Modalitatea de a utiliza cel mai bine noile puteri conferite de politica regională a UE parlamentelor naţionale şi regionale prin Tratatul de la Lisabona a fost principala problemă dezbătută în cadrul unei reuniuni inter-parlamentare la Bruxelles luni (12.07). S-a ajuns astfel la un acord privind politica de coeziune a UE, care ar trebui să continue să promoveze prosperitatea şi reducerea diferenţelor între regiuni, dar ar trebui să ia în considerare, de asemenea, mai mult de specificitatea acestora şi să fie mai puţin birocratică.
„Momentul reuniunii este important”, a declarat membrul Parlamentului European, Danuta Hübner (PPE, Polonia) , preşedintele Comitetului pentru dezvoltare regională subliniind faptul că dezbaterea ar contribui la redefinirea politicii de coeziune a UE, în prezent în discuţie, ca parte a revizuirii regulamentului financiar UE planificat pentru 2013, şi la planificarea bugetului pe termen lung a UE pentru 2013-2020.
Rolul de „câine de pază s…
Modalitatea de a utiliza cel mai bine noile puteri conferite de politica regională a UE parlamentelor naţionale şi regionale prin Tratatul de la Lisabona a fost principala problemă dezbătută în cadrul unei reuniuni inter-parlamentare la Bruxelles luni (12.07). S-a ajuns astfel la un acord privind politica de coeziune a UE, care ar trebui să continue să promoveze prosperitatea şi reducerea diferenţelor între regiuni, dar ar trebui să ia în considerare, de asemenea, mai mult de specificitatea acestora şi să fie mai puţin birocratică.
„Momentul reuniunii este important”, a declarat membrul Parlamentului European, Danuta Hübner (PPE, Polonia) , preşedintele Comitetului pentru dezvoltare regională subliniind faptul că dezbaterea ar contribui la redefinirea politicii de coeziune a UE, în prezent în discuţie, ca parte a revizuirii regulamentului financiar UE planificat pentru 2013, şi la planificarea bugetului pe termen lung a UE pentru 2013-2020.
Rolul de „câine de pază subsidiar” al parlamentelor naţionale şi a celor regionale a fost consolidat prin Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a remarcat doamna Hübner. Deşi subsidiaritatea impune UE să acţioneze numai în cazul în care obiectivele nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acţionând individual, aceasta ar trebui văzută ca o modalitate „de a coopera între diferite niveluri” de guvernare şi „competenţele mai bine împărţite „, mai degrabă decât „a nu permite Uniunii Europene să intervină „, a adăugat ea.
„Tratatul de la Lisabona, permite pentru prima dată parlamentelor naţionale să ia atitudine cu privire la propunerile legislative independent de guverne, şi, în cazuri extreme pentru a bloca legislaţia UE”, a adăugat doamna Huber. „Puterile legislative şi bugetare ale Parlamentului European sunt de asemenea îmbunătăţite, deoarece acum Parlamentul decide cu privire la politica de coeziune pe picior de egalitate cu Consiliul”, a adăugat ea.
Rezumând, doamna Hübner a declarat: „Noi toţi putem spune că Tratatul de la Lisabona poate aduce progresul politicii de coeziune , dar modul în care noile posibilităţi sunt folosite, pe deplin depinde de noi: Parlamentul European, în special Comitetul pentru de Dezvoltare Regională, şi ce se va face la nivelul statelor membre. „
Sursa:PE
