Nati Meir vrea sa se împace cu rabinul sef

Nati Meir era, în primavara lui 2004, consilierul pe probleme de politica externa al PRM. Era o pozitie destul de delicata pentru un evreu, iar Meir a facut atunci tot ce îi statea în putinta pentru a curata imaginea partidului, si mai ales a liderului sau, de numeroasele acuzatii de xenofobie si antisemitism. O tentativa esuata a fost aceea de a-l aduce, ca strateg de campanie, pe Eyal Arad, renumit pentru succesele electorale pe care le-a nasit. Totul s-a finalizat cu un scandal, Arad amenintând PRM cu procese, pentru a-si recupera banii pe care partidul nu îi achitase. O alta încercare a lui Meir de a reconcilia fostul sau partid cu comunitatea evreiasca a fost vizita lui Vadim la Auschwitz. În preambulul acestei excursii, Nati Meir a avut o întrevedere cu rabinul sef, care s-a terminat cu o cearta în toata regula. Actualul deputat tulcean l-a acuzat pe rabinul sef ca a pronuntat împotriva sa un edict periculos – Din Rodef – si, ca urmare, evreii din întreaga tara nu se vor lasa pâna nu îl vor vedea mort. În replica, liderul spiritual l-a numit pe Meir mincinos, negând ca ar fi aruncat asupra lui vreo anatema care sa-i cauzeze moartea, si mentionând ca singura masura pe care a luat-o împotriva acestuia a fost interdictia de a participa la ridicarea Torei (n.b. – un ritual religios evreiesc).

La un an dupa cearta cu rabinul sef, Nati Meir a parasit Partidul România Mare. Despartirea deputatului tulcean de Vadim a adus dupa sine reîntoarcerea PRM la discursul nationalist, cu nuante antisemitice, dar si un val de acuzatii împotriva lui Meir. În ciuda declaratiilor rabinului sef, acesta continua sa sustina ca nu i se permite accesul în sinagoga, si ca evreii s-ar împaca mai degraba cu Vadim decât cu el! Au urmat apoi zvonurile lansate de Meir însusi, potrivit carora ar fi mostenit aproape 100 de milioane de dolari. Meir s-a transformat brusc într-un Gigi Becali evreu, oferindu-se sa-i despagubeasca personal pe sinistratii din judet, si sa plateasca facturile datornicilor. Dupa accesul de populism, Meir descoperit o noua modalitate de a-si cheltui averea. La sfârsitul anului trecut el a avut o întrunire cu primarul Tulcei, Constantin Hogea, oferindu-se sa acopere cheltuielile de restaurare a sinagogii din localitate, cu conditia ca primarul sa obtina de la Bucuresti acordul Comunitatii Evreiesti. Preocupat de soarta cladirii de patrimoniu, care sta sa se prabuseasca, Hogea a dat curs propunerii lui Nati Meir, fara sa îsi dea seama ca devine, astfel, mediatorul împacarii dintre evreu si biserica sa. Odata obtinut acordul Comunitatii, primarul l-a înstiintat pe Meir ca sunt întrunite toate conditiile pentru ca lucrarile sa demareze, existând chiar si un proiect pentru realizarea lor. Din nefericire, evreul nu a dat nici un ban, Hogea neprimind, pâna în ziua de azi, nici un raspuns la înstiintarea sa.

Odata iesit din PRM, Nati Meir a ramas fara o serie de avantaje, pierzând, printre altele, posibilitatea de a mai avea birou de parlamentar pus la dispozitie de partid. În calitate de independent, deputatul a solicitat Consiliului Judetean alocarea unui spatiu în care sa-si desfasoare activitatea. CJ Tulcea, condus de fostul coleg de partid al lui Meir, PRM-istul Gheorghe Bunduc, s-a executat, oferindu-i lui Meir gazduire chiar în cladirea Prefecturii. Odata ce s-a vazut cu sacii în caruta, deputatul a anuntat ca s-a saturat de independenta, si ca negociaza preluarea conducerii Partidului Popular din România. Flamboaiantul parlamentar a mers pâna acolo încât a anuntat si sloganul partidului al carui presedinte se si vedea: „justitie si adevar” (o copie usor modificata a numelui Aliantei Dreptate si Adevar). Dar nu a fost sa fie, asa ca Nati Meir s-a sucit la 180 de grade, devenind, din promotor al ideilor de dreapta, un stângist convins. În acelasi stil, Meir a anuntat public ca a negociat preluarea functiei de presedinte al Partidului Socialist Român, fiind mai hotarât ca niciodata sa demareze procesul de unificare a stângii. Un prim punct pe agenda lui Meir era fuziunea cu partidul Forta Democrata, al lui Petre Roman. Din nefericire pentru deputatul tulcean, nici aceasta manevra de intimidare prin declaratii publice nu a dat roade, Biroul Permanent al Partidului Socialist dându-i cu flit, si refuzându-i primirea în formatiune.