Sturionii deltei sunt amenintati de braconaj

România s-a aflat, pentru o lunga perioada, în topul celor mai mari producatori de caviar.

Desi a fost interzisa capturarea acestor pesti în alte scopuri decât cele stiintifice, masacrul ecologic continua, din cauza ineficientei autoritatilor în lupta împotriva braconajului.

Un articol de RÃZVAN PETRE

De zeci de ani, pescuitul sturionilor este în declin. Daca la începutul secolului trecut, în piata din Sulina puteai alege dintre sute de exemplare, asezate mormane, acum de-abia mai poti gasi câte o pastruga sub dimensiuni, si dupa costisitoare interventii. De la an la an, capturile de sturioni au fost mai mici, iar exemplarele prinse aveau dimensiuni din ce în ce mai mici. Sesizând problema, piscicultorii din perioada comunista au încercat sa afle cauzele împutinarii acestei bogatii a Dunarii, identificând printre probleme poluarea, construirea barajelor de la Portile de Fier si pescuitul excesiv. Cum nu se puteau demola barajele, pentru a-i permite morunului sa urce în amonte, la locurile lui obisnuite de reproducere, iar problema pescuitului excesiv nu putea fi abordata, într-o perioada în care trebuia crescuta productia de orice, inginerii piscicoli au încercat sa dea o mâna de ajutor naturii. Cu investitii serioase de la buget, a fost constituita o impresionanta infrastructura de producere a puietului de sturioni, cu care sa se repopuleze batrânul fluviu. În natura, rata de supravietuire a puietului este foarte scazuta, unul sau doi dintr-o suta de alevini (larve de peste) ajunge la maturitate. Pentru sturioni, aceasta cifra este si mai scazuta, datorita numarului mare de ani necesar pentru ca un peste sa ajunga la maturitate sexuala. Daca adaugam la aceasta si faptul ca morunul, cel mai mare sturion, nu se reproduce anual, putem întelege mai bine de ce un dezechilibru cât de mic cauzat de pescuit sau de conditiile naturale, poate afecta pe termen lung popula-ia de sturioni.

Din nefericire, încercarile din perioada comunista au esuat, statiile de reproducere artificiala a pestelui dovedindu-se a nu fi rentabile economic. Abandonarea proiectelor de repopulare a Dunarii cu sturioni nu a adus dupa sine si o recorelare a numarului de pesti ce putea fi pescuit, ceea ce a dus la scaderea constanta a capturilor. Caviarul este o marfa de export extrem de scumpa, pretul unui kilogram de icre negre crescând constant, si ajungând sa depaseasca 1000 de euro. Aceasta crestere se datoreaza, în principal, faptului ca sturionii sunt, la nivel global, pe cale de disparitie. Acest lucru a fost consemnat oficial, odata cu înscrierea lor în lista CITES, a speciilor amenintate cu extinctia. În conformitate cu acest act si cu studiile privind evolutia populatiilor, în fiecare  an este stabilita o cota de pescuit, si o cota de icre negre ce pot fi comercializate, pentru fiecare tara în parte, si pentru fiecare zona de exploatare. În România, cea mai productiva zona este Delta Dunarii. Întrucât cei mai multi dintre sturioni îsi petrec viata în mare, dar intra în apele fluviilor mari pentru a se reproduce, pescuitul sturionilor la gurile Dunarii este mai productiv decât în alte zone. Astfel, aproximativ jumatate din cota repartizata României era realizata în Delta Dunarii. Datorita scaderii numerice si calitative a populatiilor de sturioni, cota aceasta s-a diminuat simtitor în ultii ani. Un semnal de alarma serios a venit la jumatatea lui 2005, când, din cota de 1880 de kilograme de caviar, se recoltasera sub 500 de kilograme, în conditiile în care, în alti ani, cota era atinsa înainte de luna iunie. O alta problema grava, înteleasa, din pacate, prea târziu, a fost disparitia nisetrului. În anii 2005 si 2006 au fost consemnati oficial doar doi nisetri. În consecinta, la propunerea Institutului de Cercetari Delta Dunarii, Guvernul a impus un moratoriu de 10 ani privind pescuitul sturionilor.

Moratoriul a suparat pe multi. Pe lânga cei circa 300 de pescari tulceni care se ocupau, traditional, cu pescuitul sturionilor, el a deranjat interesele unor potentati si afacerile unor mafioti. Alexandru Bittner, apropiat lui Adrian Nastase, a reusit sa obtina, în 2006, suspendarea în justitie a unui Ordin Ministerial ce prevedea suspendarea pescuitului sturionilor pe o perioada de 3 ani. Noua masura legislativa, ce impune o perioada si mai mare, stârneste si mai multe reactii negative. În plus, ani de zile, cota alocata României a fost completata cu icre negre traficate din Ucraina, tara ce are interdictie în comercializarea caviarului, datorita faptului ca nu respecta acordurile internationale. Pentru toti acesti indivizi ce au de câstigat de pe urma comertului cu icre negre, singura solutie a fost braconajul, si plasarea caviarului pe piata neagra. Chiar daca îsi vând marfa la jumatate din pres (5-15 milioane lei/kg), braconierii tot fac un ban bun, si, în plus, neimpozabil. În fata flagelului, autoritatile ramân neputincioase. Unul din motive este acela ca, în acest domeniu, toata lumea are competente, dar nimeni nu are responsabilitati. Toate autoritatile, de la organele locale de politie si pâna la Garda de mediu, au atributii în domeniul combaterii braconajului, iar vina pentru nerealizarea acestor atributii este aruncata, de fiecare data, de la o autoritate la alta.