Specialiștii români au declarat fenomenul ca fiind unic, deși evenimente similare s-au mai petrecut de nenumărate ori
Roiul de cutremure produs în ultimele săptămâni lângă Galați a dat măsura competenței specialiștilor români în materie de cutremure. Deși au colectat nenumărate seturi de date și au întors problema pe față și pe dos, ei nu au reușit până în acest moment nici măcar să se pună de acord între ei, cu atât mai puțin să ofere răspunsuri clare populației și autorităților. Zi de zi, specialiștii Institutului Național pentru Fizica Pământului (INFP) fac declarații ce le contrazic flagrant pe cele anterioare. În aceste condiții, ministrul educației (superiorul ierarhic al INFP) a abandonat speranța de a obține răspunsuri de la seismologii români, solicitând, în schimb, ajutorul celor din Japonia.
Partea cea mai tristă în povestea bâlbâielilor seismologilor INFP este că aceștia au decretat (poate pentru a-și ascunde lipsa de idei) că fenomenul de la Galați este unic în lume. Pentru seismologii români, dar și pentru cei care au crezut aceste baliverne, prezentăm aici și o scurtă listă (din zecile de evenimente similare) cu roiuri seismice înregistrate în jurul lumii, unele de o amploare și durată mult peste ce se întâmplă zilele astea la Galați.
Un articol de Răzvan PETRE
Marii specialiști – primii care au dat cu bâta-n baltă
Încă din primele zile ale crizei, a devenit vizibilă o problemă de care anterior se vorbea doar pe la colțuri: Seismologii români s-au concentrat aproape exclusiv pe cutremurele de Vrancea (adânci, puternice și cu efecte la scară națională) și au neglijat aproape complet cutremurele de suprafață (la adâncimi de până în 20-30 km). Acestea de pe urmă, deși au în general magnitudini mai mici, produc efecte devastatoare în apropierea epicentrului, pentru că focarul cutremurului se află la mică distanță, iar energia ajunge la suprafață fără a fi atenuată. În această categorie se înscriu seismele produse în Italia în ultimii ani, care, deși au eliberat energie de zeci de ori mai mică decât cutremurul din Vrancea din 1977, au produs importante pagube și sute de morți (vezi cutremurul din L’Aquila, magnitudine 5,9 grade Richter – 297 morți).
După primele secvențe de cutremure, Gheorghe Mărmureanu (considerat specialistul nr. 1 în domeniu) a declarat că seismele, chiar dacă se vor repeta, vor produce doar disconfort, dar nu și probleme pentru populație. Lucru perfect valabil, dacă ar fi fost vorba de cutremure de Vrancea. Ori, așa cum vedem în fiecare zi la televizor, seismele (unele produse la doar 2 km adâncime) au provocat nu numai neplăceri, ci și crăpături serioase în pereții locuințelor din Izvoarele. Tot Mărmureanu a propus teoria seismelor produse de sondele Petrom – singura teorie care a fost contrazisă oficial de către specialiștii INFP.
La rândul său, George Purcaru (profesor în Frankfurt, somitate a cercetării seismice românești) a fost lăsat în off-side de roiul de cutremure de la Galați. După prima serie de nouă seisme, Purcaru a anticipat că activitatea sesmică va înceta, afirmând că energia cutremurelor s-a epuizat. Această detensionare se produce în general în cazul cutremurelor de adâncime mijlocie sau mare, pe falii de subducție. Ori, la Galați, unde este vorba de falii normale (în plan vertical) și/sau de transformare (în plan orizontal), realitatea l-a contrazis pe renumitul specialist, până la ora actuală fiind înregistrate încă 200 de cutremure.
Teoria viiturilor – apă de ploaie
Bâjbâind în întuneric pentru a găsi o explicație a fenomenului de la Galați, seismologii români au avansat și teoria potrivit căreia cutremurele ar fi fost provocate (măcar în parte) de viiturile produse în zona Izvoarele, cu câteva săptămâni înainte.
Din păcate, și această teorie are un fundament șubred. Asta pentru că doar o fracțiune din apa adusă de ploile de la începutul lunii septembrie s-a infiltrat în sol (dacă ar fi intrat toată, nu ar mai fi existat viituri!) De obicei, de la 10-20 de litri pe metru pătrat, solul este saturat, iar apa se scurge pe versanți, apoi în râuri. Grosul apelor de la ploile din 13-14 septembrie a ajuns în Prut și Siret, apoi în Dunăre și în Marea Neagră, cu o săptămână înainte de primul seism de la Galați.
