Iusuf Muurat invocă în favoarea sa decrete semnate de Mihail Sadoveanu!
După ani de zile în care Societatea Civilă şi organismele Statului român s-au chinuit, fără succes, să dea o lege a presei, avem onoarea a vă anunţa că ea există deja! Descoperirea nu a fost făcută de un jurist, sau de un jurnalist, ci de şeful Cultului Musulman, Iusuf Muurat. În urmă cu câteva luni, acesta i-a chemat în faţa justiţiei pe câţiva ziarişti de la ziarul nostru, din cauza unor presupuse atingeri aduse imaginii sale. După ce a pierdut la prima instanţă, muftiul Muurat a formulat recurs. Noutăţile aduse în dosar, cu ocazia recursului, sunt tulburătoare: Căutând prin legislaţie, muftiul a descoperit o rezoluţie UE privind etica jurnalistică, ce a fost adoptată şi de Parlamentul României. Este vorba, practic, de o veritabilă lege a presei! Din păcate, la o examinare mai atentă, marea descoperire se dezumflă, ca o gogoaşă umplută cu aer – textul în cauză este doar o culegere de banalităţi jurnalistice, iar Parlamentul României nu a făcut decât să ia notă de el. Cu alte cuvinte, marea descoperire a muftiului nu are nicio relevanţă pentru presa din România şi cu atât mai puţin pentru procesul intentat de acesta.
Un articol de Răzvan PETRE
Din lipsă de dovezi
În 25 mai 2010 a fost pronunţată decizia în procesul intentat de muftiul Iusuf Muurat împotriva ziariştilor de la DEZVĂLUIRI. Analizând dovezile, judecătorul constata că ziariştii nu se făceau vinovaţi de faptele semnalate de muftiu. Deşi decizia judecătorilor nu lăsa loc de interpretări, Muurat a formulat recurs. După ce pierduse primul proces invocând dovezi fabricate din frânturi ale unor procese europene, muftiul a recidivat, cu ocazia recursului el bazându-se pe alte acte fără nicio valoare. Se pare că, după lungi căutări, Muurat a descoperit o veritabilă lege a presei, adoptată prin intermediul a două hotărâri ale Parlamentului, în urmă cu mai bine de 16 ani.
Valoare unei rezoluţii
Piatra de boltă a argumentaţiei prezentate de muftiu în favoarea sa este Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei numărul 1003/1993, vizând etica jurnalistică. Muurat înşiră o serie întreagă de articole din această rezoluţie, dar uită să demonstreze modul în care ziariştii de la DEZVĂLUIRI le-ar fi încălcat. Lăsând la o parte faptul că eventualele încălcări ale eticii jurnalistice de către jurnaliştii ziarului nostru nu pot fi dovedite (pentru că nu au existat), rezoluţia invocată de muftiu este un act fără nicio valoare.
Spre deosebire de directivele europene, rezoluţiile Parlamentului European nu reprezintă decât nişte puncte de vedere, sau nişte luări de poziţie. Ele nu au caracter executoriu şi nu există în niciun fel obligativitatea aplicării lor de către organismele europene, sau naţionale. Când Parlamentul European a aprobat o rezoluţie împotriva expulzării rromilor din Franţa, reprezentanţii Statului francez au declarat public că nu dau doi bani pe această decizie. Ei nu au pus capăt politicii de expulzări decât după ce Comisia europeană i-a ameninţat cu declanşarea procedurii de infringement (încălcare a Tratatului UE).
Legea presei mai are de aşteptat
Deşi rezoluţiile europene nu au în sine decât valoarea unor puncte de vedere exprimate în cadrul unui seminar, ele pot deveni literă de lege, în cazul în care un stat decide să le adopte şi să le includă în legislaţia naţională. În argumentaţia sa, muftiul lasă să se înţeleagă că acesta ar fi cazul României, menţionâd că Rezoluţia 1003 a fost adoptată de Senat şi de Camera Deputaţilor. Muftiul uită să menţioneze forma în care a fost făcută această „adoptare”. Astfel, în textul Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 25/1994, se menţionează că parlamentarii români „iau notă de Rezoluţia 1003” şi „recomandă ziariştilor şi organelor mass media să ţină seama” de prevederile ei. Altfel spus, în lipsă de dovezi şi de legi incriminatorii, muftiul Muurat cere condamnarea ziariştilor pe baza unor… recomandări călduroase.
Ce au în comun Iusuf Muurat şi Nicolae Ceauşescu?
Ca şi la primul proces, argumentaţia muftiului pare, pe alocuri, a fi ruptă dintr-un dosar de justiţie europeană. Muurat invocă procese şi decizii europene, fără nicio valoare în România. Pe lângă aceste frânturi scoase din contexte în care ziariştii fie au câştigat procesul, fie nu au fost deloc implicaţi, muftiul mai are un argument-beton. El cere dispunerea unor sancţiuni împotriva ziariştilor, în baza unui decret al Marii Adunări Naţionale (aceeaşi Mare Adunare Naţională invocată de Ceauşescu, la procesul său). În argumentaţia sa, Muurat face referire la un decret emis de acest organ al Republicii Populare Române, în perioada în care prezidiul Adunării a fost condus de Dr. Petru Groza şi de Mihail Sadoveanu.
