La prima vedere, moștenirea lui Ovidiu Cupșa la Ceronav este cea a unei instituții-etalon. În realitate, așa cum arată auditul făcut de Curtea de Conturi, în ultima parte a mandatului său, la Ceronav domnea haosul: Contracte și devize umflate, lucrări de mântuială, cu sute de mii de lei pagubă în bugetul instituției, angajați care își decontau singuri bonuri de benzină fără documente justificative etc. Imaginea de ansamblu este aceea a unei instituții lăsată în derivă, în care fiecare făcea ce voia, o vacă de muls din care banii erau aruncați fără-număr, fără-număr pe cheltuieli imaginare și lucrări fără cap și coadă.
150.000 de lei pe un cheu inexistent
Una din neregulile sesizate în raportul Curții de Conturi în posesia căruia am intrat este legată de construirea unui cheu de acostare, în Galați. Antreprenorul – o firmă neautorizată în domeniul hidrotehnic – proiectează cheul cum ar proiecta un coteț de găini: Fără a ține cont de amplasament și condițiile de mediu.
Odată ajuns la faza execuției, se constată că proiectantul a omis un amănunt foarte mic – dar foarte deranjant: Amplasamentul este în Galați, pe malul Dunării, iar Dunărea are prostul obicei de a crește, respectiv scădea în nivel. Deci – în funcțiile de oscilațiile de nivel ale fluviului – obiectivul fie ar fi rămas cu totul pe uscat, fie ar fi fost cu totul sub apă (ca o construcție megalitică, asupra căreia arheologii viitorului să poată trage concluzii despre imbecilitatea generațiilor anterioare).
În ciuda eforturilor de a drege busuiocul, proiectul și lucrarea au trebuit abandonate. Contractul a fost reziliat, iar Ceronav, în loc să aibă un cheu pe apa Dunării, a aruncat 150.000 de lei pe apa Sâmbetei.
Dezastrul ar fi putut prevenit foarte simplu, dar Ceronav a angajat aceeași firmă și pentru studiul tehnic, și pentru proiect. Practic, firma în cauză s-a controlat singură și – deloc surprinzător – a ajuns la concluzia că proiectul este foarte bun!
În paralel, Ceronav a cheltuit sute de mii de lei și sute de ore de muncă pe proiectul fantezist, dar și pe obținerea a zeci de avize și aprobări, devenite inutile odată cu abandonarea proiectului.
„Ala-bala-portocala!” – pentru stabilirea valorii unui proiect
De-a lungul timpului, în domeniul achizițiilor au fost stabilite o serie de reguli, care să prevină risipa de fonduri și corupția rezultată din umflarea contractelor. În ziua de azi e greu de găsit o instituție care să ignore aceste reguli. La Ceronav, însă, ignoranța devenise regula.
De exemplu, una din cerințele de bază este calcularea valorii estimative a proiectului, înainte de lansarea procedurii de achiziție – cu scopul de a avea un etalon pe baza cărora să fie apreciate ofertele de preț și de a evita umflarea contractului. Veniți în control la Ceronav, inspectorii Curții de Conturi au descoperit cel puțin cinci obiective de investiții la care contractele de supervizare au fost încheiate pe sume completate din pix – fără estimarea anterioară a valorii, fără note de fundamentare, studii de piață, sau măcar cereri de oferte.
În acest caz, e imposibil de calculat valoarea prejudiciului – pentru că inspectorii nu au cu ce să compare suma plătită!
Un alt exemplu de fentare a legislației este depășirea plafonului de 200.000 de lei pentru achiziții directe (peste această sumă, trebuie organizată licitație publică). Un primar care ar încălca această regulă, în secunda doi și-ar face valiza – Ca să fugă în Congo, sau să se mute la Poarta Albă. La Ceronav, însă, sub bagheta lui Cupșa, instituția arunca cu banii plătiți de navigatori, peste și pe lângă orice regulă și lege:
Conform raportului Curții de Conturi, este vorba de o nouă lucrare de supervizare de șantier, contractată la o sumă colosală și cu multiple încălcări ale normelor – „Achiziția directă de servicii de supervizare și dirigenție de șantier pentru un obiectiv de investiții s-a realizat prin inițierea unui singur ofertant, alegându-se un criteriu neconform și fără a fi determinată o valoare estimată a achiziției directe înainte de efectuarea acesteia, deși valoarea acesteia depășește suma de 200.000 lei fără TVA”.
Practic, avem o șaorma cu de toate: Achiziție după ureche, transparență și corectitudine zero, iar ca bonus – preț completat din pix, oricum nu contează, plătește marinaru’!
Fără număr, fără număr, de la mine pentru tine!
Moștenirea lui Ovidiu Cupșa la Ceronav este tristă: Ca un manelist beat, care aruncă la lăutari banii de alocație ai copiilor, Ceronav dă bani cu nemiluita, fără să știe pe ce: Raportul consemnează nenumărate situații în care contractorii primesc de la Ceronav tot ce doresc, adesea fără justificare sau contrar prevederilor contractuale.
