Dan Mihuţ, Bogdan Papacostea, Mugur Grosu şi Mircea Ţuglea despre viitorul publicaţiei
Vestea că s-a pus lacătul la redacţia Revistei culturale „Tomis”, care în 2010 a împlinit 45 de ani de existenţă, a stârnit un val de controverse în rândul cititorilor, redactorilor şi colaboratorilor acesteia. Mai nou, Dan Mihuţ, fost director interimar al publicaţiei şi Daniel Clinci, redactor al revistei, au hotărât să continuie proiectul.
Unii au blamat iniţiativa celor doi, alţii au salutat-o. Noi ne întrebăm ce se întâmplă, de fapt, cu revista despre care, nu de puţine ori, s-a vorbit ca fiind instrumentul perfect prin care s-au „scurs” lunar, zeci de mii de lei, iar acum este lăsată în voia sorţii. Jurnaliştii DEZVĂLUIRI au decis să deschidă calea unor dezbateri pe acest subiect pentru a înţelege cum se vor aşeza lucrurile după ce unii redactori au abandonat proiectul, acum că nu mai există bani pentru salarii, şi care vor fi sursele de finanţare ale publicaţiei. Astfel, ne-au răspuns întrebărilor următorii: Dan Mihuţ (fost director interimar, actual redactor-şef), Bogdan Papacostea (fost redactor-şef), Mugur Grosu (fost redactor-şef adjunct), Mircea Ţuglea (scriitor). Menţionăm că am încercat să stăm de vorbă şi cu fostul director al revistei, Ion Tiţoiu, dar acesta nu a putut fi contactat.
Mircea Ţuglea: Transferul revistei în privat aduce aminte de falimentările intenţionate
Dezvăluiri: Credezi în viitorul revistei Tomis?
Mircea Ţuglea: Nu. N-am crezut niciodată cu-adevărat. A fost construită prost de la bun început, pe principiul comunist al fiecărei reşedinţe de judeţ cu propria revistă / propriul teatru / propria echipă de fotbal. După anii 1990, Tomis-ul n-a ieşit mai deloc din această mentalitate.
Dezv.: La ce persoane făceai referire în postarea de pe blog, în care afirmai că „au furat numele şi orientarea”? De ce nu consideri că este potrivit ca revista Tomis să apară în continuare, „sub patrimoniu privat”, şi de ce ai sugerat înfiinţarea unei alte reviste? Ce interese există în spatele a ceea ce se vrea a fi o revistă de cultură cu o tradiţie de 45 de ani?
M.Ţ.: Cred că formularea era un pic diferită: „De ce nu înfiinţaţi o revistă nouă, în loc să furaţi şi numele, şi orientarea?” Acest lucru se va întâmpla dacă revista Tomis va trece în patrimoniu privat, lucru care înseamnă la propriu un furt de patrimoniu, nu neapărat unul doar material, ci şi simbolic. Niciodată în cei 45 de ani de istorie această revistă n-a fost una privată, ci una (cum am spus) a comunităţii Constanţei, fie c-a fost finanţată de USR, apoi de Consiliul Local. Transferul ei fraudulos aduce aminte de falimentările intenţionate ale fostelor întreprinderi comuniste şi apoi cumpărarea lor de către “investitori strategici”.
Dezv.: Vor exista resurse financiare care să susţină varianta de print a revistei? Se justifică acest lucru, sau e mai potrivit să apară doar online? Ce sugestii ai pentru conducerea revistei şi pentru redactorii şi colaboratorii acesteia, în actualul context? Vei colabora cu noua echipă?
M.Ţ.: Soluţia cea mai bună pentru „noua echipă” şi pe care am avansat-o deja este construcţia unei noi reviste, indiferent dacă aceasta apare doar online sau şi în print. Este incorect să faci capital simbolic (nu material – căci noua redacţie, compusă din doar doi oameni, nu este plătită în nici un fel, ba am impresia că mai şi aduce de-acasă) pe cocoaşa unei reviste, fie ea bună sau proastă, care a fost în toţi aceşti ani alimentată din fonduri publice. Cu redactorii în sine nu am nimic, ba cu unii îndrăznesc să cred că mai sunt încă prieten, şi voi colabora cu ei în orice întreprindere pe care o consider onestă. Impresia mea este că această „nouă echipă” dă dovadă de o mare naivitate, angajându-se în nişte jocuri pe care să sperăm că nici nu le bănuieşte.
Bogdan Papacostea: „Mai puţină servitute economică, mai multă libertate”
Dezv.: Ai renunţat să mai lucrezi pentru revista Tomis? De ce?
