Anul 2014 se termină aşa cum a început: O aeronavă operată în scop medical se prăbuşeşte, iar „salvatorii” (aşa cum sunt alintaţi de presă bravii pompieri) nu reuşesc să ajungă la timp. Victimele – personal medical şi militar – mor cu zile, în timp ce autorităţile plecate să le salveze dau dovada unei incompetenţe care, într-o ţară normală, ar fi retribuită cu ani de închisoare. Şi în ianuarie, şi în decembrie, imediat după accident a fost demarată o campanie de muşamalizare, având în centru acelaşi personaj – Raed Arafat – şi acelaşi mesaj: „echipele de intervenţie şi-au făcut datoria, iar morţii oricum nu mai puteau fi salvaţi”. (foto – pompieri îndeplinind cu succes misiunea „Moș Crăciun de la ISU”)
Un articol de Răzvan PETRE
Dricurile MAI
Zborul pe aparatele de transport medical este cea mai periculoasă meserie din România. În ultimii 12 ani s-au prăbuşit cinci elicoptere SMURD (operate de Inspectoratul Aviației M.A.I.), plus avionul din ianuarie, în urma acestor accidente rezultând un număr de 14 decese. Raportat la un număr de 32-36 de de membri de personal activi în orice moment, rezultă o rată a mortalităţii de 15-30%. Prin comparaţie, rata mortalităţii în rândul militarilor trimişi în zonele de conflict din Irak şi Afganistan este de sub 1%, în condiţiile în care aceştia se confruntă aproape zilnic cu o populaţie ostilă, cu luptători de gherilă, ambuscade şi dispozitive explozive, cu pericolul bolilor exotice ş.a.m.d. Statistic, la rata actuală a deceselor, jumătate din membrii echipajelor de transport medical aerian vor suferi o moarte brutală în timpul misiunilor, iar marea majoritate vor trece prin cel puţin un accident grav înainte de pensionare.
Locul cu cele mai multe bărci
O operațiune de salvare pe Siutghiol este ca una pe Herăstrău, sau chiar mai facilă. Pentru cei care nu cunosc bine locul în care s-a petrecut accidentul din 15 decembrie 2014, voi face o prezentare a lacului Siutghiol: Acesta este mărginit de trei cartiere ale Constanţei, de oraşul Ovidiu, de Mamaia Sat (cartier al oraşului Năvodari) şi, pe latura estică, de staţiunea Mamaia. Pe malul lacului se află sute de case, hoteluri şi vile, majoritatea dotate cu debarcader. În zonă se află câteva sute de ambarcaţiuni – infinit mai multe decât pe orice alt lac din România și comparabil doar cu numărul de ambarcațiuni din porturile mari de la Dunăre.
În sudul lacului, în zona „Baza nautică” sunt localizate centrele de pregătire ale Universităţii Ovidius şi ale Marinei Civile, iar ceva mai la nord este baza de exerciţii a Marinei Militare. Pe Siughiol se organizează plimbări de agrement şi curse pentru clienţii de la Insula lui Ovidiu (de altfel, administratorul complexului omonim a fost prima persoană sosită la faţa locului, cu una din bărcile din dotare). La doi kilometri de locul accidentului se află Subcăpitănia Mamaia, ce răspunde de navigaţia pe lac. La un kilometru de locul accidentului se află baza Agenţei pentru Salvarea Vieţii Omeneşti pe Mare (ARSVOM) – instituţie de stat, cu dotări şi atribuţii pe linia recuperării oamenilor căzuţi în apă. De jur împrejur sunt cluburi nautice și zeci de locații în care sunt păstrate ambarcațiuni pe timpul iernii – unele pe apă, sau capabile să fie lansate în câteva minute. Dorel Onaca ştia de la București că şalupa ARSVOM era la apă; toţi cei care au fost la Insula lui Ovidiu ştiau că acolo se circulă cu barca în regim cvasi-permanent; toţi cei care au legătură cu domeniul nautic şi care au pescuit în zona debarcaderului de la Cazino ştiau de Căpitănia Mamaia; eu însumi ştiu cel puţin 3 persoane – rude, prieteni – care puteau, ei înşişi sau prin intermediari, să dea o barcă la apă în maxim 10 minute. Doar cei de la 112 şi de la ISU Dobrogea nu ştiau pe nimeni.
Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns
În loc să alerteze pe toţi cei care puteau interveni înaintea sau împreună cu ei, „salvatorii” de la ISU au pus în scenă un spectacol de circ macabru: Au descins în altă zonă a lacului, cu o barcă dezumflată şi cu un motor care nu funcționa; neștiind să pornească motorul la sfoară, nu au putut pleca de pe mal, iar când în sfârşit au reuşit să plece la vâsle, s-a dovedit că nu ştiau să vâslească; au fost traşi, cu prima victimă recuperată încă în viață, de către un ski-jet, pentru că altfel ar fi ajuns la mal poimarţi; la operaţiunile de căutare pe timp de noapte nu aveau surse de lumină – scafandrii bâjbâiau pe întuneric, la lumina telefoanelor mobile, iar când în sfârșit au reușit să pornească generatoarele, luminile ISU erau mai slabe decât cele ale carelor de reportaj de la televiziuni. Martor al acestor scene, administratorul de la Insula lui Ovidiu a declarat unui cotidian central: „Dacă nu s-ar fi petrecut într-o situație tragică, (bâjbâielile celor de la ISU) ar fi fost de tot râsul”.
