Profil de Primar

Tulcea – „Terra Magica”

Comori inestimabile ale Antichităţii

 Judeţul din nordul provinciei Dobrogea se laudă cu un număr uriaş de situri arheologice antice, multe dintre ele, fie pierdute printre colinele pitoreşti, fie veghind solitare apele mării sau ale lacurilor din zonă;
 Tulcea este una dintre cele trei mari regiuni româneşti care îşi merită titlul de patrie a siturilor arheologice, alături de vecina Constanţa, dar şi de Hunedoara;
 Moştenirea milenară este formată din vechi oraşe ale coloniştilor greci, dave getice sau cetăţi puternice şi aşezări din perioada romană şi romano – bizantină;
 Aegyssus, Salsovia, Halmyris, Noviodunum, Dinogeţia, Arrubium, Troesmis, Beroe, Argamum sau Ibida au fost cetăţi antice, ale căror ruine pot fi admirate astăzi, într-o frumoasă preumblare prin comunele şi oraşele moderne ale judeţului Tulcea.

Un articol de Cristian CEALERA

Aegyssus şi… Cele 7 Coline

Tulcea este, pentru întreaga lume, oraşul reşedinţă de judeţ şi mai ales poarta de intrare în minunata Deltă a Dunării. Puţini dintre noi cunosc însă faptul că localitatea este întemeiată pe 7 coline, asemeni celebrei Rome sau a oraşului portughez Lisabona. Ei bine, pe una dintre aceste Coline, ce modelează superb malul bătrânului Istru (Dunărea), se găseşte şi un sit arheologic fără seamăn. Pe Dealul Monumentului (unii îi mai spun Hora) şi în zona învecinată pot fi admirate şi astăzi ruinele cetăţii Aegyssus. A fost mai întâi o aşezare a geţilor, apoi un oraş grecesc iar odată cu trecerea timpului a devenit o mare cetate romană din Moesia Inferior. Potrivit lui Diodor din Sicilia (sec 3 î.H) aşezarea a fost întemeiată în secolul VII înainte de Hristos de către getul Aegysus Caspius (unii l-au numit Aegysos Carpianul). Despre întemeierea cetăţii a scris însă şi celebrul poet roman Publius Ovidius Naso. Pe când se afla la Tomis, el a scris în Ponticele sale  (în două scrisori adresate unor prieteni de la Roma) despre cetatea veche, pe care „Aegysus însuşi a clădit-o”. Ovidius a povestit cum, după un lung asediu (în perioada 12-15 d.H), această aşezare a geţilor a fost cucerită de armata romană. Cetatea a fost reconstruită, devenind un centru militar şi economic extrem de important.  Povestea oraşului roman a durat încă şase veacuri, la jumătatea secolului VII oraşul fiind părăsit din cauza invaziilor barbare.

Pe Istru, la Salsovia (De la Tulcea la Mahmudia)

De la Aegysus, poţi lua calea apelor, pornind în aval spre vărsarea fluviului în Marea cea Mare. Pe braţul Sfântu Gheorghe, la 12 kilometri de Tulcea, se află comuna Nufăru. Localitatea este celebră mai ales datorită cetăţii medievale Proslavita, care va fi însă tratată distinct, într-un material ulterior . Comuna Nufăru se laudă însă şi cu situri antice, cum este cazul unei fortificaţii romane, dar mai ales cu o aşezare getică, datând din secolele IV-III î.H. Judeţul Tulcea se poate mândri într-adevăr cu un număr impresionant de aşezări getice, datând de mai bine de 2 milenii. Este şi cazul unei alte comune, Beştepe, aflată nu prea departe de Nufăru. Aici a existat o davă getică, vestigii din acea perioadă fiind descoperite în zone ca Piatra lui Sava sau Piatra lui Boboc. În acest loc, numit mult mai târziu de către turci Cinci Dealuri (Beş Tepe), a existat şi o cetate din perioada romano-bizantină (sec. 4 – 6d.H). Pe Sfântu Gheorghe în jos, ajungi în scurt timp şi la Mahmudia. Aici pot fi admirate ruinele cetăţii Salsovia, aşezare romană care a existat între secolele I – VI d.H. Ea este menţionată pentru prima dată într-o diplomă militară de pe vremea lui Nerva (96-98) senator devenit împărat şi care l-a cooptat la domnie pe Traian. Din secolul III, la Salsovia funcţionează şi un puternic castru. Militarii cantonaţi aici (în general auxiliari) nu au putut evita distrugerile ulterioare, cele provocate de goţi în secolul IV sau de kutriguri, două veacuri mai târziu. La Mahmudia nu descoperi însă doar cetatea romană, ci şi vestigii datând din epoca elenistică (secolele IV-III î.H). De asemenea, este ştiut faptul că în această zonă, înainte de venirea romanilor, a existat şi o aşezare getică.

