De Ziua Patrimoniului Mondial din România, Remus Negoi afirmă că trebuie să conştientizăm valoarea monumentelor culturale şi istorice din ţara noastră și să nu uităm că acestea trebuie conservate, protejate şi puse în valoare.
„Este necesară promovarea elementelor noastre de patrimoniu mondial, pentru o mai bună cunoaştere a acestora, dar şi a locului pe care îl ocupă cultura noastră în cadrul valorilor culturale internaţionale
Pe 16 noiembrie 1972, a fost adoptată Convenţia Patrimoniului Mondial cultural şi natural, în cadrul Conferinţei generale a UNESCO, iar România a acceptat Convenţia în 1990.
7 situri culturale şi alte 2 naturale din ţara noastră au fost înscrise în Patrimoniul Mondial. România are, de asemenea, și 7 elemente pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității: ritualul căluşului, doina, ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, dansul fecioresc din Ardeal, meşteşugul ţeserii scoarței și practicile culturale asociate zilei de 1 Martie – Mărţişorul.
Alte monumente istorice se află pe lista indicativă UNESCO şi ar putea intra în Patrimoniul Mondial dacă îndeplinesc criteriile de acceptare. Printre acestea se numără şi Ansamblul Rupestru de la Murfatlar, cetatea Histria sau Frontierele Imperiului Roman Limes.
Anul acesta, la 65 de ani de prezență românească în UNESCO, Roșia Montană a fost inclusă în Patrimoniul Mondial, o victorie a tuturor celor care au dat dovadă de implicare civică.
În plus, cămaşa cu altiţă, piesă emblematică a costumului tradițional românesc, este mai aproape de a intra în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii. UNESCO a comunicat oficial autorităților române acceptarea dosarelor multinaționale „Arta cămășii tradiționale cu broderie pe umăr (altiță)” și “Tradițiile creșterii cailor lipițani” în procesul de evaluare care va decide posibila înscriere a acestor elemente, în anul 2022, în Lista patrimoniului mondial imaterial.
În toate aceste victorii pentru cultura românească un rol important l-a avut Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO, care a fost înființată pentru a umple golurile lăsate de deceniile de comunism. A fost nevoie de legi noi, de armonizarea legislației, dar și de intervenții prompte și categorice, atunci când patrimoniul românesc s-a aflat în pericol”, a transmis senatorul.
