În urmă cu cinci ani, îmi imaginam că presa din România va ajunge, în câţiva ani, să fie prezentă, în primul rând, pe Internet. Ce-i drept, pe atunci credeam că acest fapt se va datora dezvoltării tehnologice şi avantajelor oferite de mediul virtual. Punctul în care viziunea mea s-a făcut ţăndări a fost acela în care mass media românească a fost răspusă de presiunile economice şi politice, şi de transformarea ziarelor şi televiziunilor în arme de atac politic, sau în mijloace de informare pornonografico-manelistică.
Un editorial de Răzvan PETRE
Criza economică, dublată de o perpetuă criză politică, au făcut ca, în ultimii ani, presa serioasă din România să dispară, aproape în totalitate. Rând pe rând, mai toate publicaţiile şi televiziunile cu tradiţie în zona reportajelor de calitate au decis să se lepede de acest gen de articole/emisiuni, pentru că ele (mai ales pe fondul unei promovări inadecvate) nu produceau suficienţi bani. La fel, departamentele de investigaţii au fost zguduite de fenomenele cenzurii, autocenzurii şi şantajului economic, fiind forţate să se subţieze şi să dispară. În domeniul articolelor de fond, locul editorialiştilor de odinioară a fost luat de un club al maimuţoilor opăriţi, de sub pana cărora ies atacuri sistematice la persoană şi Guvern, discursuri cu spume la gură, sau melodrame ieftine despre pensii, sănătate, educaţie.
Refugiată pe Internet, nu din cauza avansului tehnologiei, ci din dorinţa de a reduce costurile, presa virtuală este la fel de mizerabilă ca cea tipărită sau televizată. Portalurile de ştiri promovează numai articole conforme cu preferinţele acţionariatului, sau cu autocenzura din redacţii. Site-urile televiziunilor deschid, ca la tv, cu crime şi violuri. Chiar şi paginile principalelor ziare sportive, ştirile cele mai constante sunt cele despre scandaluri, cancanuri şi ultimele escapade sexuale ale unor cucoane ce aspira la titlul de Miss Porno. Practic, presa de calitate e la fel de greu de găsit pe Internet, ca în paginile gazetelor.
De departe, cel mai mare pericol pentru presa română este exploatarea abuzivă a resurselor sale, ce are ca efect decredibilizarea a ceea ce, douăzeci de ani, a fost cel mai solid garant al democraţiei româneşti. Hotărâţi să folosească presa ca pe o armă, cei ce investesc în ziare şi televiziuni contribuie direct la distrugerea încrederii de care mass media se mai bucură, în rândul publicului. Puşi de patroni să stoarcă ratinguri bune, sau să împroaşte cu noroi adversarii de moment, ziariştii riscă să fie etichetaţi, în bloc, ca fiind slugi ale unui sistem putred. Încet, dar sigur, jurnalismul român se stinge, locul lui fiind luat de un circ plictisitor, capabil să atragă, pe zi ce trece, din ce în ce mai puţini spectatori.