Chiar presupunând că întreaga cantitate de apă ar fi intrat în pământ, impactul ei ar fi fost aproape nul. Asta pentru că greutatea adăugată de apă (20-200 kg per metru pătrat) e infimă, prin comparație cu cea a coloanei de rocă dintre suprafața pământului și focarul cutremurelor. La o adâncime de 2 kilometri, o coloană cu secțiunea de un metru pătrat cântărește circa 3.400 de tone, iar aportul a 20 de litri de apă ar crește această greutate cu doar 0,0005%. Iar acesta este calculul pentru adâncime minimă (majoritatea cutremurelor de la Galați au fost la adâncimi de 2-3 ori mai mari) și la greutatea specifică a argilei (pentru alte roci mai dense, greutatea crește de câteva ori).
Un alt fapt scăpat din vedere este acela că, în urmă cu două ierni, aceeași zonă a fost supusă unui viscol puternic, care a acoperit zona cu un strat continuu de 2-3 metri de zăpadă. Asta a însemnat o “cuvertură” de 200-300 kg pe metru pătrat, care a persistat mai multe săptămâni, fără a provoca activitate seismică.
O altă variantă a seismologilor este aceea potrivit căreia apa de ploaie s-ar fi infiltrat la mare adâncime și ar fi lărgit/destabilizat/activat sistemul de falii și eventuale goluri subterane din zonă. Trecând peste faptul că apele (chiar și cele de adâncime!) ajung la doar o fracțiune din adâncimea la care se produc cutremurele din Izvoarele, această teorie nu reușește să explice de ce seismele nu s-au petrecut imediat după viitură, sau de ce continuă să se petreacă, la o lună după inundații.
Bâlbâieli inexplicabile
Singura variantă exclusă din calcul până acum a fost aceea a cutremurelor pornite de forajele executate de Petrom în zonă. Cu toate acestea, deunăzi, specialistul INFP Adrian Grigore vorbea (e drept, în contextul unui posibil efect al inundațiilor) de “seismicitate indusă”. Ori acest termen înseamnă cutremure produse de activitățile umane – minerit, foraje, detonări, baraje de apă. Dacă această afirmație poate fi considerată doar o greșeală de exprimare (greu de acceptat la specialist în domeniu), nu la fel este cazul cu declarațiile privind efectul seismului de 5,5 grade produs sâmbătă noaptea în Vrancea. Astfel, până luni seara, atât Adrian Grigore, cât și alți colegi ai lui i-au dat înainte că seismul din Vrancea a pus capăt seriei de cutremure de la Galați. Asta deși, potrivit rapoartelor postate chiar pe site-ul INFP, activitatea în zonă a continuat bine-mersi, cu 11 cutremure duminică și 20 înregistrate luni. „Aparatura noastră, instalată în imediata apropiere a satului Izvoarele, dar şi în interiorul lui, nu a mai înregistrat, de duminică dimineaţă, niciun fel de mişcare”, declara ziarului Adevărul Adrian Grigore, aflat la fața locului. Raportul INFP arată, însă, că seismometrele aflate (teoretic) sub supravegherea lui Grigore au înregistrat activitate constantă: Cu o pauză în jurul prânzului, cutremurele au continuat, primele șase fiind la câteva ore după cel din Vrancea și până la ora 10, iar ultimele, de la ora 15 până spre seară.
Confuzia a fost întreținută și de faptul că INFP a întrerupt, fără niciun motiv aparent, publicarea informațiilor despre cutremure pe pagina oficială de internet, la puțină vreme de la producerea seismului din Vrancea. De duminică dimineața și până joi, 10 octombrie, lista cutremurelor nu a mai fost actualizată, deși acest lucru se petrece, în mod normal, o dată la câteva minute.
Și varianta avansată de specialiștii INFP, privind “domolirea” seismelor de la Galați de către cel produs în Vrancea a picat: Luni s-a produs unul de 3,1 grade (din totalul de 242 de cutremure înregistrate până luni, doar 15 au trecut de magnitudine 3,0).
