Călugăriţele se încăpăţânează să păstreze expuse relicve fără acte de autenticitate
Jurnaliştii ziarului DEZVĂLUIRI au descoperit în biserica Mănăstirii Saon, judeţul Tulcea, mai multe moaşte fără acte de provenienţă. Mai mult decât atât, între ele se află şi “moaştele” unor “Sfinţi necunoscuţi de la Aiud”. E vorba de “relicvele” unor foşti luptători împotriva comunismului, încarceraţi la Penitenciarul Aiud, pe care Biserica Ortodoxă nu i-a canonizat.
Episcopul de Tulcea, PS Visarion, ne-a declarat că nu ştia de acest lucru şi că îi va cere stareţei să scoată “moaştele” de la Aiud pentru că, într-adevăr, nu sunt canonice. Nu şi pe celelalte, deşi nici acestea nu au acte de provenineţă.
Precizăm că regulile bisericeşti impun ca toate moaştele să fie însoţite de unul din următoarele documente: Certificat de autenticitate (emis de un antropolog), Gramata (emis de un episcop) sau Act de donaţie.
Un articol de Mihai Razvan ROTARU
Cristian CEALERA
“Sfinţii de la Aiud” nu au fost canonizaţi de Biserică!
Moaştele cu pricina sunt aşezate într-o cutie aurită, în faţa altarului, expuse evident pentruz adorare. Relicvele sunt însoţite de etichete explicative. Ne-au atras atenţia numele unor sfinţi importanţi din istoria bisericii, precum: Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Maria Magdalena, Sfântul Ignatie Teoforul, dar şi moaştele unor sfinţi necunoscuţi. Cea mai gravă problemă o ridică “moaştele” unor “Sfinţi necunoscuţi de la Aiud”m căci Biserica Ortodoxă Română nu a canonizat niciun luptător anticomunist din lotul Aiud sau din altă parte. Altfel spus: avem de-a face cu oase şi nu cu moaşte!
„Struţii sunt de decor”. La fel şi moaştele?
L-am contactat pe PS Visarion, Episcopul Tulcii, care ne-a declarat că nu a văzut aceste moaşte şi ne-a trimis la stareţa mănăstirii, Maica Adriana.
“Nu avem acte pentru niciuna dintre relicve. Am vorbit cu maicile şi mi-au spus că unele moaşte au fost găsite în mănăstirea noastră, iar altele le-au primit. Moaştele Sfântului Necunoscut de la Neamţ le-a adus părintele care slujeşte la noi. I le-a dat o maică de la Mănăstirea Neamţ. Moaştele de la Aiud le-a primit o călugăriţă, nu ştiu de la cine. Eu nu sunt acum în mănăstire, dar am sunat şi am pus deja pe cineva să scoată de acolo moaştele de la Aiud”, ne-a declarat telefonic stareţa.
Cum deontologia jurnalistică trebuie respectată chiar dacă informaţia vine de la o faţă bisericească, am dat o fugă până la Mănăstirea Saon să vedem cu ochii noştri minunea. Şi, într-adevăr, a meritat: moaştele din cutia aurită erau toate la locul lor; dispăruseră doar cele două etichete, cu “Sfinţi necunoscuţi de la Aiud” şi “Sfânt Necunoscut de la Mănăstirea Neamţ”!
Iată cum, în lumea Bisericii, toate lucrurile rămân neschimbate, chiar şi cele greşite. Credincioşii care vor vizita mănăstirea vor continua să se închine la nişte relicve care ridică mari semne de întrebare cu privire la autenticitatea lor şi apoi, la plecare, vor admira caraghioşii struţi despre care Dumnezeu ştie ce caută într-un sfânt lăcaş. Căci maica stareţă ne-a spus: “Avem şi noi trei struţi şi îi ţinem de decor”. O anunţăm pe această cale pe stareţa mănăstirii că noi am fotografiat cel puţin patru struţi şi că ouăle acestor păsări sunt la fel de gustoase pe cât sunt de scumpe.
Moaşte de oi şi porci la Mănăstirea Celic Dere
Povestea moaştelor de la Saon nu este, din păcate, un exemplu izolat în Episcopia Tulcii. Jurnaliştii DEZVĂLUIRI au descoperit, în urmă cu trei ani, “moaşte” de animale la Mănăstirea Celic Dere.
În vara anului 2001, o echipă de arheologi româno-americană condusă de profesorul Mihail Zahariade, care lucra în cetatea Halmyris (satul Dunavăţ, judeţul Tulcea), a descoperit osemintele a doi martiri creştini. Oasele au fost duse la Mănăstirea Celic Dere, unde au fost studiate timp de mai multe zile de către antropologii Nicolae Miriţoiu şi Andrei D. Soficaru, care au stabilit că este vorba de moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion.
