Practica legislativa a ultimilor saptesprezece ani a demonstrat, fara putinta de tagada, ca atitudinea lui „merge si asa” poate naste monstri. Delasarea si complacerea în preluarea, fara o minima analiza, a actelor legislative anterioare, si completarea lor, pe alocuri, a creat o situatie deplorabila în multe arii de activitate. Un exemplu elocvent este Ordinul guvernamental privind masurile de prohibitie a pescuitului, care a devenit, de la an la an, mai redundant si mai ineficient. Daca ar fi sa luam la puricat, articol cu articol, Ordinul emis pe anul curent, si sa eliminam articolele cu probleme, din sus-numita masura legislativa nu ar ramâne decât copertele. Situatia ambigua din textul legii nu face decât sa stimuleze încalcarea legii, pescuitul ilegal si abuzurile autoritatilor.
Un articol de RÃZVAN PETRE
3 aprilie. O zi tensionata. La Parlament se discuta validarea noilor ministri ai Cabinetului Tariceanu. Oamenii propusi erau cercetati de comisiile de specialitate, toata lumea privea cu atentie sporita dezvoltarea evenimentelor: Scoaterea PD de la guvernare, în preambulul suspendarii presedintelui.
Pentru constiincioasa doamna ministru Sulfina Barbu, era o zi obisnuita, la serviciu. Astfel se explica faptul ca, în aceeasi dimineata în care Parlamentul îi validase deja înlocuitorul, iar primul-ministru Tariceanu semnase decizia de înlocuire a sa din functie, doamna Barbu a gasit timpul pentru a semna un ultim act. Este vorba de Ordinul comun al Ministerelor agriculturii si mediului, privind prohibitia pescuitului în anul 2007. Ordinul fusese copt în laboratoarele Ministerului agriculturii, padurii si dezvoltarii rurale, în subordinea caruia se afla autoritatile din domeniul pescuitului. Desi pare, la prima vedere, un act serios, bine întocmit, acesta este o extraordinara opera de copiere-lipire. El preia mai toate prevederile din anii precedenti, cu câteva modificari, referitoare la date si locatii.
Pentru constiincioasa doamna ministru Sulfina Barbu, era o zi obisnuita, la serviciu. Astfel se explica faptul ca, în aceeasi dimineata în care Parlamentul îi validase deja înlocuitorul, iar primul-ministru Tariceanu semnase decizia de înlocuire a sa din functie, doamna Barbu a gasit timpul pentru a semna un ultim act. Este vorba de Ordinul comun al Ministerelor agriculturii si mediului, privind prohibitia pescuitului în anul 2007. Ordinul fusese copt în laboratoarele Ministerului agriculturii, padurii si dezvoltarii rurale, în subordinea caruia se afla autoritatile din domeniul pescuitului. Desi pare, la prima vedere, un act serios, bine întocmit, acesta este o extraordinara opera de copiere-lipire. El preia mai toate prevederile din anii precedenti, cu câteva modificari, referitoare la date si locatii.
Ordinul de azi se aplica de ieri
Chiar si la o privire mai putin atenta, sunt imposibil de trecut cu vederea greselile de logica cuprinse în document. Primul lucru pe care îl cauta orice pescar, în textul acestui Ordin, sunt datele care delimiteaza perioada de prohibitie. La Art. 1, nici o problema, „prohibitia mare” începe pe 9 aprilie, si tine pâna pe 7 iunie. Însa, începând cu articolul doi, textul legislativ abunda de absurditati. Dupa o adânca chibzuire, specialistii din minister au hotarât ca masurile de prohibitie pe litoral sa se instituie, începând cu 1 aprilie. Fatidica data nu marcheaza o pacaleala, ci o aberatie legislativa. Ordinul, intrat în vigoare la data publicarii în Monitorul Oficial – 5 aprilie, nu poate genera efecte înca din 1 aprilie.
Aproape jumatate din articole sunt compromise
Aberatia datei de 1 aprilie poate fi justificata de faptul ca Ordinul avea avizul Ministerului Agriculturii, înca din data de 23 martie. La Art. 3, însa, paleste si aceasta justificare. Preocupati de criza politica, functionarii din ministere ordona prohibitie pe un anumit sector al Dunarii, începând cu 1 martie, prin acelasi ordin intrat în vigoare la 5 aprilie! Ceea ce pâna aici pare grotesc, devine tragic, odata cu Art.3, litera b). Prevederile de la articolele 3b, 3c, 3d, 3e, 3f, 3g, 5a, 5b, 5d, 7h introduc masuri severe de prohibitie pentru anumite specii si zone de pescuit, pe o perioada delimitata – atentie! – „în tot timpul anului”. Altfel spus, Guvernul protejeaza pestii doar pe hârtie, pentru ca, în cazul acestor articole, se pierd 3 luni din an, pâna la intrarea în vigoare a actului care opreste pescuitul. Sunt puse, astfel, în pericol specii valoroase, ca sturionii, lostrita, sau delfinii.
Prin eliminarea articolelor atinse de morbul ambiguitatii criminale, ce deschide calea braconierilor, ramân, din tot ordinul, doar dispozitiile finale, prohibitia la scrumbie si dimensiunile ochiurilor de plasa.
Prin eliminarea articolelor atinse de morbul ambiguitatii criminale, ce deschide calea braconierilor, ramân, din tot ordinul, doar dispozitiile finale, prohibitia la scrumbie si dimensiunile ochiurilor de plasa.