„Exclusivitatea” ISU se plătește cu vieți
La puțină vreme după accidentul din Apuseni, am publicat un articol în care atrăgeam atenția asupra defecțiunii din sistemul SMURD (și, prin extensie, al instituției care îi tutelează – ISU) care le dictează să facă tot posibilul ca ei să fie unicii salvatori din țara asta, chiar cu prețul vieții celor pe care îi „salvează”. În acel articol, povesteam o întâmplare trăită de mine, în care pompierii/paramedicii SMURD fuseseră chemați pentru a salva viața unui copil. Mai întâi, ei au greșit adresa, apoi s-au chinuit minute bune să intre în blocul în care locuiesc. În ciuda faptului că aveam cheie și că aproape că i-am obligat să mă lase să le deschid, ei mi-au refuzat ajutorul, asigurându-mă că se descurcă și cerându-mi să plec în treaba mea (puteți citi întreg articolul dând click AICI). Poate că Biroului de Presă al ISU Dobrogea i s-a părut că povestesc o snoavă. Dar iată că problema pe care eu o semnalam atunci s-a repetat, la o scară mult mai mare: Cu excepția Ambulanței, care fusese alertată oricum prin 112 și ajunsese rapid la locul indicat de martori, nu a fost anunțată nici una din instituțiile sau din sutele de persoane care ar fi putut ajuta, decât atunci când era prea târziu și singura operațiune la care ar mai fi putut participa era cea de recuperare a cadavrelor.
Arafat, curățătorul-minune
Post-factum, la faţa locului a descins Raed Arafat, cu explicaţii trase la indigo de la accidentul din Apuseni, cum ar fi aceea că victimele au murit din cauza accidentului şi că salvatorii nu puteau face nimic. Dacă în ianuarie Arafat a ținut pe loc 20 de minute operațiunea de căutare, pentru ca apelurile disperate ale medicilor supraviețuitori să fie verificate la Aeroportul Oradea, acum el spune, de asemenea, că declarațiile martorilor care au ascultat îngroziți strigătele de ajutor ale victimelor din lac „trebuie verificate”, indicând că martorii fie mint, fie au avut halucinații.
Cu Arafat la conducere, a fost demarată o imensă campanie de mușamalizare a cazului. Temperatura lacului a fost dată mai mică decât era în realitate. S-a raportat în fals că echipajele ar fi „ajuns la fața locului” în 9, 10, sau 15 minute. La televizor au apărut o serie de „specialiști” care au declarat că deasupra lacurilor se poate forma brusc ceață, sau că pilotul zbura cu soarele în ochi („mortul e de vină” – cum ar veni). La fața locului au descins reporterii televiziunilor, care, în frunte cu generalul melodramelor – Cătălin Radu Tănase – au cântat oda salvatorilor de la ISU, au invocat solidaritatea echipelor de intervenție, sau au inventat condiții meteo dificile. Treptat, accentul a fost mutat de la dezastrul organizatoric al ISU, la drama suferită de victime și de familii. S-a avut grijă să nu se întâmple ca în Apuseni, unde procurorii și legiștii din Alba au stabilit că cel puțin o victimă a murit de frig. Atunci, ancheta a fost preluată ulterior la București, unde a fost refăcută din pix expertiza, pentru a elimina acest factor de pe listă și pentru a mușamaliza cazul. Pentru accidentul de pe Siutghiol, ancheta a fost dată direct la Parchetul General, care poate concluziona, la o adică, că victimele au murit de plictiseală, și că erorile celor de la ISU nu au existat. Să nu uităm că prim-procurorul Nițu este considerat omul lui Ponta, iar Raed Arafat, care altfel trece drept tehnocrat, a fost cap de listă între personalitățile care l-au îndatorat pe Ponta, susținându-l pentru „prezidențiale”.
Dacă vrei – poți!
În aceeași zi în care s-a prăbușit elicopterul în Siutghiol, a mai avut loc un alt accident. Undeva pe coclauri, pe brațul Sulina, cursa regulată ce transporta 200 de pasageri pe ruta Tulcea-Sulina a fost lovită de un vapor de marfă. Deși era ceață densă, iar accidentul s-a petrecut în aval de Partizani, în 10 minute zona se umpluse de bărci ale pescarilor și localnicilor veniți să participe la o eventuală operațiune de salvare. Motivul – căpitanul navei anunțase incidentul la Căpitănie. Dacă ar fi avut loc un accident mai grav și ar fi sunat doar la 112, pe ceața aia deasă și cu talentul de barcagii al celor de la ISU, l-ar fi „salvat” ăștia de tot, și pe el, și pe restul de 200 de oameni.
P.S.: Nu vreau să las să se înțeleagă că pun la îndoială calitatea celor de la ISU ca pompieri. Dar la operațiunile de căutare și salvare s-au dovedit, nu o dată, a fi total nepricepuți. Schimbarea denumirii, din Pompieri – în ISU, nu a fost decât o manevră de imagine. Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru – leopardul…