În seria interminabilă a bâlbelor se înscriu și declarațiile potrivit cărora cutremurele au loc de-a lungul unei falii “care s-a reactivat”. Aceiași specialiști INFP care făceau această declarație au prezentat de curând un raport din care reiese că în zona Izvoarele s-au înregistrat constant cutremure în ultimii 20 de ani, singura diferență fiind că acum avem un roi de cutremure și nu evenimente izolate.
“Noi monitorizăm”
Pentru a verifica informațiile privind un posibil efect al viiturilor din septembrie asupra seismelor de la Galați, am contactat-o telefonic pe Iren-Adelina Moldovan, șefa Colectivului de Studii Magnetotelurice și Bioseismice din cadrul INFP. Aceasta s-a declarat împotriva variantei cu reactivarea unei falii, arătând că aceasta a fost mereu activă. De asemenea, ne-a confirmat că teoria apelor infiltrate în subteran este în continuare de interes, și a avut amabilitatea de a ne transmite un material pe această temă. Ceea ce ne-a suprins a fost modul în care șefa colectivului de studii magnetotelurice a prezentat împărțirea sarcinilor pe care le au cercetătorii implicați: “Noi (n.r. – specialiștii INFP) monitorizăm, vin geologii și prezintă situația rocilor din subsol, vin geofizicienii și explică fenomenele”. Vrând-nevrând, Iren Moldovan ne-a descris cel mai bine starea de fapt – cei de la INFP stau pe lângă aparate și numără cutremurele, iar pentru explicații au nevoie să vină de la alte institute niște geofizicieni, asta deși “Fizica Pământului” (din titulatura INFP) este tot una cu “geofizica”. De altfel, în urmă cu doi ani, INFP ne-a comunicat că, din cei circa 120 de angajați, majoritatea sunt juriști, fizicieni, ingineri constructori și doar 2 au diplomă în geografie/geologie. Asta, într-un institut care se ocupă, teoretic, cu studierea fenomenelor din scoarța Pământului…
Un licărit de speranță
Din fericire, nu toți specialiștii INFP se lansează în exprimări aproximative și presupuneri neverificate. Zile trecute, la ședința Comandamentului de la Galați a participat și specialistul INFP Mihai Diaconescu, care a făcut cu acel prilej o serie de afirmații serioase, argumentate. Deși s-a înscris în linia generală a INFP, pronunțându-se împotriva unor teorii pe care colegii săi continuă să le vehiculeze și în ziua de azi, el a vorbit la obiect, fără exprimări de genul “se pare că”, “este posibil ca” etc. (care par să fie cuvintele preferate ale cercetătorilor INFP). Diaconescu a tranșat problema zgomotelor suspecte, demonstrând, cu argumente concrete, că aceste sunt asociate cu evenimentele seismice, fiind sunetele specifice produse de un cutremur (și nu zgomotul apei infiltrate în subteran, așa cum filosofa, la începutul crize, prof. Mărmureanu). De asemenea, el a menționat că este aproape exclusă existența unor caverne (și eventuala surpare a lor), dată fiind structura geologică a zonei.
Japonia – o soluție și nu prea
În disperare de cauză, oficialii ministeriali au decis să solicite ajutorul seismologilor din Țara Soarelui-Răsare. Japonia este situată la marginea unei importante falii de subducție, unde placa oceanului Pacific se scufundă sub cea asiatică. Din acest motiv, specialiștii japonezi sunt familiarizați cu fenomene asociate – cutremure, tsunami, vulcanism. Nici unul dintre acestea nu se aseamănă, însă, cu ce se întâmplă acum la Galați. Japonezii au experiență doar în domeniul cutremurelor asociate cu erupțiile vulcanice și al roiurilor de reprici ale seismelor majore (ca cel din martie 2011). Așadar, pentru angajații Agenției Meteo a Japoniei (care se ocupă inclusiv de cercetarea seismică), solicitarea guvernului român e o ocazie excelentă pentru a-și extinde sfera de cunoștințe. Pentru noi, însă, veștile nu sunt așa bune cum par, pentru că japonezii nu s-au mai confruntat niciodată cu un eveniment de genul celui de la Galați, deci va trebui să plece de la zero.
