Elena Udrea e pe mâna justiției. Toată furtuna pornită de ea împotriva şefilor DNA şi a SRI nu i-a ajutat cu nimic, ba dimpotrivă, se pare că i-a atras şi mai mult ura acestor instituţii, care au expus-o în cătuşe, ca pe un trofeu, şi care au burduşit-o cu un număr-record de dosare şi solicitări de arestare. SRI s-au bătut cu un om – Elena Udrea. Culmea este că, din această confruntare inegală, serviciile sunt cele care au ieșit ciufulite rău de tot, și asta nu din cauza „blondei de la Cotroceni”, ci a prostiei oamenilor plătiți să vegheze la buna lor funcționare.
Un articol de Răzvan PETRE
Ultimele șase luni au fost unele de coșmar pentru Serviciile Secrete. Acuzațiile de implicare în campania electorală, declararea ca necostituționale a Legilor Big Brother, mascarada Meleșcanu- director SIE- președinte- ministru, scandalul „ofițerilor acoperiți din presă” și prestațiile penibile ale șefilor de servicii și a Comisiei de Control a SRI au compromis imaginea Serviciilor.
Scandalul Udrea a fost doar ultimul (sperăm) dintr-o serie de tâmpenii făcute de servicii. Mai întâi, ele s-au implicat în campania electorală. Fotografii cu Elena Udrea și Alina Bica au apărut pe un site-fantomă care a fost șters rapid după preluarea imaginilor. Cu acea ocazie, Traian Băsescu a apărut la televizor pentru a da vina pe „un serviciu secret din România și unul din Franța”. Băsescu a avut grijă (ca și în scandalul „Victor Ponta – ofițer acoperit”) să nu dea din casă și să facă doar o demonstrație logică, ușor de intuit: Bica era urmărită de procurori, respectiv SRI; Bica a mers în Franța – stat partener, unde SRI nu putea să facă filaje fără încuviințarea „gazdelor”, decât cu riscul ca acesta să fie considerat un gest ostil; în plus, în presă au apărut și facturile Elenei Udrea, pe care SRI nu ar fi putut să le obțină decât prin furt (iarăși o acțiune ostilă), deci logica arată că ele au fost luate de la hotel de către Direcția Generală a Securității Interne a Franței și predate partenerilor români.
Nume și dosare grele
Episodul doi al implicării serviciilor în campanie a fost aducerea la DNA a lui Hrebenciuc și Șova. Informațiile sifonate prompt în presă au indicat că cei doi puneau la cale, pe de o parte, modificarea Codului Penal în beneficiul lui Hrebenciuc, iar, pe de altă parte, preluarea conducerii PSD de către Șova. „Dezvăluirile” au ajutat la conturarea imaginii PSD ca fiind „partidul corupților”, dar și la punerea cu botul pe labe a dizidenților din PSD, în beneficiul lui Ponta și al lui Dragnea.
Cu ocazia contrelor pe linia Udrea-SRI, jurnalistul Cătălin Antohe a publicat în Evenimentul Zilei un articol intitulat „Acoperiții din Gala Bute și tunul dat la Radio România Actualități”. În rezumat, se vorbește acolo de faptul că, pentru trasmiterea meciului lui Bute organizat la București, Radioul public a plătit 60.000 de euro plus TVA unei firme deținute de Viorel Sima. Asta în condițiile în care majoritatea meciurilor lui Bute (organizate de firme private din Canada) au fost transmise gratis. Numele lui Sima apare de două ori în Dosarul Gala Bute – în acest cotract dubios și în dosarul principal, unde ar fi încasat alte peste 500 de milioane de lei, „fără a-și fi respectat obligațiile contractuale”. Toate astea indică posibile „tranzacții și prestații fictive” – unul din principalele motive pentru care Udrea se află acum în arest. Cu toate astea, Viorel Sima nu e inclus pe lista suspecților iar anchetarea lui e tergiversată, motive pentru care Antohe îl indică ca fiind un posibil „ofițer acoperit”. Teoria capătă contur, dacă luăm în considerare faptul că Viorel Sima, care în 2009 ocupa funcția de director al ziarului Atac, este cel care s-a ocupat de realizarea și distribuirea fotografiilor cu Geoană în vizită la Sorin Ovidiu Vântu, în noaptea de dinaintea dezbaterii televizate. Acele fotografii au demonstrat ceea ce Băsescu susținuse toată campania – că Geoană e pionul mogulilor – și au dinamitat șansele lui Geoană și ale PSD-ului de a deveni președinte, respectiv partid de guvernământ. Un alt element – cu ocazia uneia din ultimele emisiuni televizate la care a participat, Elena Udrea (care altfel nu prea spune nimic la întâmplare) a povestit, hodoronc-tronc, cum Viorel Sima a sunat-o după realizarea fotografiilor cu Geoană la Vântu, pentru a o întreba ce să facă cu ele.
