Teama de singurătate reflectată în riscurile majore ale adopţiilor maternale
Scandalul naţional legat de situaţia asistenţilor maternali precum şi cel al adopţiilor, în general, pare a prinde noi valenţe. Sume imense de bani vărsate în bugetele direcţiilor de asistenţă pentru copii îşi pierd urma pe baza unor pseudo-activităţi susţinute de funcţionarii publici care deservesc aceste instituţii. “Materia primă” a acestor instituţii de asistenţă pentru copii este compusă în majoritatea cazurilor din minori proveniţi din familii destrămate cu o educaţie cvasi-nulă. Viitorul acestor copii precum şi conduita lor în societate sunt dictate în principal de rădăcina genetică a indivizilor şi asta în pofida eforturilor educative, uneori supraomeneşti, a asistenţilor maternali sau a părinţilor adoptivi.
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ, Andreea PAVEL
Reprezentanţii statului român în această speţă abia aşteaptă să scape de povara acestor copii, agăţându-se disperaţi de oricine se încumetă să încerce o astfel de variantă, a adopţiei sau a asistenţei maternale. Fumigenele aruncate oficial în ochii opiniei publice privind diversele scandaluri legate de adopţii sau asistenţii maternali, ascund de fapt dezinteresul total al Statului român în ceea ce priveşte sistemul de formare şi educare a acestui segment neprivilegiat al societăţii, adică al copiilor instutiţionalizaţi.
Necazurile vieţii te aruncă în ghearele promiscuităţii
Cazul fostului senator liberal Sabin Ivan este unul din cele mai elocvente în ceea ce priveşte totala dezamăgire şi, în acelaşi rând, groază, privind adopţia unui copil. Sabin Ivan a fost în anii 1990 ales senator de Constanţa din partea Partidului Naţional Liberal. Cunoscut medic, specialist în presopunctură şi medicină naturistă, autor a sute de volume de specialitate traduse în nu mai puţin de opt limbi de circulaţie mondială, Sabin Ivan a avut neşansa, rară pentru un om politic, să cadă victimă sistemului. Şi asta pentru a doua oară în viaţa sa, deoarece în perioada tulbure de după anii 1950, Sabin Ivan a fost întemniţat în închisorile comuniste pentru atitudinea sa anti-totalitaristă a PCR. Doctorul Ivan a avut un singur fiu, acesta decedând într-un tragic accident la sfârşitul anilor ’90. Fiind deja înaintaţi în vârstă, atât el cât şi soţia sa, Sabin Ivan a apelat la sistemul adopţiilor, sperând în acest mod ca la bătrâneţe să poată avea un sprijin şi o alinare. Astfel, soţii Ivan au apelat la serviciile Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Constanţa. Din zecile de copii abandonaţi aflaţi sub protecţia DGASPC, soţii Ivan s-au decis asupra unei fetiţe, pe atunci în vârstă de 8 ani. Norocoasa a fost Ion Ionică Cornelia, acesta provenind dintr-o familie dezorganizată din judeţul Călăraşi, părinţii ei decedând din motive clasice care ar sta în baza consumului excesiv de alcool. În baza sentinţei civile nr.662/05.10.2001, fetiţa devine fiica adoptivă a familiei Ivan, primind numele de Sabina Ivan. După aproximativ cinci ani de convieţuire alături de noua sa familie, copila a început să resimtă exigenţa unor părinţi care doreau să-i acorde o educaţie aleasă. Situaţia materială a noilor părinţi nu a lăsat vreodată loc de neajunsuri vieţii copilei, acesteia nelipsindu-i nimic. Pretenţiile soţilor Ivan se ridicau doar la frecventarea şcolii şi obţinerea de rezultate bune la învăţătură. De aici încolo totul ar fi decurs normal în ceea ce ar fi privit educaţia.
Gena degenerată dictează comportamentul
Din nefericire, familia Ivan avea să se confrunte cu o situaţie fără ieşire. Soţia senatorului, s-a îmbolnăvit de crunta boală Alzheimer. Tocmai când aveau cea mai aprigă nevoie de un sprijin sau de un ajutor, Sabina Ivan, ajunsă la vârsta pubertăţii a luat-o razna. Rugăminţile părinţilor de a nu lipsi de acasă sau de a se duce măcar la cursuri au fost inutile. De la vârsta de 14 ani, Sabina Ivan a părăsit pentru prima oară domiciliul părinţilor ei adoptivi, mutându-se la domiciliul unuia dintre prietenii săi. Conform declaraţiilor tatălui adoptiv, Sabina şi-ar fi început viaţa sexuală cu acceptul mamei celui cu care locuia ilegal, un anume Morar Vladimir, şi asta în contextul în care ambii erau minori. După nenumărate negocieri, fără nici un rezultat, întreprinse de tatăl adoptiv, prin care acesta îi cerea copilei să revină la domiciliu şi să-şi reia cursurile la Liceul Călinescu, unde era elevă şi unde avea sute de absenţe nemotivate, familia Ivan a solicitat instanţei delegarea drepturilor părinteşti unui centru de plasament. Prin Decizia nr.D26669/12.11.2007, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa admite cererea părinţilor adoptivi şi solicită Consiliului Judeţean Constanţa instituirea măsurii de plasament la Centrul de Plasament „Ovidiu” a minorei Sabina Ivan.
