Autoritățile asistă indiferente la devalizarea unui obiectiv economic
Agenți de pază bătuți cu pietre și amenințați cu moartea, zeci de metri de gard furați cu totul, atacuri zilnice ale unor bande de zeci de infractori, furturi de fier la orice oră din zi și din noapte, toate acestea sunt elementele unui scenariu incredibil, care se derulează de câteva luni bune la Medgidia. Silozul amplasat la marginea cartierului de rromi, altădată un obiectiv extrem de important al orașului, este acum scena unor infracțiuni continue, pe care autoritățile, fie se fac că nu le văd, fie se feresc să le constate.
Un articol de Mihai CORNEA
Foame de fier vechi
Zeci de familii de rromi din zonă trăiesc din furtul și vânzarea de fier vechi. Pentru ei vremurile sunt acum grele, pentru că centrele de colectare nu mai primesc componente CFR și oricum, în zonă nu mai există de mult vreo șină de cale ferată. Poate și din acest motiv, „magneții” și-au concentrat acum acțiunile asupra singurul obiectiv din zonă unde se mai găsește fier – Silozul Medgidia. Vorbim de un obiectiv extrem de vast ca întindere, care conține numeroase depozite. Pe hoți îi interesează orice componentă metalică ce ulterior, poate fi comercializată. Sunt angrenați în astfel de acțiuni tot felul de indivizi, de la foștii pușcăriași care fac scandal la poarta instituției pentru a pune presiune pe paznici, la „săgețile” de adolescenți care atacă cu o ploaie de pietre, la „pirandele” care fac gălăgie pentru orice motiv și până la copiii de 10-12 ani, care se strecoară în curte pentru a inspecta ce depozit poate fi atacat mai ușor. Lor li se adaugă, „specialiștii”, cei care sustrag efectiv metalul, prin procedee pe care le cunosc de ani buni și în care au dobândit experiență și îndemânare. Banda de hoți este extrem de organizată, astfel că, atunci când un grup face scandal la poarta principală pentru a atrage paznicii silozului, altele atacă în celelalte laturi a obiectivului, căutând disperate orice bucată de fier.
Gardurile sunt furate cu totul
Când ajungi la poarta Silozului de la Medgidia ai nevoie de câteva minute bune pentru a înțelege ce se întâmplă. Ești șocat, pentru că doar poarta de fier mai este în picioare, gardul care altădată împrejmuia perimetrul a fost furat aproape cu totul. Pe hoți i-au atras armăturile de fier din interior, așa că fură plăcile cu totul și le sparg apoi, pentru a desprinde bucățile de metal. De mai bine de trei luni încoace atacă zilnic zona, zeci de metri de garduri fiind sustrase efectiv. Silozul are în permanență 3 agenți de pază, este dotat cu două sisteme de alarmă și dispune și de câini de pază. Totul este făcut ca la carte, dar nu este îndeajuns, pentru că (n.r. pentru a face o glumă amară), nici chiar celebrul Chuck Norris nu ar face față unei hoarde dezlănțuite, care te atacă cu pietre, de fiecare dată când se lasă seara.
Haosul de zi cu zi
În mod cu totul ironic, grupul infracțional își are propriul punct de pază. Peste stradă de poarta silozului, la aproximativ 10 metri, se află o „cașcarabetă” comercială, unde se vând băuturi și alte produse. La adăpostul singurei umbrele, un rrom zdravăn patronează un grup de puștani care stau respectuoși în picioare și care par să nu facă altceva decât să piardă vremea prin zonă. Este o aparență, pentru că perechile de ochii sunt mereu atente la mișcările agenților din siloz. Le-au învățat orele de patrulare (chiar dacă acestea sunt schimbate periodic) și știu când se schimbă turele. La adăpostul serii, lumea începe să se adune în apropierea „cașcarabetei” și apoi de niciunde, începe ploaia de pietre. După ce au furat cât au putut din gardul de la intrare, hoții au luat cu asalt și clădirea fostului laborator, aflată chiar la stradă. Au spart geamurile, au intrat în imobil și au subtilizat tot ce au găsit de metal. Deși nu sunt înnebuniți după lemn, pentru a nu pleca cu mâna goală, uneori au plecat și cu câte o ușă sau o masă. De fiecare dată când cei trei agenți vin să îi oprească, atacatorii se retrag imediat. În acel moment, într-o altă margine a silozului, banda numărul 2 sare un gard, rămas surprinzător în picioare și încearcă să intre în depozitele cu uși sudate, unde știu că se ascunde destul fier.
Bătuți și amenințați
Să fii agent de pază la Silozul Medgidia reprezintă, fără doar și poate, provocarea vieții. Cei care lucrează aici sunt în pericol 24 de ore din 24, dar asta nu îi face să renunțe. Atacurile zilnice sunt însă în măsură să înmoaie orice bărbat, cât ar fi el de pregătit pentru astfel de situații. Fiecare agent poartă urmele câtorva atacuri, urme de la pietrele aruncate de „vandali”. Cei care locuiesc în zonă sunt și mai expuși: pirandele le acostează membrii de familie pe stradă și îi amenință. Unii au fost amenințați cu moartea, singura lor vină fiind aceea că și-au făcut treaba la serviciu și că au împiedicat hoții să își facă veacul prin siloz.
Autoritățile nu fac nimic
Silozul aparține unei societăți private și din acest motiv, autoritățile locale nu se implică aproape deloc în stoparea fenomenului infracțional. Poliția trece rar prin zonă și atunci când este solicitată, intervine, ia în custodie infractorii prinși și cam atât. În rest, totul cade pe umerii agenților de pază care ar trebui probabil să fie peste 10, pe fiecare tură, pentru a face față cu brio situației reale.
O problemă a comunității (Ce spune primarul?)
Mulți dintre etnicii rromi implicați în această activitate infracțională locuiesc fără forme legale pe raza orașului Medgidia. Întrucât este o problemă a comunității, am luat legătura cu edilul localității Marian Iordache, care ne-a declarat: „ Primăria nu se poate implica în stoparea acestei situații, pentru că vorbim de o societate privată, care deține acest siloz, care are agenți de pază, un plan după care acționează. Eu pot să le acord ajutor, prin intermediul Poliției Locale, dar nu am primit o solicitare în acest sens. De fiecare dată când au probleme, ei pot alerta Poliția Națională, care este obligată să intervină. Oricum, vreau să spun că această comunitate a orașului nu este una organizată infracțional. Există doar câțiva indivizi care au cauzat și cauzează astfel de probleme, aceștia trebuie trași la răspundere. Unii dintre ei nici nu locuiesc cu forme legale în localitate. De aceea vom face un recensământ pentru a vedea cine locuiește fără drept în acel cartier. Oricum, vreau să spun că dacă societatea privată care deține silozul ne va cere ajutorul, noi li-l vom acorda”.
