Guvernul României

SEX, POLITICÃ SI PARADISURI FISCALE (I)

Tranzactiile si afacerile de mare anvergura au fost denumite în România “bufuri”, sau cel putin asa s-a întâmplat în ultimii 16 ani de democratie. Uneori este vorba numai despre folosirea în limite legale a fondurilor statului. De cele mai multe ori însa, “bufurile” se produc la limita firava a legii sau direct împotriva ei. Nici o lege postdecembrista nu s-a dovedit îndeajuns de bine facuta sau aplicata astfel încât adevaratii beneficiari ai “bufurilor mascate” sa fie pedepsiti. Se întâmpla în cele mai multe cazuri ca acesti ultimi beneficiari nici macar sa nu fie cunoscuti, fenomen datorat în principal legislatiei românesti si a modului discretionar în care se aplica legea. Banii pot fi câstigati printr-o multime de “metode”: contrabanda cu produse petroliere, alcool sau tigari, devalizari de banci, spolierea bugetului public prin neplata datoriilor catre statul român sau rambursari ilegale de TVA.

În ultimii ani însa, medota preferata de “escrocii” români, de cele mai multe ori aflati înca în functii publice de conducere, a fost si a ramas înfiintarea de firme-capusa  ce prospera pe lânga întreprinderile de stat, firme asociate de cele mai multe ori cu societati înmatriculate în diverse state considerate paradisuri fiscale. 
Desi privesc domenii de afaceri diferite, “bufurile mascate” au câteva trasaturi comune, si anume: existenta participarii, complicitati sau acoperiri politice. În multe dintre cazuri pot fi detectate relatii la cele mai înalte niveluri cu structuri politice sau de informatii ale diverselor state interesate de suprimarea economica a României (vezi cazul privatizarii Petrom). Desi foarte multe anchete desfasurate în astfel de cazuri prezinta un început promitator nici unul dintre marii beneficiari nu ajunge sa fie pedepsit; în putine cazuri sunt efectuate arestati si foarte rar condamnari, de obicei numai executantii de rangul doi sunt cei care viziteaza sediile procuraturii. Toate prejudiciile sunt suportate în final de contribuabilul român, iar peste scandalul de presa – numai în cazul în care acesta a existat – se asterne tacerea, semn ca “toata lumea a fost multumita”.

Strategia Off-Shore – politica structurilor mafiote de sorginte mioritica

Paradisurile Fiscale sunt teritorii cu un nivel fiscal foarte scazut, secretul bancar si comercial este politica de stat, iar circulatia fondurilor nu este supusa nici unei restrictii. Practic, pot fi transferate sume enorme fara ca acestea sa fie monitorizate, fara a se urmarii traseul banilor – de unde vin si unde se duc. Majoritatea paradisurilor fiscale sunt state mici, cu o locatie exotica si populatie redusa. O alta caracteristica esentiala este data de existenta unor guverne invulnerabile la presiunile comunitatii internationale, care garanteaza secretul bancar si în mod special ascund adevaratii actionari ai societatilor înmatriculate în astfel de “state sursa”.
În economia româneasca prezenta societatilor de dip Off-shore s-a amplificat considerabil în ultimii ani, în mod special dar nu întâmplator – în relatiile cu statul român. Diferite S.R.L.-uri românesti cu un actionariat compus din persoane juridice înmatriculate în diferite “insule si insulite” de pe tot globul, au relatii de tot soiul cu institutiile de stat, iar în unele cazuri întreprinderi întregi au fost preivatizate catre “investitori straini – strategici” de origine exotica. În astfel de situatii autoritatile române cunosc foarte putin despre activitatea societatilor straine; în cele mai multe paradisuri fiscale chiar si actionariatul fiind strict secret – în spatele acestor firme putând fi atât oameni de afaceri dornici de profituri cât mai mari dar si organizatii teroriste, retele internationale de spalare de bani, agentii ale diferitelor servicii secrete straine.

Paradisurile fiscale submineaza de 16 economia nationala

Cel putin pâna-n prezent autoritatile statului român n-au luat în consideratie pericolul pe care-l reprezinta aceste societati off-shore, mai ales în contextul integrarii în Uniunea Europeana si al noilor standarde de securitate internationale impuse de Statele Unite ale Americii partenerilor N.A.T.O. Nu întâmplator, agentiile guvernului american au facut presiuni pentru blocarea anumitor conturi din diverse paradiuri ficale, dupa evenimentele petrecute la 11 septembrie 2001 pe teritoriul american.
În cei 16 ani de “tranzitie prelungita”, din economia româneasca au fost drenate miliarde de dolari, redirectionate ulterior catre diverse conturi si societati apartinând paradisurilor fiscale de pretutindeni. Nimeni nu si-a pus problema stoparii acestui flagel, nimeni nu s-a întrebat cine se ascunde în spatele “casutelor postale” desi cazuri au fost si sunt înca destule. Vom prezenta în continuare doua dintre cela mai odioase caracatite financiare puse la punct pe teritoriul României si executate din exterior, sub anonimatul parolelor si al actiunilor la purtator.