“Noi am găsit la mănăstire mai multe oase, din două înmormântări distincte. Oasele descoperite în criptă s-au dovedit a fi ale sfinţilor Epictet şi Astion. Moaştele au fost luate de către Arhiepiscopul Tomisului, iar celelalte oase analizate de noi provin dintr-o înmormântare ulterioară şi sunt oase de bărbaţi, femei, copii şi chiar de porci şi oi”, ne-a declarat Andrei Soficaru.
Aceste oase, de oameni şi animale, au fost puse de-a valma într-un sicriu din biserica-demisol a mănăstirii. Ghidul aşezământului le-a spus, ani de-a rândul, turiştilor că acolo se află moaştele unor sfinţi necunoscuţi.
La intervenţia ziarului DEZVĂLUIRI, PS Visarion, Episcopul Tulcii a recunoscut greşeala şi a pus ca oasele să fie îngropate în cimitirul mănăstirii.
Acatiste, icoane şi moaşte nerecunoscute de Biserică
În ultimii ani a apărut un curent al evlaviei populare care cere pe căi mai mult sau mai puţin oficiale canonizarea unora dintre “martirii” temniţelor comuniste. Între ei, cei mai “veneraţi” au fost închişi în temuta puşcărie de la Aiud.
Ideea este susţinută de mai multe grupări de orientare naţionalist-legionară şi de câţiva călugări conservatori.
În acest context, au început să circule o serie de “acatiste” şi “icoane” dedicate unor “martiri” precum: Valeriu Gafencu sau Ilie Lăcătuşu.
Aceste materiale au început să pătrundă şi în unele mănăstiri, acolo unde evlavia şi pietismul ţin loc uneori de informaţie. Un exemplu în acest sens îl reprezintă o “icoană” a liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu, pe care tot jurnaliştii DEZVĂLUIRI au descoperit-o, într-o mănăstire din Slobozia.
Conform regulilor bisericeşti, este interzis ca unei persoane să îi fie dedicate rugăciuni sau să îi fie pictate icoane, înainte ca ea să fie canonizată de Biserică.
Cu atât mai grav este ca rămăşiţele pământeşti ale unei astfel de persoane să fie adorate la fel ca sfintele moaşte.
Mari mistificări de-a lungul istoriei
De-a lungul timpului, mulţi au profitat de inocenţa enoriaşilor, „vânzându-le” minciuni şi profitând material de pe urma acestor fapte. Mii de moaşte false au invadat în Evul Mediu lăcaşurile de cult ale Europei, cu aprobarea unor înalţi prelaţi, interesaţi să atragă în biserici cât mai mulţi credincioşi. S-a ajuns la situaţii incredibile, mai ales într-o perioadă în care informaţiile circulau extrem de greu iar afirmaţiile făcute de înalţii clerici erau considerate litere de lege. În Evul Mediu au existat, într-un interval de câteva sute de ani, nu mai puţin de 13 biserici care se lăudau că au capul Sfântului Ioan Botezătorul, decapitat din ordinul împăratului Irod. În secolele XVI şi XVII, tot felul de peregrini, călugări itineranţi sau foşti clerici vindeau prin târguri şi oraşe, tot felul de indulgenţe, iertări ale păcatelor. Aceleaşi personaje ofereau sticluţe de mir (în realitate, uleiuri simple), aduse chipurile de la Ierusalim. Bisericile cu moaşte false încasau sume uriaşe de pe urma nevinovaţilor, veniţi să se închine în faţa unor racle ce ar fi conţinut aşchii din crucea pe care fusese răstignit Iissus Hristos. Una din marile minciuni „religioase” ale creştinismului este cea a moaştelor Ioanei D Arc. Într-o biserică din Chinon, moaştele războinicei martirizate în 1431 au atras de-a lungul timpului milioane de credincioşi. Nobilii şi regii făceau donaţii uriaşe, lăsaşul a prosperat continuu iar biserica a întreţinut acest mit. În 2010 o testare complexă (analiză ADN plus datarea cu carbon 14) au relevat că „moaştele” sfintei sunt de fapt rămăşiţe ale unui om mumificat în Egiptul antic, perioada 6-3 î.H. În aceeaşi raclă s-au găsit rămăşiţele unei pisici din aceeaşi perioadă. Ambele relicve prezentau urme de arsură puternică, singurul punct comun cu Sfânta arsă pe rug în 1431. O mare controversă a creştinismului este cea legată de Giulgiul din Torino. Lumea continuă să creadă că este linţoliul în care a fost învelit Hristos după crucificare, chiar dacă în 1988, o datare cu carbon 14 a stabilit că bucata de pânză provenea din secolul XIV. A izbucnit un adevărat război între cele două tabere iar controversa continuă…
