Autoritatea Navală Română se confruntă cu tensiuni interne între angajaţi şi conducere
În urmă cu aproximativ o săptămână, pe adresa de mail a redacţiei noastre a fost primit un mesaj, expeditorul fiind, la prima vedere, cineva din conducerea Autorităţii Navale Române. Mesajul era de fapt o sesizare cu privire la nerespectarea legislaţiei europene de către ANR, vizavi de documentele emise de această instituţie. Sesizarea în sine părea a fi bazată pe chestiuni reale. În anii trecuţi, subiectul ANR a mai fost dezbătut, s-au scris anchete referitoare la aspecte legate de activitatea angajaţilor acestei instituţii, dar din fericire, la acea vreme, sursele informaţiilor erau concrete şi palpabile, reporterii DEZVĂLUIRI, putând purta dialoguri sau puteau schimba documente cu acestea în vederea clarificării informaţiilor ce ulterior au apărut în paginile publicaţiei noastre.
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ
Cazul de mai jos, în schimb, se deosebeşte de alte situaţii prin simplul fapt că adresa de mail de pe care a fost trimis mesajul este o adresa falsă, iar semnatarii mesajului, după o verificare ulterioară, au negat că ar fi redactat şi transmis acel mesaj. Autorul real al mesajului a folosit ca adresă de expeditor o adresă de mail construită pe numele lui Paul Brânză, actualul director general al Autorităţii Navale Române adică [email protected], iar cel care a semnat mesajul este nimeni altul decât fostul director general al ANR, Valentin Şerbănescu. Conţinutul mesajului era următorul : „vă rugăm să analizaţi de ce autoritatea navală română nu respectă legislaţia europeană privind certificatele comunitare emise navelor fluviale. Stema şi celelalte înscrisuri de siguranţă nu sunt tipărite color, sunt tipărite pe hârtie obişnuită şi corectate de mână.
Plătim foarte scump aceste certificate făcute pe genunchi şi nici nu sunt recunoscute în Germania!
Cu stimă
Valentin Şerbănescu”
Efectul mesajului otrăvit
Uimiţi de aşa-zisa „deschidere” pe care ar fi putut s-o aibă şefii ANR, reporterii DEZVĂLUIRI au solicitat o confirmare a mesajului, fapt care nu s-a întâmplat. În contextul în care cazul supus atenţiei noastre părea a fi unul destul de interesant, a fost contactat telefonic chiar pseudo-autorul mesajului, în speţă şeful ANR, Valentin Şerbănescu. Acesta s-a arătat uimit de ceea ce a auzit de la reporterii noştri, a negat cu desăvârşire faptul că ar fi fost el autorul mesajului, şi a solicitat să-i fie retransmis mesajul sub forma în care a fost primit de redacţia noastră, respectiv pe adresa sa reală de mail. Odată cu mesajul orginal, reporterii DEZVĂLUIRI au solicitat şi un răspuns documentat vizavi de conţinutul mesajului şi de situaţia în care era pusă instituţia ANR. În mod oficial, ANR a răspuns punctual la „provocarea” din mesajul otrăvit, dar nu a comentat în nici un fel „întâmplarea” mail-ului otrăvit.
ANR răspunde provocării
În răspunsul nr. 3570 din data de 10 martie 2009, Autoritatea Navală Română, prin purtătorul de cuvânt, răspunde:
Referitor la nave de navigaţie interioară:
Navele de navigaţie interioară până la data de 30 decembrie 2008 au fost înscrise şi certificate în conformitate cu cerinţele OMLPTL nr.595/2003 aşa cum a fost modificat şi completat ulterior, ordin care a transpus în legislaţia română cerinţele Directivelor Consiliului nr.82/714/ CEE. În urma inspecţiilor se emitea Certificatul Tehnic de navigaţie interioară, având forma şi conţinutul conform anexei nr. 3 a OMLPTL nr.595/2003. În ordin nu sunt cerinţe privind culoarea certificatului, elemente de siguranţă, etc. Certificatul se elibera cu o valabilitate de maximum cinci ani cu condiţia confirmării anuale. Se putea prelungi valabilitatea certificatului şi puteau efectua modificări prin tăiere şi completare cu condiţia menţionării acestora. Confirmările anuale, prelungirile şi modificările se efectuau în certificatul existent la bordul navei, de mână, cu completarea obligatorie a punctelor 7.1, 5.1 sau 6.1 loc în care trebuia trecut numele în clar al inspectorului, semnătura şi ştampila personală. Din anul 2003 până în prezent nu am avut situaţii în care o autoritate de control a unui alt stat să reclame acest certificat. Menţionăm că dreptul de arborare a pavilionului român este atestat de certificatul de naţionalitate al navei care are elemente de securitate. Directiva Consiliului nr.82/714/CEE a fost înlocuită de Directiva Parlamentului European şi Consiliului nr. 2006/87/CE cu modificările ulterioare. Cerinţele acestei directive au fost transpuse în legislaţia română prin OMT nr.1447/2008. La art.1- Clasificarea căilor navigabile interioare din acest ordin se menţionează:
“(1) În scopul aplicării prezentului ordin, căile navigabile interioare comunitare sunt clasificate după cum urmează:
zonele 1,2,3,4
zonele 1 şi 2: căile navigabile interioare enumerate la capitolul 1 din anexa 1
ii) zona 3: căile navigabile interioare enumerate la cap.2 din anexa nr.1
iii) zona 4: căile navigabile interioare enumerate la cap.3 din anexa nr.1
zona R: acele zone ale căilor navigabile interioare sus-menţionate pentru care sunt emise certificate de inspecţie în conformitate cu art.22 din Convenţia revizuită pentru navigaţia pe Rin, aşa cum respectivul articol a fost formulată data de 30 decembrie 2006: “ Înainte ca o navă să efectueze primul său voiaj pe Rin, proprietarul său, sau comandantul trebuie să obţină un certificat care să ateste că nava are rezistenţa structurală şi echipamentul necesare pentru navigaţia pe porţiunea de fluviu pentru care ea este destinată.”
