Sunt oameni şi oameni. Unii ştiu să cânte, alţii să joace. Iar alţii să facă bani. De vreo douăzeci de ani încoace, una dintre cele mai des invocate axiome ale teoriei business-ului este aceea că franciza e cea mai tare formă de afacere. Întorci hamburgerul pe cealaltă parte, scufunzi cartoful în friteoză, scrii un manual despre astea, pasezi afacerea mai departe şi fraierul plăteşte. Dar ce plăteşte?
Un editorial de Răzvan PETRE
Franciza are nenumărate avantaje. Pentru început, ai o afacere care e 100% inspiraţie. Nu trebuie să munceşti, ci doar să le dai altora dreptul să facă asta în locul tău, contra unei părţi din veniturile astfel obţinute de ei. Un at avantaj este acela că afacerea e, teoretic, infinit replicabilă – fiecare loc în care francizorul îşi poate exporta marca şi modul de lucru e un loc în care se va găsi, mai devreme sau mai târziu, un posibil francizat. S-au terminat aceste locuri favoarabile? – Atunci o mai punem de un val de revoluţii anticomuniste, sau de revolte în lumea arabă, ca să mai deschidem nişte pieţe potenţiale!
De departe, cel mai mare avantaj al francizei este acela că, de vreme ce nu munceşti, ai o grămadă de timp de gândire, în care să îţi vină şi alte idei bune. Poate nu aţi observat niciodată micuţele cutii de lângă casa de marcat. Mici, din plastic transparent, ticsite de bani mărunţi. Ideea e simplă – Compania îi ajută pe clienţi să scape de surplusul nedorit, sau le dă o şansă de a face o faptă bună. Invariabil, în spatele cutiuţelor se află o cauză nobilă: Un aşezământ cald pentru copii, sau pentru bătrâni, un spital, o fundaţie, ceva. Oamenii ale căror buzunare nu tolerează monedele şi hârtiile de 1 leu, sau cei pe care sufletul nu îi lasă să treacă pe lângă ocazia de a face o faptă bună bagă banul în cutie. Suma este apoi colectată, iar un clovn cu haine bune (dar de prost-gust) descinde la orfelinat, împreună cu o duzină de oameni în costume. Clovnul trânteşte două poante răsuflate, oamenii în costum îşi exersează talentul de a zâmbi forţat şi politically-correct, banii sunt viraţi, Statul ia în considerare sponsorizarea făcută de Companie şi scade din impozitele datorate de aceasta – ce mai – toată lumea e fericită.
La sfârşitul zilei, omul bun doarme, Compania a mai bifat o campanie de implicare socială şi reducerile de impozite aferente, iar banul donat de dumneavoastră ajunge, în numele Companiei, la un aşezământ călduţ pentru bătrâni, pentru copii mici, sau pentru companii mari…
