mediul universitar, adică susţinerea licenţei după doar trei ani. Această decizie a fost şi încă este blamată atât de profesori, cât şi de studenţi. De asemenea a interzis colectarea fondurilor în şcoli.
– “Anul copacului”. Înainte să aducă schimbări importante în şcolile din România, acesta a demarat proiectul “copacul”, prin care fiecare elev şi profesor trebuia să planteze câte un copac.
– Plagiat. La trei luni de la preluarea mandatului, Miclea a fost acuzat de plagiat de o anonimă susţinea că ministrul a preluat într-una din lucrările sale, fără a cita, câteva pasaje din cărţi aparţinând unor autori americani.
– Lipsa comunicării. Miclea nu şi-a dovedit abilităţile nici în ceea ce priveşte relaţia cu dascălii. Aceştia au început anul şcolar cu un protest şi nici măcar atunci Miclea nu s-a sinchisit să stea la discuţii, aşteptând să treacă “furtuna”, iar profesorii universitari nu se consultau niciodată cu acesta, fiind puşi, de fiecare dată, în faţa faptului împlinit.
Mihail Hărdău (noiembrie 2005 – aprilie 2007)
Cunoscut şi ca “ministrul Audi”, Hărdău este ministrul care a făcut gafă după gafă în sistemul de învăţământ. Cu toate acestea, Hârdău adoptă aceeaşi atitudine de “reformator”, precum predecesorii săi: „Am reuşit tot ce-am promis! Este anul schimbării la faţă pentru învăţământul românesc”:
– Titularizarea profesorilor. Fosta secretară de stat, Paloma Petrescu, l-a determinat să aprobe ca învăţătorii, care au promovat examenul în sesiunea din 2003, dar au continuat să suplinească din lipsă de catedre vacante, să mai susţină încă o dată titularizarea. Această aberaţie a fost astfel motivată de o presupusă ilegalitate în care ar fi fost organizată sesiunea din 2003!
– Subiecte furate. În pragul Testelor Naţionale, MEC s-a confruntat cu un scandal de proporţii, după ce un jurnalist a luat plicurile cu subiectele de la Istorie chiar din sediul Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare. Acest incident n-a mai avut un precedent în istoria instituţei.
– Gafe. Mihail Hărdău a numit bucureştenii “nesimţiţi şi mincinoşi” şi a declarat că până şi oferirea unui sandviş în schimbul caietului de teme reprezintă un act de corupţie! De neuitat este şi îndemnul fostului ministru la adresa elevilor, pe care îi învăţa să dea cu pumnul în catedră ca să-şi ceară drepturile, sau soluţia propusă în cazul şcolilor neracordate la reţeaua de electricitate: lumânările puse pe bănci…
– Audi. “Suntem al 7-lea minister care-şi cumpără Audi, dar numai pe noi ne vedeţi”, aşa s-a scuzat Hărdău când a fost întrebat de jurnalişti de ce a achiziţionat un autoturism atât de scump pentru Ministerul Educaţiei, în condiţiile în care, cu acei bani putea dota, spre exemplu, 10 laboratoare de informatică. (60.000 euro ).
Cristian Adomniţei (2007 – 2008?)
Cel din urmă, dar nu cel dintâi, este Cristian Adomniţei. Cunoscut pentru agramatismele prezente în discursuri, dar şi drept ministrul care a fost făcut de râs de un copil, pentru că nu ştia câte stele sunt pe steagul Uniunii Europene. Adomniţei a atins apogeul abramburerilor din “reforma” de învăţământ. Dumnezeu ştie cine îi va lua locul, dar până atunci, iată în câteva rânduri şi “palmaresul” acestuia:
– Olimpici falşi. Patru dintre elevii care au participat în 2007 la Olimpiada Naţională de Fizică au apărut în evidenţele Ministerului ca premianţi, deşi aceştia s-au situat printre ultimii la concurs. Ministerul Educaţiei a recunoscut că a greşit şi a promis că va remedia situaţia.
– Variantele pe internet. După ce Adomniţei a promis că în 2008 nu va mai posta pe internet variantele examenului de Bacalaureat, acesta şi-a încălcat promisiunea, ba mai mult, le-a modificat şi remodificat, până când elevii au fost bulversaţi total. Tot legat de bacalaureat, acesta ba a scos sportul din programă, ba l-a reintrodus. Ca să nu mai vorbim de publicarea unor variante de concurs pentru limba română oral, care, în fapt, erau… istorie pură.
– BAC penal. Pentru ca tacâmul să fie complet, Adomniţei a fost tras la răspundere în cel mai răsunător caz de fraudare a examenului de Bacalureat.
– Microbuzele electorale. Social-democraţii intenţionează să depună o sesizare la DNA, pe numele ministrului, privind investigarea modului în care Adomniţei a distribuit microbuzele şcolare în Iaşi. PSD susţine că, din 34 de microbuze, 21 au fost alocate în colegiile locale unde va candida în toamnă ministrul.