Destin bătut în cuie
Din declaraţiile tatălui adoptiv am aflat că Sabina ar avea un anturaj extrem de dubios, care se pare că ar exploata-o chiar şi sexual. Tot felul de indivizi au început să-i terorizeze telefonic pe bătrânii soţi Ivan (el are 82 de ani şi soţia infirmă are 71 de ani), proliferând tot felul de ameninţări inclusiv cu moartea. Se pare că cei din anturajul fetei ştiu că indiferent de situaţia ei actuală, legal este unica moştenitoare a averii familiei Ivan. În acest sens, soţii Ivan sunt înspăimântaţi de faptul că cei care au influenţă asupra fiicei lor adoptive le-ar putea face vreun rău. Legat de influenţa anturajului asupra fetei, Sabin Ivan a spus că a surprins-o de nenumărate ori pe fată sustrăgând sume mari de bani de casă, despre care a refuzat de fiecare dată să spună cui le dădea sau ce ar fi făcut cu ele.
Tănase Taşu, şeful centrului de plasament „Ovidiu”: „Tatăl e indignat de situaţia pe care a creat-o!”
Sabina Ivan locuieşte, de câteva luni, în centrul de plasament „Ovidiu”. Tănase Taşu, şeful acestui centru, a refuzat să discute cu reporterii DEZVĂLUIRI despre cazul minorei şi despre zvonurile care se învârt în jurul acestuia, fără un acord prealabil al lui Petre Dinică, managerul Direcţiei pentru Protecţia Copilului. De ce? Pentru că: „Aşa se face. Eu nu pot vorbi despre copii, fără acordul şefului DGASPC”. E de înţeles şi apreciat grija lui Taşu pentru copiii din plasament, dar e de neimaginat în ce context au luat naştere zvonurile conform cărora minora Ivan a întreţinut relaţii sexuale chiar în incinta căminului. Tatăl Sabinei susţine că fata a întreţinut relaţii sexuale şi cu un anume Antonio, iar despre viaţa intimă a acesteia ştia şi Taşu, şi asistentul din cadrul DGASPC, care se ocupa de cazul fetei, cel care a şi descoperit idila dintre minoră şi Vladimir Morar, un fost iubit. Ivan a fost stupefiat când i-a cerut lui Taşu să-i spună numele celui cu care umblă minora, iar administratorul a refuzat. De asemenea, conform tatălui adoptiv, există posibilitatea ca fiica lui să facă parte din anturaje foarte periculoase. Referitor la aceste acuze, şeful centrului de plasament a răspuns sec: „Nu ştiu de problemele astea, sunt zvonuri. Probabil tatăl e indignat de situaţia pe care el însuşi a creat-o!”. Ne permitem să-i amintim lui Tănase Taşu că fum fără foc nu iese niciodată, iar dacă zvonurile se confirmă ne vom confrunta cu una dintre cele mai grave situaţii de neglijenţă a minorilor.
Prea mult de muncă pentru managerul DGASPC?
Petre Dinică, şeful Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, s-a scuzat respectuos că detaliile oferite de reporterii DEZVĂLUIRI reprezintă date pe care nu le poate ţine minte pe de rost. Dinică îşi aminteşte vag de acest caz, pentru că în grija instituţiei sunt aproximativ 1700 copii. De asemenea, Dinică a invocat şi zecile de cereri care ajung zilnic pe biroul său, în care DGASPC este rugată să intervină în rezolvarea problemelor dintre părinţii şi copiii adoptivi. „Eu sunt managerul instituţiei, vă daţi seama că nu mă ocup personal de cazurile astea! De-aia există angajaţi, asistenţi sociali, ca să se ocupe de copii!”. În discuţia cu Dinică, reporterii DEZVĂLUIRI i-au reamintit că, în scaunul de manager al instituţiei, se află persoana cu cea mai mare responsabilitate (şi, de asemenea, şi cea mai importantă remuneraţie) şi care, implicit, este direct răspunzător de copii. Iar dacă Dinică nu cunoaşte cazul Ivan, înseamnă că probabil angajaţii pe care îi bagă la înaintare nu-l informează îndeajuns asupra fiecărui caz, deoarece, conform spuselor lui Ivan, tocmai un asistent DGASPC a descoperit relaţia dintre minoră şi Vladimir Morar. Singurul lucru concret pe care l-a spus Dinică referitor la posibila situaţie din cămin a fost: „Centrele sunt deschise către comunitate. Centrul de plasament Ovidiu promovează viaţa independentă a tinerilor. Eu nu spun că n-ar fi adevărate zvonurile, dar nu cred că pot fi scăpaţi de sub control în halul ăsta! Vizite se pot face la cămin, dar în condiţiile regulamentului intern. Să vorbesc cu asistentul social care s-a ocupat de caz şi de-abia după aceea vă dau acordul de a discuta şi cu şeful centrului de plasament”. În cele din urmă, Dinică a încheiat discuţia, atenţionându-ne că nu stă drepţi în faţa noastră şi că nu-l învăţăm noi cum să-şi facă treaba. Dacă şeful DGASPC aşa a înţeles intervenţia presei, este într-adevăr o problemă, mai ales în contextul în care Protecţia Copilului a fost sesizată de tatăl minorei, cu privire la situaţia Sabinei Ivan, în urmă cu mai bine de un an.