Când jonglezi cu informații și ești nepriceput
Să fie oare acesta un avertisment al Elenei Udrea, de tipul „știu lucruri periculoase și mor cu voi de gât”? Să fie ieșirea lui Băsescu împotriva serviciilor pe care le-a crescut la piept un demers născut din resentimentul că acestea nu îi mai ridică mingi la fileu, așa cum o făceau în 2009? Nu vom afla, poate, niciodată. Cert este însă că avem dovada faptului că Serviciile și-au încălcat grosolan atribuțiile. În cazul „Udrea la Paris”, în presă au apărut informații și dovezi, cu luni de zile înainte ca Bica și Udrea să fie puse sub acuzație. În cazul „Hrebe și Șova”, interceptările din dosar au devenit publice cu o zi înainte de percheziționarea individului care îi livra lui Hrebenciuc informații clasificate din interiorul SRI și DNA. În ambele situații, au fost publicate informații secrete, care puteau compromite anchetele în curs. Bica și Udrea au aflat că sunt filate, iar „cârtița” lui Hrebenciuc a avut la dispoziție 24 de ore pentru a distruge dovezile infracțiunilor sale.
Prin urmare, avem două variante de lucru: Procurorii care se ocupă de caz au dat din casă (ipoteză care nu se verifică, pentru că ei sunt bine-mersi), sau Serviciile au încălcat serios legislația, păstrând și utilizând informații pe care erau mandatate doar să le obțină, apoi să le predea procurorilor. Acestui fapt grav i se adaugă (în situația în care se verifică varianta Viorel Sima – ofițer acoperit) implicarea Serviciilor în campania electorală, care pare să fi devenit deja o tradiție.
În orice stat normal la cap, anchetele SRI date la presă și acuzele Președintelui la adresa Serviciilor ar fi impus o comisie parlamentară de anchetă. Șefii de servicii și departamente ar fi fost chemați să declare, cu lăbuța pe Biblie și sub amenințarea sperjurului, care este adevărul din spatele acestor grosolănii. În Românica, însă, Comisia de cotrol a SRI s-a întrunit de-abia după acuzele lui madam Udrea. Și nu a făcut-o pentru a lămuri lucrurile, ci pentru a spăla la fund Serviciile.
De ce aveau ele nevoie de spălături? Paradoxal, nu din cauza acuzelor Elenei Udrea, ci a prestației penibile a celor chemați să le conducă și le controleze. Să facem un rezumat:
Mai întâi a fost momentul penibil în care Meleșcanu, șeful SIE, și-a compromis onoarea, reputația, cariera și șansele de a avea o pensie babană, pentru a juca rolul principal în două mascarade – „Candidatul-marionetă”, apoi „Votul din Diaspora, Episodul doi”.
A mai fost și scandalul „ofițerilor acoperiți”, care pare să fie confirmat de tergiversarea anchetării lui Sima în Dosarul Gala Bute.
Maior a pierdut controlul propriilor spioni
Colac peste pupăză, în același timp a picat respingerea Legilor Big Brother – măsuri neconstituționale prin care SRI urmărea să obțină (și, așa cum s-a dovedit, să și folosească) informații despre corupți, mai degrabă decât despre teroriști.