Mult mai multă experiență în domeniu au Serviciul Geologic American (United States Geological Survey) și o serie de Universități din SUA. Pe pagina de internet a Universității din Reno, Nevada, sunt prezentate 4-5 roiuri de cutremure crustale cercetate în ultimii 5 ani. Dar lor nu le-a cerut nimeni ajutorul…
O minciună convenabilă
Incapabili să tragă o concluzie clară, sau măcar să se pună de acord între ei, specialiștii INFP au venit cu o explicație care îi absolvă de orice răspundere: Ce se întâmplă acum la Galați este un fenomen unic (deci nimeni nu poate da o explicație!). Nimic mai fals – fenomenul este atât de bine cunoscut, încât are și un nume: Roi de cutremure. O căutare pe Google cu termenul “earthquake swarm” întoarce peste 2 milioane de rezultate cu o grămadă de roiuri de cutremure, ce pot fi împărțite pe trei categorii: cele asociate vulcanismului, cele asociate faliilor de subducție și cutremurelor majore și cele similare cu ce se întâmplă acum la Galați. Un roi de cutremure foarte asemănător celui din Izvoarele afectează chiar zilele acestea zona orașului american Oklahoma City, seria debutând cu 5 seisme de 2-3 grade Richter în 26 septembrie și continuând și în prezent.
În continuare prezentăm o listă cu câteva din cele mai cunoscute roiuri de cutremure ce au multiple similitudini cu ce se întâmplă zilele acestea la Galați:
Roiul Guy Greenbrier – Activitatea seismică a debutat în august 2010 în zona orașelor Guy și Greenbrier din statul Arkansas, SUA. De atunci și până acum au fost înregistrate câteva mii de cutremure, cel mai mare cu magnitudinea de 4,7 grade. A fost sugerat că aceste seisme au fost induse de foraje și de exploatarea gazelor de șist. Cercetătorii au concluzionat că o cauză mai probabilă este executarea unor foraje adânci, în anii 1960, un moratoriu împotriva acestor foraje fiind impus în zonă. Cutremurele nu au încetat.
Roiurile din Yellowstone – Roiurile de cutremure sunt evenimente obișnuite în Parcul Național Yellowstone (SUA). În ultimii 5 ani, zona a fost lovită în mai multe reprize. Cea mai recentă perioadă de activitate a fost documentată între 10 și 16 septembrie 2013, când seismologii care monitorizează Parcul Național au înregistrat nu unul, ci trei roiuri de cutremure active simultan. În total, cele trei roiuri au produs 130 de cutremure cu magnitudini între 0,6 și 3,6 grade. În 2010 a avut loc un roi semnificativ mai mare, în perioada ianuarie – aprilie fiind înregistrate peste 1.600 de cutremure. Seismologii USGS (Serviciul Geologic al SUA) au afirmat că datele strânse îi conduc către concluzia că aceste roiuri sunt cauzate de sistemele de falii, și nu de o eventuală activitate vulcanică. Cel mai mare roi înregistrat în Yellowstone a avut loc în anul 1985. Peste 3.000 de cutremure s-au produs atunci (vezi foto).
Roiul din Reno, Nevada – Probabil cel mai asemănător cu ce se întâmplă acum la Galați. Roiul de cutremure înregistrate în 2008 în zona orașului Reno din statul american Nevada a fost considerat, la rândul său, ca fiind unul neobișnuit. Asta pentru că majoritatea cutremurelor din faza inițială au fost înregistrate în perimetrul unui singur cartier, dar și pentru că, la fel ca la Galați, seria de cutremure nu s-a produs în lungul unei falii majore, iar ulterior s-a demonstrat că focarele au fost răspândite de-a lungul mai multor falii de mică amploare. Activitatea a debutat în februarie 2008. După o perioadă în care se părea că numărul și intensitatea cutremurelor erau în scădere, acestea au revenit în forță în aprilie 2008, cu magnitudini de peste 3 grade, culminând cu 5,0 grade. Secvența s-a sfârșit în august 2008, fiind înregistrate câteva mii de cutremure, din care peste 200, cu magnitudine 2,0 sau mai mare, au fost simțite de populație. Pe parcursul crizei, localnicii au fost îngrijorați și, deși clădirile din zonă nu au suferit pagube majore, mulți au ales să doarmă în mașini și rulote, de teama că structurile din lemn sau zidărie s-ar putea prăbuși peste ei. Ulterior, pe tema roiului de cutremure din Reno a fost făcut un film documentar, care a fost prezentat și în România de către televiziunea National Geographic. Specialiștii de la Institutul Național pentru Fizica Pământului nu au văzut documentarul.
