În data de 21 septembrie 2010, Parlamentul European a adoptat rezoluţia legislativă de aprobare a proiectului de Regulament privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei 2004/67/CE (COM(2009)0363 – C7-0097/2009 – 2009/0108(COD)).
Propunerea de Regulament a fost prezentată de către Comisie în iulie 2009, ca răspuns la apelul Consiliului European şi Parlamentului European pentru o revizuire accelerată a directivei existente, pentru a lua în considerare noile evoluţii de pe piaţa internă a gazelor şi pentru a preveni noi crize în acest sector.
Obiectivul Regulamentului este de a stabili măsuri pentru protejarea securităţii aprovizionării cu gaz prin asigurarea funcţionării corespunzătoare a pieţei interne a gazelor.
Considerat a fi un răspuns direct al Comisiei la crizele privind securitatea gazului din 2006-2007 şi 2009, proiectul de Regulament prevede creşterea competenţelor comunitare, în special în ceea ce prive…
În data de 21 septembrie 2010, Parlamentul European a adoptat rezoluţia legislativă de aprobare a proiectului de Regulament privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei 2004/67/CE (COM(2009)0363 – C7-0097/2009 – 2009/0108(COD)).
Propunerea de Regulament a fost prezentată de către Comisie în iulie 2009, ca răspuns la apelul Consiliului European şi Parlamentului European pentru o revizuire accelerată a directivei existente, pentru a lua în considerare noile evoluţii de pe piaţa internă a gazelor şi pentru a preveni noi crize în acest sector.
Obiectivul Regulamentului este de a stabili măsuri pentru protejarea securităţii aprovizionării cu gaz prin asigurarea funcţionării corespunzătoare a pieţei interne a gazelor.
Considerat a fi un răspuns direct al Comisiei la crizele privind securitatea gazului din 2006-2007 şi 2009, proiectul de Regulament prevede creşterea competenţelor comunitare, în special în ceea ce priveşte coordonarea în cazul unei crize în domeniul gazului. În elaborarea acestui act legislativ, s-a avut în vedere existenţa unei dependenţe diferite a statelor membre UE de importurile de gaz, şi a unor capacităţi diferite de răspuns ale acestora la o criză generată de oprirea importurilor de gaz.
Ca principiu general al noului Regulament, se consideră că în situaţii de criză autorităţile trebuie să intervină cât mai târziu, respectiv doar după ce mecanismele pieţei nu mai fac faţă în alocarea cantităţilor.
Dependenţa Uniunii Europene de importurile de energie reprezintă un risc suplimentar semnificativ pentru securitatea aprovizionării cu energie. În acest sens trebuie acordată o importanţă deosebită relaţiilor cu ţările terţe în contextul diversificării necesare a surselor şi a rutelor de aprovizionare cu gaze.
Investiţiile în noile infrastructuri de gaz ar trebui puternic încurajate şi realizate numai după efectuarea unei evaluări corespunzătoare a impactului asupra mediului, în conformitate cu actele juridice ale Uniunii în domeniul respectiv. Aceste infrastructuri noi ar trebui să sporească securitatea aprovizionării cu gaze, asigurând în acelaşi timp buna funcţionare a pieţei interne a gazelor.
Un punct sensibil îl reprezintă stocurile strategice de gaz. Deşi Comisia Europeană nu poate impune statelor membre eliberarea gazului din aceste stocuri, Regulamentul prevede că autorităţile şi companiile competente nu vor introduce măsuri care să restricţioneze în mod necuvenit fluxurile de gaz transfrontalier.
Totodată, Regulamentul prevede aprovizionarea obligatorie a consumatorilor cu gaze în următoarele situaţii:
- – în cazul în care se înregistrează temperaturi extreme pentru o perioadă de şapte zile consecutive;
- – în situaţiile în care cererea de gaze este excepţional de mare pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile consecutive;
- – chiar dacă infrastructura principală este afectată pe o perioadă de o lună.
Autorităţile naţionale vor avea patru ani la dispoziţie pentru a pune în practică standardele de aprovizionare, însă noile interconexiuni necesare între statele UE vor trebui sa fie operaţionale deja după trei ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului.
