O retrocedare cu scandal, falsuri în acte şi abuzuri comise de autorităţi
În anul 1941, avocatul constănţean Dumitru Voicu a cumpărat de la Antranic Bogosian drepturile succesorale ale unui imobil (teren + casă) situat în cartierul Viile Noi, pe strada Dr.Georgescu Şerban nr.2 (ulterior strada Calafat nr.38). 19 ani mai târziu, avocatul Voicu a fost condamnat prin Hotărârea penală 22 a Tribunalului Militar Constanţa la şapte ani de închisoare pentru uneltire împotriva ordinii socialiste. Terenul şi imobilul de pe Calafatului 38 a fost confiscat prin Decizia 652, întreaga sa avere trecând în proprietatea statului în baza Decretului 417 din 1958. În procesul verbal din 27 ianuarie 1961 de preluare a averii apare şi prima eroare din lungul şir de nereguli şi ilegalităţi care compun acest caz.Astfel, apare ca suprafaţă totală a proprietăţii 5900 mp, ceea ce nu coincidea cu situaţia reală. În 1974, familia Ilie şi Maria Zisu a cumpărat de la stat, cu bună credinţă, fosta proprietate a avocatului Voicu, în speţă locuinţa de 57,07 mp şi terenul aferent de 150 mp. Decizia 804 a Consiliului Popular al Municipiului Constanţa prevede că familia Zisu preia şi terenul de 150 mp, care făcea parte din suprafaţa totală a fostei proprităţi Voicu. În baza acestei Decizii 804, în mai 1992, statul emite familiei Zisu un titlu de proprietate pentru imobilul din Calafatului 38. Ordinul prefectului nr.19 din 1997 atribuie toată suprafaţa proprietăţii din Calafatului moştenitorilor familiei Zisu, Constantin şi Victoria Manea.
Un articol de Mihai CORNEA
Moştenitoarea vrea tot! (Suprafeţe nereale în acte publice!)
Toate actele din perioada 1974-1997 demonstrează că familia Zisu (ulterior Manea) a devenit proprietar de bună-credinţă a imobilului şi terenului aferent din Calafatului 38. În anul 1997 intră însă în scenă moştenitoarea avocatului Voicu, cetăţeanul german Ileana Gabriela Thomandl. Aceasta deschide o serie de procese şi reuşeşte anularea actelor de proprietate a familiei Zisu. În mod cu totul şocant, instanţele nu iau în calcul legile (neabrogate!) care oferiseră proprietatea familiei Zisu. Thomandl beneficiază de Ordinul Prefectului 183 din 29 septembrie 1999, prin care i se atribuie întreaga suprafaţă de teren. Aici încep ciudăţeniile şi în acelaşi timp, calvarul familiei Manea. Thomandl se alege cu o suprafaţă de 3340 mp, deşi Constantin şi Victoria Manea erau proprietari pe 150 mp aferenţi casei. Ce este ciudat în acest ordin al prefectului Marian Pârjol este faptul că cei 3340 mp sunt scrişi cu caractere diferite faţă de restul materialului, creând impresia legitimă că cifra a fost trecută ulterior. Mai ciudat este faptul că pe 31 august (cu o lună înaintea Ordinului 183!) Consiliul Local al Municipiului Constanţa admisese atribuirea în proprietate a Ilenei Thomandl, dar pentru o suprafaţă reală de 3130 mp şi nu de 3340! Documentul este semnat de preşedintele şedinţei Paul Bocănete. La dosarele litigiilor ulterioare, deschise în instanţă, ajunge însă, la un moment dat, acelaşi act al Consiliului Local. „Ca prin minune”, actul de la instanţă prevede terenul mincinos de 3340 dar deşi vorbim de aceeaşi hotărâre, semnătura preşedintelului Bocănete este acum alta!
Neregulile continuă!
