Politic

Ziua Limbii Române: Senatorul Ștefan Mihu despre importanței păstrării și promovării limbii, fundamentul identității naționale și a spiritului românesc

În conformitate cu prevederile Legii 53/2013, la 31 august, sărbătorim Ziua Limbii Române, manifestare celebrată și în Republica Moldova, începând din 1990, sub deviza „Limba Noastră”.

Senatorul constănțean consideră că acest eveniment depășește semnificația unei simple aniversări de circumstanță, pentru că promovarea și cultivarea limbii române reprezintă „o expresie nemijlocită a respectului și prețuirii pentru rădăcinile profunde ale neamului românesc și ale propriei noastre identități naționale”.

În acest sens, de-a lungul timpului, identitatea de limbă, cultură și simțire, la nivelul tuturor provinciilor istorice românești, fie că vorbim – într-o succesiune exclusiv alfabetică – de Ardeal, de Banat, de Bucovina, de Dobrogea, de Moldova istorică, incluzând Basarabia, de Muntenia și de Oltenia, a reprezentat, în mod constant, un liant ferm si indestructibil, un element esențial al unității și solidarității de neam și de țară! Iată de ce, putem afirma, cu deplin temei, că promovarea, conservarea și prețuirea limbii române sunt indisolubil legate de existența noastră ca națiune, precum și de identitatea noastră națională.

Potrivit unora dintre cele mai autorizate „voci” științifice in domeniu – și menționez aici observațiile președintelui Academiei Române, dl. Ioan-Aurel Pop – limba română reprezintă « cea mai importantă creaţie spirituală a poporului român », care se situează, în conformitate cu un set de criterii obiective, unanim agreate pe plan internațional, inclusiv din perspectiva plasticității și expresivității ei, în primele 15-20, dintr-un total de circa 6-7.000 de limbi și dialecte vorbite, în întreaga lume. În plus, în pofida faptului că este “contaminată cu neologisme, barbarisme și SMS-uri năstrușnice”, continuă să fie o limbă « vie și are puterea de a rămâne ea însăși ».

Îmi permit să remarc , aici, că utilizarea exagerată sau chiar abuzivă, fie că este, fie ca nu este cazul, a tot felul de termeni « alogeni », uneori de-a dreptul rizibili, preluați, de cele mai multe ori de pe rețelele de socializare, de dragul epatării facile, snobismului ridicol și globalismului cu orice preț, rămâne un exercițiu controversat, care se cuvine monitorizat și readus, de către instituțiile naționale abilitate, în matca lor decentă și firească, cu prezervarea coerenței și fluidității noastre lingvistice. Doresc să salut, în context, eforturile cu totul remarcabile întreprinse, pe acest palier, de cel mai prestigios for științific național – Academia Română – care a reușit, grație abnegatiei și dăruirii pline de profesionalism a mai multor generații de cercetători-lingviști, elaborarea monumentalului «Dicţionar Tezaur al Limbii Române», cuprinzând zeci de volume și circa 200.000 de cuvinte și expresii din bagajul lingvistic al limbii române, la care se adaugă Atlasul Lingvistic, precum și Colecţia de literatură română, incluzand aproximativ 250 de volume!

Și pentru a exemplifica, mai plastic, locul și poziția ocupată de limba româna intre limbile continentului, doresc sa amintesc aici și aprecierile unui strălucit exponent al culturii române și, în egală masură, franceze de marele Emil Cioran – care aprecia, nu fără umor, cu referire la savoarea, armonia și spiritualitatea de natură intrinsecă, specifice limbii române, ca, «dacă treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract”.

Să remarcăm, în același timp, că puține limbi pe plan internațional reușesc, cu atâta dezinvoltură, suculenta și completitudine, să exprime prin fraze scurte, dar cu o încărcătură semantică extrem de bogată, principii filosofice și axiologice extrem de nuanțate, cu referire expresă la multitudinea de zicători, proverbe și expresii populare, având o puternică dimensiune metaforică, care, paradoxal pentru mulți cercetatori în domeniu, de pe alte meleaguri, rămân, totuși, perfect inteligibile și pe deplin accesibile oricărui român.

Nu în ultimul rând, limba română se prezintă ca fiind singura din grupul limbilor romanice care a reușit să-și păstreze substanța și ființa de-a lungul veacurilor, în pofida valurilor succesive de popoare migratorii, vorbind limbi slavice, hunice sau uralice. În același timp, în pofida rădăcinilor străvechi ale limbii române, locuitorii provinciilor istorice românești nu vorbesc dialecte diferite, cum a fost cazul pentru multe alte state și popoare ale lumii, ci, cel mult, graiuri și regionalisme, care sunt perfect înțelese de locuitorii din toate provinciile istorice românești.

Concluzionând, de Ziua Limbii Romane, se cuvine ca fiecare dintre noi să cinstim, să promovăm și să prețuim așa cum se cuvine limba românească, componenta intrinseca și indivizibila a ființei și identității noastre naționale, conform testamentului literar al marelui poet, filolog și istoric român, Ienăchiță Văcărescu: Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești /Ș-a patriei cinstire! La mulți ani, Limbii Române! La mulți ani, România! La mulți ani, români!”, se arată în comunicatul trimis de senatorul Ștefan Mihu.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

To Top