Trăim într-o mare de prostie. De mârlănie, de grobianism, de dușmănie gratuită, fără cauză și scop. Avem conducătorii pe care îi merităm, cu tâmpenii debitate în prime-time, cu examene și diplome furate, care stâlcesc limba română cu limba lor de lemn. Nivelul nostru de cultură și civilizație a ajuns așa de mic, încât suntem gata să înghițim orice prostie ni se servește la tv, să adulăm personaje despre care ni se spune la televizor că sunt pozitive, sau să ne organizăm viața în jurul unor tâmpenii gen Omega 6. Dacă aș pleca din România, nu aș face-o pentru un salariu mai mare, pentru o șansă de a mă propăși. Asa face-o pentru a scăpa de prostie. Dar oare în altă parte e mai bine?
Un editorial de Răzvan PETRE
Despre americani se spune, în general, că sunt foarte proști. Pragmatici, americanii și-au asumat, într-un fel, această situație, sistemul lor educațional punând accentul pe specializare, în detrimentul dezvoltării unei culturi generale frumoase, dar eminamente inutile economiei. De partea asta a Atlanticului, germanii au căpătat eticheta de “reprimați”, din cauza faptului că sunt pârâcioși, ridicol de reținuți în public și foarte “politically correct”, la suprafață. Prin contrast cu această paradigmă, nemții din metropole și tineretul nației au dezvoltat o anticultură a șocantului, a culorilor țipătoare și a comportamentului antisocial, pe alocuri la fel de ridicole ca arhetipul germanului riguros până la absurd.Englezii sunt retrograzi, cu regulile lor privind viața de zi cu zi, ce aduc pe alocuri cu practicile impuse de guvernele musulmane radicale din Afganistan, Iran și, mai nou, din Turcia. Italienii sunt gălăgioși, scandalagii și superficiali (ați văzut pe youtube filmulețul acela cu Italy vs. Uniunea Europeană?). De francezi e sufiecient să spun că, vizitând Louvre-ul, am fost izbit, în cel puțin trei săli diferite, de un damf teribil de usturoi.
România actuală este descrisă perfect de versurile cântecului “American Idiot” al formației Green Day. Înlocuiți “American” cu “român” și veți avea o imagine fidelă a societății noastre – una în care mass media, în loc să îți ofere informațiile pe baza cărora să gândești, îți spune ea ce să gândești. Una în care publicul telespectator înghite pe nemestecate mesajele unei propagande pe alocuri la fel de rudimentare ca în vremea celui de-al doilea război mondial. Indiferent dacă vorbim de mesaje consumeriste, sau politice, poporul român e mințit zilnic cu televizorul, și asta îi place la nebunie. Știrile despre sfârșitul lumii, abundând în inexactități științifice, punctate de presupuneri ridicole ale unor savanți nenumiți, alternează cu articole de genul “Vino să vezi” chiloții vreunei dame strâmbe, sau aventurile bahice ale unui june de bani gata. Iar mass media funcționează doar ca o oglindă a societății. Împreună, am devenit mai urâți, mai nervoși, mai ignoranți. Este emigrarea o soluție de a scăpa de toate astea? Probabil că nu. Probabil că am ajunge să fim deprimați de metehnele celorlalți, la fel cum ne deprimă metehnele conaționalilor. Dar să nu uităm un lucru – în povestea cea cu drobul de sare, a lui Ion Creangă, personajul principal nu se întoarce acasă pentru că neamurile sale erau mai “hâtre” (mai deștepte) ca alții, ci pentru că ele erau mai puțin proaste…