Bogdan Papacostea: Motivele renunţării mele nu sunt legate în mod necesar de revista Tomis. Pentru un plus de precizie aş spune, însă, nu că am renunţat, ci că sunt într-o pauză. Până ce acolo se mai limpezesc apele a căror limpezire nu ţine de mine, prefer să-mi văd de proiectele personale.
Dezv.: Este revista Tomis un paravan în spatele căruia anumiţi oameni îşi urmăresc interesele personale?
B.P.: Trebuie să mă autodenunţ: şi eu am avut interese personale. Acestea au ţinut de experienţa umană şi culturala pe care mi-a oferit-o din plin revista Tomis. Despre alt gen de interese personale, mai puţin licite, nu prea am informaţii.
Dezv.: Îşi va permite revista să apară în viitor, pe print? Se justifică acest lucru?
B.P.: Sper că revista îşi va permite să apară şi în formatul clasic, pe hârtie. Acest lucru se justifică pentru că există cumpărători.
Dezv.: Câte exemplare se vindeau, în medie? Care era tirajul?
B.P.: Din ce ştiu, tirajul tindea spre 1000 (o mie) de exemplare. Se distribuiau aproape toate, cele mai multe ca abonament.
Dezv.: Ce costuri implică tipărirea unui exemplar? (tipărire, salarii, hârtie, plata colaboratorilor etc)
B.P.: Discuţia despre costurile tipăririi cere prezenţa contabilului sau a directorului revistei. Partea care m-a interesat ca redactor a fost cea redacţională. Dacă m-aş lansa în statistici ar fi inexacte, aşa că prefer să nu o fac.
Dezv.: De ce au abandonat colaboratorii şi redactorii revista, dacă ea continuă să existe?
B.P.: Redactorii nu au abandonat revista. Din motive personale care ţin mai mult de conjunctura generală au trebuit să-şi vadă de vieţile lor. Iar colaboratorii nu cred că nu vor mai scrie.
Dezv.: Crezi în viitorul revistei?
B.P.: Sigur că da. Într-un fel sau altul, Tomisul va continua să apară. Mă gândesc că această perioadă nefastă economic pentru revistă este, de fapt, o şansă: mai puţină servitute economică, mai multă libertate.
Dezv.: Vei reveni în noua echipă a revistei?
B.P.: Ca să mă întorc la răspunsul primei întrebări: nu am plecat. Încă!
Dezv.: Ce sugestii ai pentru actuala conducere, redactori şi colaboratori, în actualul context?
B.P.: Nu-mi permit s-o fac pe înţeleptul. Mi-ar plăcea doar că, într-un fel sau altul, revista să fie mai dezinhibată şi mai polemică, inclusiv în privinţa realităţii imediate (eventual a celei locale). Asta este însă o utopie, acum.
Mugur Grosu: „Revista Tomis are prilejul să fie ce n-a fost niciodată”
Dezvăluiri: Vei continua colaborarea la revista Tomis, în actualul context?
Mugur Grosu: În principiu da, bucuros. Sunt un fan al cauzelor pierdute. Problema e că animalul care mă locuieşte e teribil de indolent. Eu îi cer hrană sufletească şi el aleargă după salam, eu mă-ntind spre tavan şi el trage la pernă. La fel ca majoritatea locatarilor acestei planete. Noi suntem regula, iar echipa care încearcă să ducă mai departe revista este excepţia. Dacă avem „mărinima” să investim o fărâmă din resursele noastre în sprijinul lor, asta ne onorează pe noi. Aşa că da, deşi sună ca naiba: aş fi onorat să o fac.
Dezv.: Ce părere ai despre ideea lui Dan Mihuţ şi a lui Daniel Clinci de a continua proiectul Tomis?
M.G.: Dan Mihuţ şi Daniel Clinci sunt nişte violonişti compulsivi, care-n loc să-şi salveze blana de animal care scheaună după salam, se-grijesc să asigure un fond sonor cât mai plăcut la scufundarea Titanicului. Sper să nu se supere dacă devoalez că amândoi fac foamea la greu. Vor crăpa, dar cine nu crapă? Au toate datele să iasă ceva foarte tare de-aici, de Oscar!
Dezv.: Care crezi că sunt principalele probleme cu care se confruntă „noua” echipă redacţională?
M.G.: Nu spun eu primul că cel mai frumos cuvânt al unei limbi este „libertate”. Ca oameni „de cuvânt”, sunt sigur că vor aprecia cel mai bine ce-i de făcut. În principiu, acum e momentul să dea lovitura: sunt liberi. Revista Tomis are prilejul să fie ce n-a fost niciodată, când se căznea să păstreze o închipuită onorabilitate – aşa cum şi-o imaginau ordonatorii de credite. Dar nu-s naiv: cine ţine cuţitul taie salamul, iar oamenii „de cuvânt” nu vor să manipuleze cuţite, deşi îşi pun la dispoziţie amprentele digitale. Sper să nu fie folosiţi de vreo măcelărie. Restul problemelor sunt mizilicuri.