Filiera „Dacia Felix” – Cadewell Virgin Islands

Cu sprijinul direct al celebrei Bancorex, Sever Muresan a devenit actionarul majoritar al bancii clujene „Dacia Felix”, dupa ce în anul 1990 si-a organizat societatea “Paniro Bucuresti”, în asociere cu “Croassant de France”. Ingineria financiara a început atunci când Bancorex a creditat societatea “Paniro” cu suma de 16,6 milioane franci francezi iar Sever Muresan i-a transferat la Banca Dacia Felix sucursala Cluj, sub titlul de contributie la capitalul social. Si astfel grupul de firme controlat de Sever Muresan a acaparat 68% din actiunile Dacia Felix.
Acelasi Sever Muresan, în complicitate cu vice-presedintele bancii Dacia Felix, Mircea Horia Hossu, a primit un credit ilegal de 334 miliarde lei, destinat achizitionarii de otel-beton, care ar fi urmat sa fie exportat societatii Cadewell din Insulele Virgine Britanice (paradis fiscal international). Mircea Hossu a întocmit documente bancare din care sa rezulte ca Sever Muresan restituise catre Dacia Felix contravaloarea bunurilor exportate, acoperindu-l astfel, fictiv bineânteles, pentru o parte din suma deturnata. Actele utilizate în acest scop fusesera emise de “Fondo Sociale di Cooperazione Europeea”, cu sediul la Milano, care nu avea însa dreptul sa efectueze operatiuni bancare. Fondo Sociale apartinea de fapt lui Ini Muresan si Hossu, nefiind altceva decât o firma-ecran înfiintata pentru afacerile oculte ale celor doi escroci. Prejudiciul adus Daciei Felix de cei doi, prin ingineria financiara Cadewell – Insulele Virgine: nici mai mult nici mai putin de 1000 miliarde lei.

