De-a lungul istoriei, în comuna Castelu şi-au găsit refugiul tătarii, germanii şi aromânii
Istoria comunei Castelu este strâns legată de istoria Dobrogei, care vreme de sute de ani s-a aflat sub stăpânire otomană. Geograful Grigore G. Dănescu nota în 1897 în lucrarea „ Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Constanţa” următoarele: „Chiostel (Castelul), sat în plasa Medjidia cătunul comunei Alkapî (actuala comună Poarta Albă, n.red.), situat în partea nordică a plasei şi cea centrală a comunei, la şase kilometri spre nord-vest de cătunul de reşedinţă Alkapî şi la un km spre nord de extremitatea răsăriteană a bălţii Carasuf…”. Prefectul judeţului Constanţa, din perioada interbelică, N.T. Negulescu, nota în lucrarea sa „Judeţul Constanţa 1916 şi 1922-1923”, că „satul Chiostel este înfiinţat în timpul dominaţiunii otomane, înainte de anul 1850. Pe atunci satul se numea Borlak”. În prezent, comuna Castelu are în componenţa sa satele Castelu şi Nisipari. Este situată în centrul judeţului, în zona de stepă a Văii Carasu, la şapte kilometri sud-vest de municipiul Medgidia şi la 35 km de municipiul Constanţa.
Un articol de Andrea PAVEL
Cristian Andrei LEONTE
Are ca vecinătăţi: la sud-est comuna Poarta Albă, la vest municipiul Medgidia şi comuna Cuza Vodă, la sud Canalul Dunăre-Marea Neagră, la nord-est comuna Mihail Kogălniceanu. Populaţia comunei Castelu numără astăzi 5120 locuitori, din care 3309 persoane cu drept de vot, numărul gospodăriilor fiind de 1855. Clima zonei este specifică Dobrogei Centrale, cu varietăţi de temperatură relativ mari şi volum redus al precipitaţilor. Se caracterizează prin veri timpurii călduroase şi lungi, deseori cu vânturi uscate. Toamnele sunt lungi, secetoase şi cu brume frecvente, iar iernile sunt dominate de vânturi puternice. Vegetaţia naturală este specifică zonei de stepă.
Mocanii ardeleni, atraşi de zona favorabilă agriculturii şi creşterii animalelor din Castelu
În anul 1853 s-au aşezat în zona Castelu 30 de familii de tătari din Peninsula Crimeea. Trei decenii mai târziu, atraşi de locurile care se pretau foarte bine creşterii oilor, au venit 10 familii de mocani ardeleni care au fost împroprietăriţi cu 140 ha. Începând cu anul 1885 până în 1911 satul Chiostel (actualul Castelu) a aparţinut de comuna Alkapî (Poarta Albă), după care devine comună având în subordinea sa, satele Caratai (Nisipari) şi Docuzol (Cuza Vodă, actuala comună autonomă).
Marin Ionescu Dobrogeanul, în lucrarea „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea”, scrisă în 1904 oferă, de asemenea, valoroase informaţii despre satele Castelu şi Nisipari. Acesta nota: „Comuna Caratai ocupă toată regiunea din stânga văii Carasu acoperită de dealul Hagi-Cabul, până în Valea Ciobanului, departe către răsărit de nouă kilometri de oraşul Medgidia. Ambele au înfăţişarea sălbatecă, case mici şi bordeie grupate împrejurul mai multor fântâni, din care odinioară se scotea apa cu burduful. Satele erau locuite de tătari. Case sunt 152, Primăria a fost clădită în 1882. Biserică şi şcoală nu are comuna, dar sunt trei geamii în Caratai. Calea ferată Constanţa – Cernavodă trece pe la patru kilometri, spre sud, de sat şi n-are staţie aici”. În primul deceniu al secolului al XX-lea, sunt împroprietărite în Castelu câteva familii de români buzoieni, iar la începutul anilor 1920 sunt împroprietărite alte familii de români din zona Argeşului. După anul 1911, Nisipari intră în componenţa comunei Castelu.
Ce facilităţi oferă comuna Castelu investitorilor?
-Acces la principalele căi de comunicaţii;
-Telefonie fixă mobilă internaţională;
-Utilităţi disponibile pentru investiţii;
-Posibilităţi de cofinanţare locală;
-Forţă de muncă disponibilă;
-Agricultură ecologică;
-Apropiere la doar şapte kilometri de municipiul Medgidia şi 35 de kilometri de municipiul Constanţa;
-Teren agricol disponibil pentru concesionări;
-Angajaţi ai primăriei competenţi şi eficienţi;
-Eliberarea avizelor necesare investiţiilor în timp record, în cadru legal;
-Consiliere în ce priveşte oportunităţile de investiţii, avantajele şi dezavantajele zonei.