Dezv.: Există şi alte interese care stau în spatele a ceea ce se vrea a fi o revistă de cultură cu o tradiţie de 45 de ani?
M.G.: N-aş băga mâna-n foc. Se ştie că vechea revistă avea o mini-tipografie care-ar putea să tenteze nişte borfaşi, dar nu-mi imaginez cum aceste active ar putea fi, subit, transferate în buzunarul cuiva. Sigur, s-au văzut cazuri şi mai spectaculoase de prestidigitaţie, deci nu e nimic exclus. Dar, na, zic şi eu o chestie de prostovan: când auzi de o nuntă, e firesc să te-ntrebi din prima dacă-i pe interes? Să nu subestimăm nici iubirea.
Dezv.: Cum vezi viitorul revistei? Crezi în noul proiect Tomis? Cum ar arăta în viziunea ta?
M.G.: Când mâncam şi eu un colţ de pâine la Tomis, s-a întâmplat să colaborez, într-un proiect personal, cu nişte oameni respectabili care ştiau unde lucrez. După o vreme, mi-am revizuit violent relaţia, când am aflat că ei îşi închipuiau că lucrez la revista mall-ului Tomis, ceea ce, nu ştiu cum naiba, îmi asigura o onorabilitate grozavă în ochii lor. Aici ar fi de lucrat: dincolo de ce-şi imaginează unii şi alţii, marca Tomis a încetat demult să mai fie un „brand” cultural puternic, iar excepţiile au devenit reguli.
Dezv.: Se justifică o continuare a apariţiei acesteia pe print? Ar fi mai potrivit să fie păstrată doar varianta online?
M.G.: Puţini îşi mai amintesc că eu am debutat întâi cu un e-book, o carte în format digital, în timpuri în care Internetul părea un moft sau un fel de azil pentru marginali, iar echipa pe care-o ridicasem alături de Mircea Ţuglea, Asalt, făcea pionierat în online cu Suplimentul de Marţi, care devenise, la finele anilor ’90, una dintre cele mai citite reviste româneşti culturale, deşi făceam totul pro bono. În paralel, pentru comunitatea locală, scoteam şi un supliment cultural în format tradiţional, ca insert al ziarului Observator – ”reţetă” preluată după ani buni (cel puţin aşa îmi place să cred) de Suplimentul de cultură al celor de la Polirom. Pentru mine, asta-i ştacheta de jos, la care revista Tomis – care-a beneficiat de infinit mai multe resurse – nu s-ar ridicat niciodată. E inadmisibil ca proiecte bazate exclusiv pe voluntariat (cum e cazul publicaţiei Tiuk!, de exemplu) să fie mai performante decât cele finanţate regeşte, deşi asta e regula. Am toate motivele să cred că acum, alimentată doar de idealism, revista Tomis va fi ce n-a reuşit niciodată „pe burta plină”: o ştachetă foaaarte înaltă!
Dan Mihuţ: Nu sunt convins că se va găsi o formă de finanţare
Dezv.: De ce te-ai hotărât să continui proiectul Tomis?
Dan Mihuţ: N-am decât un răspuns, seamănă cu cel al lui Bruce Willis din Die Hard – n-a avut cine să continuie.
Dezv.: Îţi propui să schimbi „trendul” revistei? Va rămâne aceeaşi revistă „scorţoasă”, scrisă într-un limbaj academic, sau se va adresa unui public mai larg? 
D.M.: Da, împreună cu Daniel Clinci şi cu ajutorul sfaturilor mai multor prieteni, încerc să fac revista mai accesibilă, să ne adresăm, pe cât se poate, unui public mai larg, să cuprindem o gamă mai largă de evenimente culturale, desigur, asta în măsura în care vom mări numărul de pagini şi vom avea un sprijin redacţional adecvat.
Dezv.: Cine a rămas alături de tine, în acest proiect şi cine din colaboratorii şi redactorii vechi s-au arătat dornici să revină la revistă, în contextul actual?
D.M.: În redacţie am rămas doar eu şi Daniel Clinci, dar Luana Luban de la Paris şi Alina Costea, aflată în concediu de creştere a copilului, şi-au manifestat dorinţa de a ne ajuta. Au rămas alături de noi şi unii din colaboratorii vechi, cum ar fi Felix Nicolau sau Sorin Dinco, s-au alăturat alţii noi (Mihai Duţescu, Daniel Vighi) şi mai avem promisiuni pe care le veţi vedea materializate în numerele următoare.
