Actualitate

Comuna Sarichioi, punct de atracție turistică pentru iubitorii de istorie, tradiții și natură

Istoria, obiceiurile și mediul natural se împletesc din plin în comuna Sarichioi, județul Tulcea. Situată pe malul celui mai mare lac de apă dulce din România, lacul Razelm, localitatea Sarichioi are un potenţial turistic ridicat. Pe lângă elementele de potenţial turistic natural, Cetatea Enisala (cu expunere la malurile celor 2 lacuri, Razelm şi Babadag), cetatea medievală, existenţa unui muzeu la Enisala şi un altul în curs de deschidere la Zebil constitue principalele obiective turistice în comuna Sarichioi.

„Cetatea Enisala este situată în vecinătatea satului Enisala, pe un deal ce domină împrejurimile, la intersecţia unor importante drumuri de apă şi de uscat. Cetatea a fost construită de puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV. În timpul lui Mircea cel Bătrân cetatea a trecut în stăpânirea Țării Româneşti, iar la sfârşitul domniei acestuia, când Dobrogea a fost cucerită de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană”, se arată într-o descriere realizată de reprezentanții primăriei Sarichioi.

Cetatea propriu-zisă de la Enisala are o formă poligonală și ocupă o suprafaţă de aproximativ 0,3 ha; o a doua incintă, aproape complet demantelată, închidea un spaţiu de cel puţin două ori mai mare decât cel cuprins în perimetrul incintei mici. Pe tronsonul păstrat al incintei mari se află cinci turnuri rectangulare. Ca element de arhitectură se impune bastionul porţii principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă.

Muzeul din Enisala este amplasat în centrul localității cu același nume, la 6 kilometri de orasul Babadag şi 51 de kilometri de Municipiul Tulcea. Muzeul reprezintă o sinteză a gospodăriei tradiţionale din nordul Dobrogei, zona lacului Razim, de la începutul secolului al XX-lea.

Ansamblul arhitectural cuprinde: casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din aceasta zonă: bucătăria şi cuptorul de vară, grajdul pentru animale, porumbarul, şoproanele, fântâna. Anexele gospodăreşti au fost reconstituite şi au devenit acum spaţii de reprezentare a colecţiilor. Pot fi văzute: instrumentar agricol, căruţe pictate, tipic dobrogene; unelte pescăreşti, scule şi produse de dogărie, fierarie, albinărit, olărit, instrumentar pentru industria casnică textilă. Interiorul locuinţei relevă bogaţia şi frumuseţea ţesăturilor tradiţionale.

„Viaţa spirituală se concentrează în jurul celor patru lăcașuri de cult : două biserici lipovenești (cu hramurile de Sf. Vasile cel Mare – 14 ianuarie şi de Naşterea Maicii Domnului – 21 septembrie), o biserică ortodoxă (cu hramul de Sf. Nicolae – 6 decembrie, construită în 1935) şi o casă de rugăciuni baptistă. Căminul cultural permite proiectarea de filme, în incinta lui desfăşurându-şi activitatea un ansamblu folcloric lipovenesc şi din când în când elevii şcolii”, mai spun reprezentanții Primăriei.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

To Top