Actele emise de instituţiile statului, în acea perioadă, se bat cap în cap, provocând o bulibăşeală extraordinară. Ordinul prefectului 19/1999 care vorbeşte de cei 3340 de metri cuveniţi Ilenei Thomandl este contrazis tocmai de Avizul de legalitate care a stat la baza sa! Astfel, Primăria Judeţului Constanţa înaintase Prefecturii un document, în care se menţionează că moştenitoarea avocatului Voicu este proprietar pe 3130 mp!. Este clar că înainte de a se produce falsul din Ordinul prefectului, toţi funcţionarii menţionau că terenul din Calafatului 38 era de 3130 mp. Asta arată şi convocatorul 42795 din 25.08.1999 a şedinţei Ordinare a Consiliului Local al Municipiului Constanţa. Pe ordinul de zi, la poziţia 25 figurează atribuirea proprietăţii de 3130 mp către Ileana Thomandl şi nu 3340 cum se va ajunge mai târziu, după comiterea falsului în acte. Ulterior, în 2011, după ce a intrat în posesia tuturor actelor emise de instituţii în acest caz, familia Manea a constatat şi alte nereguli cum ar fi o expunere de motive a primarului Gheorghe Mihăieşi care, vorbind despre atribuirea proprietăţii către Ileana Thomandl, făcea trimitere la un singur act, sentinţa civilă 1 din 1997. Aceasta menţiona însă o suprafaţă de 2500 mp, care se cuvenea moştenitorului familiei Voicu. În baza acestui document, Primăria a fost însă de acord cu 3340 mp!!!
Falsul a existat dar s-a prescris?! (Poliţia a constatat infracţiunea)
În 2012, fiul familiei Manea, constatând că aceste falsuri din 1999 sunt mai mult decât evidente a făcut pângere la Secţia 5 Poliţie Constanţa. Solicitarea sa a fost transmisă la Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Constanţa, care a efectuat un raport de expertiză tehnico-ştiinţifică. Concluzia specialiştilor, aşa cum reiese din raportul 92566 din 10.09.2012, este aceea că Ordinul Prefectului 183 din 29 septembrie 1999 „ este tehno-redactat, listat cu o imprimantă, după care a fost completată menţiunea „3340”…, cu caractere diferite faţă de celelalte cifre 3,4 şi 0 din restul documentului iar ulterior multiplicat electrostatic… Nu se poate determina modalitatea de scriere a menţiunii 3340, întrucât aceasta a fost executată anterior multiplicării electronice”. Familia Manea a cerut Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa să cerceteze cine a comis falsul din 1999. Procurorul Adrian Nicolae Dâscă a emis rezoluţia din 2.11.2012 (din cadrul dosarului 6106/p/2012) dispunând „neînceperea urmăririi penale faţă de A.N. „Autor necunoscut” pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale…, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale”. Aşadar, statul a răspuns ceva de genul: „aveţi dreptate, este un fals, cineva v-a păcălit dar aţi venit prea târziu”. Fapta penală s-a prescris, este adevărat, dar pretenţiile moştenitoarei Thmomandl nu s-au prescris iar aceasta continuă acţiunea sa de a-i deposeda pe cei din familia Manea de cei 150 de metri aferenţi casei, teren care le revine de drept, prin legea statului român.
Ce spun Avocatul Poporului şi Primăria?
De-a lungul proceselor civile derulate în acest caz, reprezentanţii moştenitoarei Thomandl au mizat pe faptul că retrocedarea proprietăţii avocatului Voicu şi ieşirea din indiviziune se fac în baza Legii 118 din 1991 care prevedea şi condiţiile retrocedărilor. Familia Manea a cerut ajutorul Avocatului Poporului, Biroul Teritorial Constanţa. Acesta la rândul său a solicitat lămuriri din partea Primăriei Municipiului Constanţa. Primăria a răspuns prompt şi a dat dreptate familiei Manea, făcând precizarea că „Decretul 417 din 1958… pentru executarea pedepsei confiscării averii nu se încadrează în prevederile Legii 18 din 1991”. În concluzie Thomandl nu are niciun drept legal asupra terenului aferent care aparţine familiei Manea, ci numai pentru acea porţiune de 3130 mp. Cine a avut interesul de a-i deposeda pe aceştia de cei 200 de mp care li se cuvin de drept, ce se ascunde în spatele acestor falsuri constatate dar prescrise, toate acestea sunt întrebări la care, cu siguranţă, li se va găsi în curând răspuns.