Halmyris (Murighiol)

Ultima mare cetate romană de pe Braţul Sfântu Gheorghe este Halmyris sau Salmorus (Apă Sărată), cum îi mai spuneau cuceritorii (a fost chiar Golf al Mării Negre, înainte de a se înnămoli). Timp de mai bine de trei sute de ani, portul de la Halmyris a fost extrem de important pentru flota romană (Classis Flavia Moesica). Halmyris era o cetate în formă de trapez, cu 15 turnuri de apărare, două porţi de acces şi valuri de pământ, care înconjurau aşezarea. A funcţionat aici şi o aşezare civilă, numită într-o inscripţie „vicus classicorum” sau „satul marinarilor”. Centru militar şi comercial, Halmyris a funcţionat până în secolul VII. Localitatea este însă faimoasă şi datorită basilicii sale şi a moaştelor descoperite aici. Astfel, la Halmyris au fost descoperite rămăşiţele celor mai vechi martiri creştini cunoscuţi în Dobrogea, Epictet şi Astion. Cei doi au fost ucişi în anul 290, din ordinul comandantului Latronianus. Era vremea persecuţiilor creştine, ordonate de împăratul Diocleţian. În aceeaşi perioadă este menţionat şi Evangelicus, primul episcop cunoscut al Tomisului, care venise la Halmyris după executarea celor 2 martiri. Nu foarte departe de Murighiol (lăsând în spate linia Dunării şi mergând în jos, pe lângă Razelm) se află comuna Valea Nucarilor, cu ale sale sate Agighiol şi Iazurile. La Agighiol a fost descoperită o villa rustica, la aproximativ 1,5 km de sat, villa datând din secolul 3 d.H. Tot în zonă a mai fost descoperit un tumul cu mormânt princiar, datat în veacurile 4-2 î.H.

Noviodunum şi Martirii de la Niculiţel

Mari cetăţi nord-dobrogene ale antichităţii se găsesc şi la NV de Tulcea, în drumul spre Galaţi. Treci pe lângă Somova (zona în care se spune că ar fi încă nedescoperita cetate dacică Genucla),  şi ajungi curând la Isaccea sau Noviodunum. Situl arheologic se găseşte la 2 kilometri de oraşul modern. Cetatea romană este suprapusă în multe locuri de construcţiile medievale ulterioare. În această zonă se spune că Darius cel Mare i-a învins pe sciţi în anul 514 î.H. Noviodunum a fost mult timp baza flotei romane de la Dunărea De Jos, „Classis Flavia Moesica”. Exista aici un vad de trecere al fluviului şi aşa se explică de ce, în anul 369, împăratul Flavius Valens a ales să încheie în acest loc (pe un vas ancorat pe mijlocul fluviului) un tratat de pace cu vizigoţii conduşi de Athanaric. Noviodunum a fost un mare centru militar şi comercial şi în perioada romano-bizantină dar în anul 602 a fost cucerit de avari. S-a vorbit mult despre faptul că aşezarea ar fi fost întemeiată de celţi (noviodunum se traduce prin „noua aşezare fortificată”) . Ce este cert este faptul că în toată Europa există şase aşezări cu acest nume, cea din România, patru din Franţa şi una din Elveţia (2 ţări locuite de triburi celte). Foarte aproape de Noviodunum-ul românesc, la Niculiţel, se află un alt obiectiv extrem de important. Este complexul paleo-creştin unde au fost descoperite în 1971 moaştele de martiri. Este vorba în primul rând despre Zotikos, Attalos, Khamasis şi Philippos, martirizaţi la sfârşitul secolului IV la Noviodunum. Tot aici şi-au găsit odihna şi alţi 2 martiri anonimi, aşa cum spune şi celebra inscripţie: „Aici şi acolo se află sângele martirilor”.

