În caz de război, românii sunt fără apărare
Victimă unui diabolic plan de invadare şi distrugere pus la cale de ruşi, România a devenit în ultimii ani o ţară expusă şi fără apărare. Totul a fost pus la cale imediat după marea lovitură din Decembrie 1989, când noii lideri comunişti instalaţi la Bucureşti, în frunte cu tătucul Iliescu, au preluat conducerea ţării. Foetuşi ai structurilor KGB-iste şi ulterior, FSB-iste, liderii post decembrişti au fost avortaţi în sistemul politic românesc cu misiunea de a distruge sistemul imunitar de apărare a ţării atât din punct de vedere economic cât şi militar.
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ
În prezent, se vede că, lucrătura rusească a funcţionat şi ne-am trezit într-o ţară cu o economie condusă de potentaţi ai mafiei ruse şi cu o armată inexistentă şi totuşi prezentată oarbei opinii publice prin nişte clawni cu uniforme frumoase şi strălucitoare. La ce se rezumă în prezent Armata Română? La o mână de mercenari plătiţi prost şi care sunt trimişi să moară în ţări străine şi la o bază materială inutilă şi ineficientă. Distrugerea Armatei Române a fost demarată odată cu procesul de restructurare iniţiat de legea care nu mai prevedea stagiul militar obligatoriu. Au urmat disponibilizările şi apoi micşorarea salariilor cadrelor militare.
Marina Militară, o flotă de rable fără echipaje
Înzestrată până în prezent doar cu nave de luptă de origine sovietică, flota militară românească se poate „mândri” oficial la acest moment cu o listă incredibil de lungă de nave:
Fregata Regele Ferdinand – F-221
Fregata Regina Maria – F-222
Fregata Mărăşeşti – F-111
Fregate uşoare (FFL)
Amiral Petre Bărbureanu (Tetal-I) (F-260)
Vice-Amiral Eugen Roşca (Tetal-I) (F-263)
Contra-Amiral Eustaţiu Sebastian (Tetal-II) (F-264)
Contra-Amiral Horia Măcelaru (Tetal-II) (F-265)
3 nave purtătoare de rachete şi torpile
2 corvete purtătoare de rachete (Tarantul I)
5 puitoare de mine
5 nave de salvare
Nava de supraveghere electronică „Emil Racoviţă”
Nava şcoală „Mircea”
Un submarin clasa Kilo denumit Delfinul şi care este scos din exploatare şi 2 corvete Clasa Admiral Petre Bărbureanu total nefucţionale. Din toată această listă, în caz de alarmă de luptă doar patru sau cinci nave vor reuşi să iasă în rada Portului Constanţa, dar şi atunci prezenţa lor nu va fi interpretată de eventualii inamici decât ca simple ţinte mobile sau…imobile.
În schimb avem un amiral care se complace în situaţia de a fi comandantul direct a acestei flotile de jafuri şi care acceptă situaţia în care mai toţi angajaţii Marinei Militare fug pe capete, demisionând în masă, din cauza salariilor proaste şi condiţiilor de muncă din ce în ce mai proaste.
Nu avem logistică, în schimb garantăm carnea de tun
Nu de mult, guvernanţii au elaborat o lege menită să mobilizeze obligatoriu populaţia în caz de conflict armat. Astfel în şedinţa de guvern din data de 04.11.2008, s-a adoptat proiectul de lege care a fost elaborat ca urmare a prevederilor articolului 73 alin. (3) lit. f) din Constituţia României care stabilesc obligativitatea reglementării, prin lege organică, a regimului stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război. Actul normativ defineşte starea de mobilizare parţială sau totală, starea de război şi demobilizarea şi, totodată descrie mecanismul declanşării stării de mobilizare parţială sau totală şi a stării de război, precum şi al încetării acestora. Conform proiectului de lege, starea de mobilizare reprezintă totalitatea măsurilor extraordinare planificate şi pregătite din timp de pace, precum şi acţiunile desfăşurate pentru aplicarea acestora la apariţia sau iminenţa unei ameninţări grave care poate afecta ţara. Iar starea de război reprezintă totalitatea măsurilor extraordinare care se pot institui în vederea exercitării dreptului inerent al statului la autoapărare individuală sau colectivă. Mobilizarea parţială constă în aplicarea succesivă şi limitată a măsurilor prevăzute de starea de mobilizare, în una sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, precum şi pentru anumite elemente ale forţelor destinate apărării. Economia poate fi mobilizată in totalitate în unităţile administrativ-teritoriale unde s-a declarat această stare.
Legislaţie aspră doar pe hârtie
Proiectul de Lege privind regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război, stabileşte de asemenea, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de mobilizare. Sistemul naţional de mobilizare cuprinde structuri de conducere şi de execuţie, cu resursele, infrastructura şi relaţiile aferente, care au atribuţii în domeniul mobilizării, conform acestei legi sau a altor acte normative aflate în vigoare. Conducerea sistemului naţional de mobilizare este un atribut exclusiv al autorităţilor constituţionale ale statului, respectiv Parlamentul, Preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Guvernul şi alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.
De asemenea, sunt prevăzute sancţiuni pentru persoanele sau agenţii economici care nu se conformează regimului stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război, astfel: refuzul persoanelor legal chemate să presteze servicii în interes public pe durata stării de mobilizare parţială sau totală şi a stării de război constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Refuzul operatorilor economici specializaţi în comunicare de masă de a transmite populaţiei imediat, şi în mod corect, hotărârea Parlamentului privind declararea stării de mobilizare sau a stării de război ori decretul Preşedintelui României privind declanşarea stării de mobilizare se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei.
Acest proiect de lege intră în contradicţie cu starea de fapt a armatei române şi a logisticii actuale, în caz de conflict, toţi cei care vor fi mobilizaţi nu vor şti oricum cum să mânuiască vreo armă, şi chiar dacă ar şti, ceea ce vor avea la dispoziţie nu vor fi decât AKM-uri ruseşti vechi şi uzate (în cel mai bun caz), sau bâte şi pietre.