Unii constructori depășesc perioada de implementare a proiectelor și solicită prelungirea. Li se aprobă prompt, fără măcar să trebuiască să plătească penalități. În cazul unora, nici nu se poate – pentru că baza contractuală privind penalitățile lipsește din contract sau e deficitară. Acolo unde sunt prevăzute penalități, ele sunt sub norma legală. Și oricum, de cele mai multe ori, Ceronav nu se mai deranjează să le recupereze…
Într-un alt caz, contractorul unei lucrări ce trebuia să fie gata în trei luni cere prelungirea contractului cu șase luni. Solicitarea e cu schepsis – în aceeași perioadă se ajustează prețurile de referință, deci constructorul poate justifica astfel umflarea contractului. Cererea e aprobată, suma e umflată, iar perioada de execuție e lungită, deși, așa cum constată Curtea de Conturi „lipsește justificarea circumstanțelor care au dus la solicitarea prelungirii contractului”.
Șmecherii de sute de mii de lei
În două cazuri, constructorii invocă aceeași ajustare a Indicelui de Costuri în Construcții – dar completează din pix sume mai mari decât cele prevăzute de lege. La Ceronav, nu verifică nimeni. Rezultatul – 34.000 de lei pagubă, dintr-un foc…
Într-un alt proiect, valoarea finală e umflată cu 164.000 de lei – în plus față de suma pe care se făcuse achiziția. Pentru acoperire, se semnează o Dispoziție de șantier – dar aceasta e ilegală, întrucât modificarea prin dispoziție se poate face doar dacă se constată deficiențe de proiectare. Or, în cazul acesta, proiectul e conform, dar se mai achiziționează dotări suplimentare – care nu fuseseră prevăzute în contract și pentru care se fentează organizarea unei licitații.
Un alt capitol la care Ceronav-ul lui Cupșa arunca cu bani în dreapta și-n stânga, fără niciun control, era cel al energiei și combustibililor. În urma controlului Curții de Conturi s-a descoperit că mai multe firme au fost plătite de două ori pentru consumul curentului electric – o dată în valoarea globală estimată a contractului și încă o dată, la momentul lucrării. Asta a fost posibil pentru că firmele contractate de Ceronav s-au cuplat direct la rețeaua electrică aferentă instituției, fără nicio contorizare separată.
Astfel, Ceronav a plătit același curent de două ori: Prima oară către firme, a doua oară către furnizorul de energie. De partea lor, firmele și-au umflat profitul, incluzând în costuri curentul electric, dar folosind în realitate prizele Ceronav, cu costuri zero din partea lor.
O filosofie similară a fost utilizată la calculul consumului de combustibil la baza de antrenament. În mai multe cazuri, navele de antrenament au fost trecute cu consumul din cartea tehnică, fără a exista o evidență a consumului efectiv de combustibil, care astfel a fost estimat și plătit din pix.
În ambele cazuri, neexistând contorizarea efectivă a consumului, prejudiciul e imposibil de estimat…
Vaporule, mașină mică, unde-l duci pe Ovidică?
Poate cea mai haioasă formă de aruncat cu banii la Ceronav în mandatul lui Ovidiu Cupșa era cea cu deconturile de benzină. Deși instituția avea mașini de serviciu și cotă de combustibil, toată lumea se dădea cu mașina personală – și deconta costurile cu benzina la Ceronav.
Conform raportului Curții de Conturi, „aprobarea ordinelor de deplasare s-a făcut în proporție de 80% de către alte persoane decât directorul general sau înlocuitorul acestuia. Din acestea în proporție de 90% sunt deplasări de lungă durată (între 2-6 zile) fără justificarea deplasărilor, în lipsa unui raport de activitate.”
Suplimentar, raportul a mai scos în evidență „decontarea de cheltuieli de deplasare în zilele de sâmbătă și duminică, lipsa documentelor justificative pentru deplasarea unui salariat în calitate de șofer cu autoturism proprietate personală, pentru un număr mare de zile”, respectiv „lipsa tuturor documentelor justificative pentru deplasările la Subunitatea Galați, care să justifice certitudinea efectuării acestora, respectiv – taxă pod Giurgeni sau taxă trecere Bac Galați/Brăila.”
Practic, 5-6 inși din Ceronav decontau bonuri de benzină pe bandă rulantă. Teoretic, tot Ceronavul se deplasa în draci de la Constanța, la Galați și înapoi. Și – culmea ironiei pentru o instituție specializată în pregătirea navigației pe mare și pe râuri – toată lumea făcea acest pelerinaj pe șosea, cu mașina personală, și bineînțeles, fără documente justificative…
Doar vârful aisbergului?
Practic, trecând în revistă multitudinea de nereguli sesizate de inspectorii Curții de Conturi avem o imagine nu tocmai măgulitoare a Ceronav: O instituție care ar trebui să fie una din culmile excelenței academice este incapabilă să verifice cifre și parametri banali, cheltuiește bani aiurea și acceptă orice de la firmele subcontractoare.
Cât despre Ovidiu Cupșa, e greu de crezut – la cât de multe și de diverse sunt neregulile sesizate – că acesta nu știa nimic despre ele.
Moștenirea lui Ovidiu Cupșa la Ceronav este una grea. Cel mai probabil, concluziile raportului Curții de Conturi ne dezvăluie doar vârful aisbergului, urmând ca alte comisii de anchetă din cadrul sau dinafara instituției să explice cum a fost posibil ca – în zeci de cazuri – Ceronav să accepte fără motiv umflarea contractelor, depășirea termenelor și cheltuieli imposibil de justificat.
Un articol de Răzvan PETRE
Sursa foto: https://www.facebook.com/ovidiu.cupsa.1
Pingback: Obiecțiile Ceronav la raportul Curții de Conturi - Dezvaluiri.Ro