Dinogeţia – Arrubium – Troesmis – Beroe

La Garvăn, comuna Jijila se găsesc ruinele unei cetăţi romane impresionante, Dinogeţia. Ptolemeu o pomeneşte pentru prima dată, undeva pe malul Dunării. A existat, se pare, o Dinogeţia pe ţărmul celălalt al Dunării, după care romanii au mutat aşezarea pe malul tulcean. Împăratul Diocleţian a refăcut-o într-o cetate puternică, cu ziduri groase de trei metri şi care avea 14 turnuri în formă de potcoavă. La circa 2 km NNV de Garvăn se găseşte şi fortificaţia militară „La Bisericuţa”, care a funcţionat între secolele I – III. Cetatea romană Dinogeţia a fost distrusă în anul 559 de kutriguri. Locuire mai există aproape un secol dar apoi vechiul oraş este părăsit. Atât Dinogeţia, cât şi alte castre romane sunt menţionate de trei mari opere ale antichităţii: Tabula Peutingeriana, Itinerarum Antonini (ambele de sec III) dar şi de Notiţia Dignitatum (sec V). În acest fel avem informaţii bogate şi despre Arrubium, castrul roman ale cărui ruine se găsesc  pe raza oraşului Măcin. Arrubium este atestat pentru prima oară în secolul I d.H, când se ştie că aici era cantonată „ala dardanorum” (o unitate de cavalerie din trupele auxiliare). S-a spus că numele cetăţii ar fi de provenienţă celtică dar nu s-au găsit dovezi arheologice solide, în acest sens. Castrul a fost păzit apoi de soldaţi din Legiunea V Macedonica, veniţi de la Troesmis. La Arrubium (oraş foarte dezvoltat economic) s-au descoperit două mari tezaure imperiale. Zona era foarte importantă pentru Imperiu, care îşi deplasa aici cele mai bune trupe. Aşa s-a întâmplat şi cu Troemis, oraş antic al cărui sit se găseşte pe raza comunei Turcoaia. Ovidius l-a menţionat în Ponticele sale, Ptolemeu la fel. Se ştie că era un oraş foarte întins şi în primele două secole, sediu al Legiunii V Macedonica. În secolul V a devenit reşedinţă a comandantului Legiunii II Herculia. Aici, la Troesmis, pe lângă cele 2 Cetăţi descoperite (de Vest şi de Est) s-a dat de urma unei mari aşezări civile ce a funcţionat între secolele II – VI d.H. O altă cetate importantă era Beroe (astăzi comuna tulceană Ostrov). Situată pe malul Dunării, pe vârful unei stânci înalte, Beroe avea pentru romani un rol mare în asigurarea ordinii şi liniştei la graniţă (limes).

Ibida şi Vicus Petra

Am lăsat la urmă o cetate care, din păcate, nu a avut niciodată parte de atenţia pe care o merită cu adevărat. Ibida sau Polis Libida, cum îi spunea Pârvan, este una din cele mai misterioase aşezări antice ale României. Nu se poate cerceta prea mult pentru că aşezarea este suprapusă de localitatea modernă Slava Rusă. Înfiinţată la începutul secolului IV (foarte probabil de Constantin cel Mare), Ibida a existat până în veacul al şaptelea. „Viaţă scurtă” dar impresionantă. A avut la un moment dat o întindere uriaşă, situl cunoscut însumând 24 de hectare. Avea 24 de turnuri de apărare, 3 porţi de acces iar între zidurile sale locuiau cel puţin 10.000 de oameni. În secolele IV – V era un oraş mai puternic şi mai bogat decât milenarele Histria, Callatis sau Tomis. Ibida este singurul oraş roman din Dobrogea, care era străbătut de un curs de apă, lucru inedit. Pe dealul din apropiere funcţiona un castru cu o suprafaţă de 4 hectare, care semăna mai degrabă cu un fort din Evul Mediu şi a cărui utilitate nu este încă bine stabilită. Pentru a înţelege cât de important era oraşul Ibida, dăm un alt exemplu. Una din aşezările aflate în subordinea polisului era Vicus Petra (Petrensis), identificat acum în zona satului Camena. Acesta la rândul său (deşi doar un sat – vicus) era atât de bogat, încât îşi permitea să aibă trei primari, doi casieri şi o termă. În acele vremuri, termele se găseau doar în oraşele mari…

În loc de epilog

Tulcea este un tărâm atât de încărcat de istorie, încât fiecare localitate a judeţului îşi are povestea sa veche de mii de ani. Din acest motiv, nu toate siturile antice ale judeţului au putut fi cuprinse în material. Unele dintre ele, cum este cazul cetăţii Argamum (Orgame) – Jurilovca au fost tratate separat, anterior. Altele, mai celebre pentru siturile medievale, vor face, în curând subiectul unui cu totul alt material.  

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana MIHĂLȚEANU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top