Cum au reacționat șefii și controlorii Serviciilor în fața acestor dezastre de PR? Penibil. Meleșcanu, șeful SIE, s-a compromis total. Același lucru l-a făcut și șeful SRI, George Maior. Altfel lăudat de toată lumea ca fiind un diplomat și un intelectual subtil, Maior a dat cu bâta în baltă, pierzându-și cumpătul într-o emisiune televizată și sărind (metaforic) la gâtul adversarilor. În loc să explice problemele „ofiețerii din presă” și „Big Brother” ca fiind mult mai exagerate decât sunt în realitate, Maior a ales să interpreteze propria versiune a hitului „ba pe-a mă-tii”, care sună cam așa: „Toate guvernele și toate serviciile manipulează prin presă și își spionează propriii cetățeni, deci de ce să n-o facem și noi?!?”
Tâmpenia lui Maior a fost ridicată la pătrat de șeful Comisiei de Control a SRI, Sebastian Ghiță. Acesta a declarat că servicii secrete străine (atât partenere, cât și inamice) recrutează politicieni, ziariști și magistrați din România. Aflăm astfel din gura șefului Comisiei de control a SRI, că avem un serviciu secret de tot rahatul, de vreme ce SRI permite ca „agenturili” inamice să aibă spioni în poziții cheie ale societății românești.
Ca tabloul să fie complet, sarabandei de declarații-șoc i s-a adăugat șeful STS, care a afirmat (nu în comisie, în spatele ușilor închise, ci dezbatere publică) că, în timpul campaniei electorale, infrastructura informatică a statului a fost atacată cibernetic, în acest act ostil fiind implicată și o televiziune română. Avem, așadar, o acțiune catalogată în toată lumea ca fiind „terorism cibernetic”. Și mai avem niște servicii secrete care cer Parlamentului să le aprobe un set de legi pentru Securitatea Cibernetică, în situația în care singurul atac cibernetic adus la cunoștința publicului a fost organizat nu de teroriști, ci de o televiziune română și de posibili ofițeri sub acoperire ai serviciilor secrete din România. Ce mai – o nebunie totală!
Declarațiile aiuritoare ale lui Sebastian Ghiță și ale celor pe care el îi controlează au fost doar corolarul activității Comisiei de control a SRI, care este ea însăși vizată de o serie de acuzații. Ani la rând, Comisia nu a controlat nimic altceva decât bugetul serviciului, ba, mai mult, i-a ridicat mingi la fileu SRI-ului. Legile Big Brother, de exemplu, au fost inițiate de către președintele și vicepreședintele comisiei – ei înșiși acuzați public că ar fi ofițeri acoperiți.
Zâmbetul misterios al DNA
Lista persoanelor și instituțiilor care s-au compromis inutil e completată nefericit de DNA. Care, după ce Udrea i-a acuzat public pe Coldea și pe Kovesi, a burdușit-o pe blondă cu un maldăr de dosare și cu un număr-record de solicitări de arestare. În condițiile în care alți politicieni acuzați de lucruri cel puțin la fel de grave (Adrian Năstase, Dan Voiculescu, miniștrii acuzați de trădarea statului în Dosarul Privatizărilor Strategice etc.) au fost cercetați în libertate, arestarea și plimbarea Elenei Udrea la audieri cu cătușele la mâini lasă o (poate falsă, dar foarte puternică) impresie de răzbunare. Nuțu Cămătaru e cercetat în arest la domiciliu pentru tentativa de omor și uz de armă letală, iar Udrea e dusă la penitenciar? Efectul acestui show justițiar s-a văzut imediat: Deși Elena Udrea e considerată în continuare ca fiind o nesuferită, 99% din respondenții sondajelor on-line considerau adevărate acuzațiile sale, credeau că serviciile au luat-o razna, și că avalanșa de dosare este răzbunarea SRI&DNA.
În concluzie, putem spune că serviciile sunt scăpate de sub control. Dar nu la modul în care ar fi ajuns atât de puternice încât să își facă de cap. Ci la modul acela balcanic, în care fiecare face ce îl taie capul, sau se trezește vorbind ca proasta-n târg. Sunt multe femei care, fie dintr-un complex de inferioritate, fie pentru că sunt conștiente că nu le duce capul, preferă în schimb să zâmbească misterios în cea mai mare parte a timpului, ceea ce le face foarte seducătoare. Asemeni acestor femei, serviciile noastre au tăcut misterios ani de zile. Iar acum, când au deschis gura, te ia durerea de cap. Partea proastă e că serviciilor secrete nu poți să le dai papucii…
