O adevărată comoară lexicală a lăsat în urma sa istoricul Dobrogean Victor Morfei, originar din Topalu, localitate situată pe malul drept al Dunării. Peste 100 de cuvinte rare pe care oamenii din Topalu le foloseau la începutul secolului XX au fost consemnate de autor în revista Societății Culturale Dobrogene „Analele Dobrogei”.
Conform Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, în două articole intitulate „Din graiul dobrogean”, apărute în revista „Analele Dobrogei” în 1923 și 1924/1925, Victor Morfei notează „cuvinte și expresii dobrogene, dispărute sau pe cale de dispariție, ori cuvinte sau expresii care l-au impresionat.”
„Dobrogenii cu toate că vorbesc o limbă românească relativ literară întrebuințează și ei multe provincialisme specifice. În timpul vacanței de vară m-am gândit că ar fi bine dacă aș însemna unele cuvinte și expresii. Cele care mi s-au părut mai caracteristice le transmit mai jos. Ele au fost culese direct din gura oamenilor din comuna Topalu, județul Constanța”, scrie Morfei, citat de site-ul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman”.
Victor Morfei s-a născut pe 18 octombrie 1902, în comuna Topalu. A studiat la Academia Comercială din București, profesia „Funcționar de bancă”, apoi a lucrat peste 23 de ani la Banca Națională a României, în funcțiile de impiegat și impiegat consilier. Este autorul mai multor articole de cercetare, printre care se numără: Monografia comunei Topalu, Din graiul dobrogean, Balta Ialomiței – Contribuțiuni la cunoașterea părții de nord a ei, Pecenegii – Pagini de istorie medievală (sec. XI) și Organizația de Credit a Dobrogei Sudice, toate în Revista ”Analele Dobrogei”. A murit în temnițele comuniste, din cauza bătăilor, în anul 1954.
Printre cuvintele rare folosite la începutul secolului XX de către locuitorii din Topalu, autorul menționează: anafor – curent circular de apă (pe Dunăre); aratâc – turcism: groapă; bozgun- turcism: război; briton – obiceiul ca flăcăii să se tundă peste tot capul lăsându-și doar un smoc de păr în față pe care-l lăsa pe frunte până în ochi; ciorciobute – mărunțișuri; duduman – voinic (și cam necioplit) căruia îi duduie pământul sub picioare; fâștoacă – fâșâie; japșă – baltă de pește; orozan – tencuială care nu este netezită; zuvă – dezordine, gălăgie, zarvă.