Dezv.: De ce nu ai rămas directorul revistei?
D.M.: Pentru că nu mă interesează niciun fel de funcţie, nici postura de redactor şef nu mi-am dorit-o, aş fi rămas la Tomis şi ca redactor sau, mai degrabă, asta sunt.
Dezv.: Pornind de la premisa conform căreia revista va avea, din nou, resurse financiare, cine va hotărî care vor fi angajaţii şi cine va „împărţi” funcţiile de conducere? (director, redactor-şef, director economic etc)
D.M.: Asta depinde de cine va prelua revista, ce va dori de la ea şi dacă, cei care sunt acum în redacţie sunt compatibili cu ceea ce vor să facă.
Dezv.: Se spală bani prin revista Tomis?
D.M.: Nu văd ce bani se spală prin revistă de îndată ce revista, în acest moment, nu are niciun fel de resurse financiare. Ştiu toate discuţiile legate de acest subiect, acuzele lansate de-a lungul vremii, dar n-am ştire de nicio dovadă produsă în acest sens, speculaţiile pe această temă provin din informaţii trunchiate, distorsionate. E ciudat că se continuă această discuţie, cei care lansează aceste idei ar trebui să vină şi cu probe, altfel e doar un alt episod al teoriei conspiraţiei.
Dezv.: Mircea Ţuglea a întrebat, pe blogul său, „De ce nu înfiinţaţi o revistă nouă, în loc să furaţi şi numele, şi orientarea?”, apoi ne-a declarat că “Acest lucru se va întâmpla dacă revista Tomis va trece în patrimoniu privat, lucru care înseamnă la propriu un furt de patrimoniu, nu neapărat unul doar material, ci şi simbolic”. Cum comentezi?
D.M.: Nu vreau să intru în nicio polemică cu Mircea, e prietenul meu chiar dacă uneori nu-i înţeleg reacţiile precum cea de mai sus. Adică cei de la Tomis fură Tomisul? Mi se pare un nonsens. De altfel, din ce spune Mircea Ţuglea, nu îmi dau seama cine a furat de la cine. În plus, nu văd de ce, aşa cum a afirmat, odată cu instituţia Tomis ar trebui să dispară şi revista Tomis. Aş fi dorit ca Mircea să ne ajute în ceea ce vrem noi să facem, nicidecum să stea deoparte şi să critice, asta o poate face oricine. Trecerea ei la Fundaţia Arta nu e decât o măsură provizorie pentru a putea fi editată în continuare, până când şi dacă se va găsi cineva să suporte cheltuielile pe care o revistă le cere.
Dezv. : Care erau costurile efective pentru tipărire, salarii, hârtie etc? Şi ce sumă se aloca, de fapt, lunar, pentru revista Tomis? Unde ajungea diferenţa?
D.M. : Eu am fost redactor la Tomis, nu am avut acces la cifre şi, poate dintr-o ignoranţă pernicioasă, nici nu m-a interesat. Nu revin asupra subiectului despre care am spus mai sus tot ce aveam de spus.
Dezv.: Există sau au existat şi alte interese în afara aceluia de a tipări o revistă culturală?
D.M.: În ceea ce mă priveşte, n-aş fi putut avea niciun interes. Doar poate acela de a fi mai vizibil în spaţiul literar, deşi, fără niciun fel de ipocrizie, n-am fost şi nu sunt prea interesat de această vizibilitate.
Dezv.: Care sunt principalele probleme cu care vă confruntaţi în prezent?
D.M.: În mare parte, problemele sunt de ordin financiar şi apoi de efectiv. Nu e uşor să faci toată munca de redacţie în doi oameni, dar avem răbdare şi sperăm să ni se alăture şi cei care îşi dau seama că nimeni nu vrea să fure nimic, că vrem să facem o revistă care să poată concura cu cele mai bune reviste din ţară.
Dezv.: „Sună” bine viitorul revistei? Cum îl vezi?
D.M.: Viitorul ei e încă incert, nimeni nu poate duce un proiect ca acesta fără sprijin, nu sunt convins că se va găsi forma de finanţare care să-i permită o apariţie constantă şi la un standard adecvat, dar mai am răbdare.
Dezv.: Ce le transmiţi celor care critică iniţiativa ta de a continua proiectul Tomis?
D.M.: Nu le spun decât că ar face mai bine să ajute cu ceva, sau, dacă vor, să vină să preia ei proiectul. Sunt plictisit de cei care se mulţumesc să facă prea puţin şi să critice prea mult.
A consemnat Andreea PAVEL
