Sfârşitul sezonului turistic estival a adus cu sine publicarea statisticilor oficiale. Conform acestora, numărul românilor plecaţi în vacanţă în străinătate a crescut cu 25%, în timp ce numărul străinilor veniţi în România a scăzut cu 20%. În ciuda acestor cifre pesimiste, anul acesta, Mamaia a fost neîncăpătoare pentru valurile de vizitatori ce au luat-o cu asalt.
Un editorial de Răzvan PETRE
Pentru a înţelege mai bine acest paradox, trebuie să intrăm în detaliile ascunse în spatele cifrelor. Potrivit Agenţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT), circa 700.000 de românii au plecat în străinătate în sezonul estival 2008, în timp ce litoralul românesc a fost vizitat de aproximativ 100.000 de străini. Aceste cifre demonstrează faptul că turistul român s-a prins care e treaba în staţiunile române. Nivelul de trai în creştere a făcut ca conaţionalii noştri să aibă pretenţii mai mari. Acest fapt, coroborat cu abandonarea vizelor, a făcut ca românii să opteze frecvent pentru concedii în străinătate. Eu unul, întrucât m-a mai plimbat prin ţări străine, rămân uimit când vreun amic îmi povesteşte extaziat ce concediu de vis a avut la prima ieşire în străinătate, într-o locaţie care mi se pare banală, sau în condiţii pe care eu le consider deficitare. Motivul este simplu: în timp ce eu am învăţat care sunt standardele internaţionale, amicii mei compară jaful organizat din România cu serviciile de calitate din afară.
Aceeaşi comparaţie, dar în sens invers, o fac şi turiştii străini. Obişnuiţi cu sistemul „all inclusive”, cu respectarea obligaţiilor contractuale şi cu servicii turistice identice cu cele achitate la agenţie, străinii au un şoc pe litoralul românesc. Aici ei găsesc: Mizerie, maidanezi, muzici asurzitoare, hoteluri mucegăite şi personal slab pregătit şi nesimţit cât cuprinde. Cea mai mare atracţie (poate singura!) de pe litoralul românesc este concentraţia de sâni goi, cea mai mare de pe oricare din plajele Europei.
În ciuda exodului turiştilor români şi străini, cifrele date publicităţii de ANAT mai arată şi că vremea frumoasă a adus pe litoral, anul acesta, mai mulţi vizitatori decât în anii trecuţi. Explicaţia acestui paradox stă în dezvoltarea turismului de week-end. Practic, pe litoralul românesc nu au venit mai mulţi oameni, ci au venit aceeaşi oameni – de mai multe ori. Aceşti turişti-revolver (care se întorc în acelaşi loc după fiecare şapte zile, asemenea magaziei de muniţie a revolverului, care revine în aceeaşi poziţie după şase focuri) au adus după ei distracţiile de week-end. Două cluburi mari din Bucureşti şi-au deschis filiale la Mamaia. Găzduite în două corturi mari de muşama, cele două cluburi sunt deschise doar două sau trei nopţi pe săptămână, personalul fiind, cel mai probabil, „teleportat” din Bucureşti, pe perioada week-endului. Dacă trendul se păstrează, în câţiva ani vom avea, poate, şi nişte restaurante de muşama, şi, de ce nu? – hoteluri de muşama – teleportate de marile mărci din Bucureşti şi de aiurea, pentru a acoperi complet cerinţele superficiale ale turistului de week-end.
În tot timpul acesta, nimeni – de la oficialii ministeriali şi până la ultimul patron de beach-bar – nu îşi pune problema că tot litoralul de nord (de la Năvodari la Neptun) riscă să devină un mare camping, în care turiştii ocazionali îşi aduc de acasă micii, berea şi distracţia. Dacă trendul se păstrează, în patru-cinci ani, litoralul românesc va depinde de 5-10.000 de turişti-revolver, ce vor umple staţiunile în week-end şi le vor lăsa goale în restul săptămânii, iar sezonul ce acum are doar două-trei luni, va ajunge sa aibă, în total, vreo douăzeci de zile risipite în calendar. Deocamdată, şmecheria funcţionează, iar hotelierii şi proprietarii de restaurante încă mai pot să stoarcă un bănuţ din buzunarul turiştilor-revolver. Ignorând sumbrele perspective, ei uită care este singurul joc pe care îl poţi juca cu revolverul – ruleta rusească.