Filiera “Ram Thade Ltd – Cyprus” – Cascadele
 
Celebrul print al Banatului Zaher Iskandarani s-a nascut la 1 ianuarie 1958, în Siria. Ca cei mai multi sirieni, beneficiari ai relatiei de strânsa prietenie dintre Ceausescu si liderul sirian Hafez Al-Assad. Sosit în România pe filiera serviciilor siriene, Zaher Iskandarani s-a instalat la Timisoara. Oficial student, anul I, la cursurile Facultatii de Constructii din Timisoara; neoficial: traficant si om de legatura al serviciilor siriene cu cele sovietice (prietenii nostri).
Secondat de fratele sau Maher, pune pe picioare sistemul operatiunilor în “cascada”. În 1992, Zaher primeste cetatenia româna, devenind mai român ca oricine. Tot în 1992, firma sa “Rami S.R.L.” figura pe primul loc în topul societatilor comerciale timisorene. Ulterior, în perioada anilor 1994-1995, o serie de firme avându-l actionar tot pe Zaher – prosperau în jurul societatii “Rami”, având nume dintre cele mai ciudate: Bloody Fox (Vulpea Sângeroasa), Kiss and Kill (Saruta si Ucide) sau Black Baron (Baronul Negru). În Timisoara însa, reteaua comerciala a lui Zaher, demarase în tromba cu un capital subscris de 100 de milioane lei (“Rami” cu doar 28 milioane), atingând urgent, performante impresionante, observate si de Garda Financiara si de Inspectoratul General al Politiei Timisoara.
Numai în perioada martie 1994 – aprilie 1995, firmele lui Zaher au introdus în România 209 transporturi de tigari si cafea, însumând 294 000 de baxuri si 575 tone de cafea. Toate aduse din Belgia si Elvetia cu documente, de regula, false.           
Mecanismul în “cascada” pus la punct de Zaher, de contrabanda economica cu tigari si cafea, transpare cel mai bine din consultarea dosarelor 4945/95 si 4946/95 ale Tribunalului Judecatoriei Timis. Astfel, societatea comerciala “My San S.R.L.” – avându-i ca asociati pe Zaher Iskandarani si Cornelia Pomana – a derulat un import de tigari Bastos, Assos si LM de la firma “Ram Thade Ltd Cyprus” (paradis fiscal utilizat cu succes si de afaceristul Sorin Ovidiu Vântu), pe baza contractului cu numarul 327/1993, la un pret de achizitie greu de imaginat: 8.25 USD baxul, fata de aproximativ 60.00 USD, practicat pe piata internationala în acea perioada. Ordinul 13/1994 al Directiei Generale a Vamilor si Ordonanta 26 impuneau majorarea taxelor vamale conform preturilor internationale. Zaher, utilizând contractul din 1993 încheiat cu partenerul sau de la “Ram Trade Ltd – Cyprus”, a contestat însa în instanta, solicitând recalcularea taxelor vamale. Si, fara nici o coincidenta, de fiecare data româno-sirianul a câstigat, invocandu-se fie caracterul “abuziv” al ordonanteleor, fie virtutea “libertatii contractuale”.
Si astfel, afacerile lui Zaher si oamenilor sai – Mujea Marcelini, Jabri Tabrizzi sau Abdul Lazkani mergeau “ca unse”, când, în 1995, filmul afacerilor ]n “cascad[” s-a rupt brusc. Asa se face ca, în mai 1995, doi politisti români sosesc subit în Cipru, dornici sa-l întâlneasca pe partenerul “cipriot” al revolutionarului „Print al Banatului”.
La Camera de Comert a Ciprului, prima surpriza; nu exista nici o firma înregistrata sub numele “Ram Trade Company”, ci doar una “Rami Trade Company Ltd”, înregistrata sub numarul 54146 din anul 1993. A doua surpriza; firma cipriota îi avea ca actionari chiar pe Zaher Iskandarani (cu 900 actiuni) si pe Cornelia Pomana (cu 100 actiuni).
A treia surpriza: firma cipriota nici micar nu avea ca obiect de activitate comertul cu cafea sau tigari. Pe scurt: româno-sirianul Zaher importa tigari si cafea de la “partenerul cipriot” Zaher. Afaceri derulate în cascada, între o firma-fantoma si una înregistrata în România, contravenind astfel principiului liberatii contractuale, prevazute de Codul Comercial si Codul Penal.

Reteaua din Cipru – un paienjenis

Zaher brichisise în Cipru un adevarat paienjenis de societati, care, chipurile, derulau afaceri cu “My San SRL” si “Ram Trade SRL” din România, în calitate de exportatori. Asa cum parea sa fie si în cazul firmelor cipriote “ETS Andreas Kallis Ltd” ori “Silver Coast Resources Ltd”, conform documentelor celor doua societati din Timisoara ale lui Zaher (My San si Ram). Tranzactii despre care, însa, firmele din Cipru – partenerele lui Zaher – “nu stiau nimic”: în plus, nu-si recunosteau antetul, iar semnaturile erau falsificate. Politistii români nu au descoperit ca tranzactiile din Cipru figurau pe numele firmei-fantoma “Ram Trade Company”, cu conturile deschise la Bank of Cyprus .
În România, Zaher a sustinut în cadrul procesului ce i-a fost intentat, prin avocatii sai, ca în sentintele prin care fusese scutit de taxele vamale se strecurase o eroare:  în loc de “Rami Trade Company Ltd”, se trecuse “Ram”. Lipsea practic o litera! Ca dovada, s-a prezentat completului de judecata un certificat de inmatriculare al firmei “Rami”, cu motivatia ca greseala apartinea partenerului “cipriot”. Cine era “cipriotul”, nu s-a mai amintit în instanta (adica tot Zaher). În cadrul cercetarilor, în depozitele firmelor lui Iskandarani, Garda Financiara a descoperit tigari, fara documente legale, în valoare de 70 miliarde lei. A fost identificat si sistemul prin care Zaher le introducea în tara: importa tigarile din Elvetia printr-o societatea de tip Off-shore si le vamuia în Ungaria, dupa aceea, le introducea în România cu acte false. Prin acest sistem, Zaher pagubise statul român cu 10 milioane de dolari.

Complicitati posibile – numai la nivel înalt

Desigur, nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile daca de pilda, cu ocazia Forumului “Crans Montana” de la Bucuresti, din aprilie 1994, „Printul Banatului” nu s-ar fi numarat printre sponsori oficiali ai manifestarii, orchestrate din umbra de abilul  guzgan Viorel Hrebenciuc. Omul care îl introdusese si pe spionul palestinian Kamel El-Kader în mediul prezidential de la Palatul Cotroceni, ori în cel guvernamental de la Palatul Victoria, în calitate de consilier.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top