La art.3- Obligaţia de a deţine un certificat din acest ordin se menţionează:
Construcţiile navale prevăzute la art.2, care navighează pe căi navigabile interioare comunitare prevăzute la art.1, trebuie să aibă la bord:
când navighează pe o cale navigabilă interioară din zona R: – fie un certificat emis în baza art.22 din Convenţia revizuită pentru navigaţia pe Rin; fie un certificat comunitar pentru navigaţie interioară emis sau reînnoit după 30 decembrie 2008 şi care atestă conformitatea construcţiei navale cu cerinţele tehnice prevăzute în anexa nr.2, fără a aduce atingere dispoziţiilor tranzitorii din cap.24 al acesteia, pentru care echivalenţa cu cerinţele tehnice preconizate în vederea aplicării convenţiei sus-menţionate a fost stabilită conform regulilor şi procedurilor aplicabile.
Când navighează pe o altă cale navigabilă interioară, un certificat comunitar pentru navigaţie interioară, care să includă, după caz, specificaţiile menţionate la art.5.
2) Certificatul comunitar pentru navigaţie interioară trebuie să fie întocmit după modelul prevăzut în partea I a anexei 5 şi se emite în conformitate cu prezentul ordin.
Şi totuşi suntem rupţi de realitatea nemţească!
Având în vedere cele de mai sus, ANR consideră că dacă pentru o navă se eliberează un certificat comunitar după data de 30 decembrie 2008 acest certificat trebuie recunoscut, în lumina Directivei 2006/87/CE, de autorităţile competente din zona R. În această situaţie, la inspecţie nava poate beneficia numai de dispoziţiile tranzitorii din Capitolul 24, art.24.01-24.07 din anexa 2. Acest certificat va avea valabilitate numai pentru căile navigabile din zona 3. Astfel, ANR consideră că „în acest moment nu avem informaţii referitoare la cerinţele tehnice suplimentare specifice din Germania, Olanda etc, referitoare la Zona 2. Totuşi, proprietarii navelor, conform art.1, alineatul 3, al OMT 1447/2008, trebuie să se informeze la autorităţile germane, olandeze etc, despre aceste cerinţe tehnice suplimentare din zona 2 de navigaţie de pe teritoriul acestor ţări, având obligaţia să le respecte în cazul navigaţiei pe acestea.”
ANR mai specifică faptul că: 1) Certificatele comunitare de navigaţie interioară pot fi emise de autorităţile competente ale oricărui stat membru al Uniunii Europene, indiferent de pavilionul pe care îl arborează nava. Autoritatea competentă din România care emite certificatele comunitare pentru navigaţia interioară este Autoritatea Navală Română. De asemenea la art.2.07 se menţionează că: Proprietarul unei construcţii navale sau reprezentantul său trebuie să comunice autorităţii competente orice schimbare de nume al construcţiei navale sau de proprietar al construcţiei navale, orice modificare a tonajului şi orice schimbare a numărului european unic de identificare a navei de navigaţie interioară, numărului de înregistrare sau a portului de origine şi să trimită Certificatul comunitar acestei autorităţi în vederea modificării.
Menţionăm că noile certificate comunitare au instrucţiuni administrative foarte stricte privind emiterea, completarea sau modificarea, instrucţiuni care permit modificări prin înlocuirea totală a paginilor şi retragerea paginilor vechi. Nu se admit corecţii de mână.
Taxarea inspecţiilor tenhice efectuate de ANR, pentru emiterea Certificatului tehnic de navigaţie interioară ( cu valabilitate de cinci ani), se face în conformitate cu tarifeleaprobate prin OMT nr.1250/2008. Prin eliminarea inspecţiilor anuale s-au redus tarifele percepute armatorilor precum şi imobilizarea navelor ocazionată de aceste inspecţii.
Turnătorul poate fi depistat la… testul Poligraf
În urmă cu aproximativ un an de zile, conducerea ANR a apelat la testul poligraf în cazul unor angajaţi suspectaţi că ar fi sustras din arhivele instituţiei anumite registre ce conţineau date despre controalele la bordul navelor. Chestia este că precedentul angajaţilor ANR duşi la testul poligraf nu poate fi considerat un caz reuşit, mai ales că atunci, doar un singur funcţionar al ANR a fost solicitat să se prezinte la test. Din frică sau simţindu-se jignit acel angajat a preferat să-şi dea demisia şi nu s-a prezentat la testare. La acea vreme, şef al ANR era chiar Valentin Şerbănescu. Acum, când noul şef, Paul Brânză şi-a luat din nou în primire funcţia pe care a avut-o şi în urmă cu patru ani, menţinerea discreţiei din ANR nu s-ar mai opinti în cei 100 de euro / persoană cât ar costa testarea cu poligraful a angajaţilor aşa-zis suspecţi.
