Unul din subiectele ce promit să monopolizeze atenţia generală în această săptămână este o dezvăluire ce se include în ciclul „stenogramelor” – al acestor mici frânturi din bucătăria mizerabilă a partidelor politice. Concret, este vorba despre modul în care primarii şi liderii PNL Botoşani au organizat frauda electorală din judeţul lor. Sifonarea în presă a acestui episod nu este o premieră, de la scandalul stenogramelor din şedinţele BPN al PSD, din 2004, presa prezentând şi alte asemenea aspecte necenzurate şi jenante ale modului în care politicienii autohtoni înţeleg să îşi facă treaba.
Un editorial de Răzvan PETRE
Alegerile euro parlamentare din acest an au fost neaşteptat de disputate. Deşi nu s-au prea agitat nici când a venit vorba de strângerile de fonduri, nici când a trebuit să iasă în stradă şi să convingă masele, totuşi, principalele partide politice din România au contat pe un scor bun la euro parlamentare. Încărcătura psihologică a acestui scrutin nu a venit din miza intrinsecă a alegerilor, ci din apropierea lor de prezidenţiale. Astfel, păstrând investiţiile la un nivel normal pentru o sesiune de euro -alegeri, partidele au încercat cât mai mult să trasforme campania într-una în care să îşi plaseze pe un culoar bun candidaţii, dar să îşi şi testeze forţele, înainte de alegerile pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Prin urmare, momentul anunţării rezultatelor sondajelor la ieşirea de la urne a fost unul foarte important, iar concluziile celor ce au luat cuvântul, cu această ocazie – încărcate de semnificaţii.
Momentul-şoc al serii alegerilor euro parlamentare a fost reprezentat de discursul preşedintelui Partidului Naţional Liberal. Afişând o mină tristă, preocupată, Crin Antonescu a avut cel mai prost discurs al carierei sale politice, în care scăpat, pe lângă o serie de gafe, şi o afirmaţie ruşinoasă, al cărei recul îl va simţi, din plin, zilele acestea.
Greşeala numărul unu a preşedintelui liberal a fost aceea de a categorisi scorul obţinut de PNL ca un eşec. Sincer, numeni nu se aştepta ca liberalii să scoată un scor bun. În definitiv, PNL nu a fost niciodată, în istoria post-decembristă, un partid de mai mult de 20%, iar anii de controversată guvernare ar fi trebuit chiar să slabească din prestigiul partidului. Din aceste puncte de vedere, nici nu putea fi vorba de un eşec. Pe urmă, chiar dacă ar fi fost, nu era treaba lui Crin să îl recunoască, el neavând, tehnic, timpul pentru a pregăti o victorie, în perioada scursă de la alegerea sa în fruntea partidului şi până la scrutinul euro parlamentar. Sigur, pe meleagurile americane de pe care vin sfetnicii lui Crin, se poartă recunoaşterea eşecului, ca un semn al politeţii. Dar aici, în ţara lui „Gentleman să fii cu mă-ta!” nu numai că nu e necesar, dar e chiar periculos…
După ce a debutat cu stângul, dar politicos, discursul preşedintelui PNL a continuat penibil, josnic, chiar. Antonescu a pus eşecul (pe care doar ce şi-l asumase!) pe seama hoţiilor comise de PD-L şi PSD şi a fraudei comise de aceste partide. O declaraţie, două minute. Atât a durat ca proaspătul şef al PNL, sosit pe un cal alb şi pe un dosar curat în prim-planul politicii româneşti, să se scufunde în mocirlă. Declarând că scorul PNL ar fi fost mai bun, dacă Puterea nu ar fi fraudat alegerile, Crin Antonescu a făcut, extrem de rapid, tranziţia de la discursul diplomatic, la cel iresponsabil şi paranoic, al cărui reprezentant de seamă este Vadim.
Răsplata pentru discursul iresponsabil al lui Crin Antonescu a venit zilele acestea, când s-a făcut dovada unui lucru pe care îl bănuiam cu toţii – şi anume că toată lumea, inclusiv PNL, fură! Ce ne va mai spune, oare, preşedintele PNL, după ce o să piardă alegerile prezidenţiale – că a pierdut pentru că alţii au furat mai bine? Oricum, un lucru este cert – când Antonescu a acuzat frauda, a deschis cutia Pandorei, din care au ieşit o grămadă de maimuţoi mici şi păroşi – mărunţi politicieni locali, preocupaţi cu „monkey business”.
