Implicat în mai multe scandaluri şi după ce a protejat mafia peştelui, Vasile Şofan este noul şef al IPJ Tulcea
Un comunicat al Inspectoratului General al Poliţiei Române anunţa pe 2 iulie că Vasile Şofan este noul şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţeană Tulcea. Nu e vorba de promovarea un om care timp de nouă ani s-a sacrificat muncind asiduu pentru binele obştesc într-o localitate uitată, la capătul pământului (Şofan a condus Poliţia Sulina între 2000 şi iulie 2009), aşa cum s-ar putea considera la prima vedere. Sulina i-a adus lui Şofan un CV presărat cu scandaluri, violenţe, implicare în dosare penale, căci în perioada amintită Şofan a fost un veritabil “haiduc” al zonei, protejând interesele marilor concesionari ai peştelui din Deltă şi băgând spaima în toţi cei care aveau curajul să deschidă gura.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU, Ştefan Doru COPOŢ
Omul marilor concesionari ai Deltei
Şofan a ajuns la Sulina în 2000, anul în care PSD a câştigat alegerile parlamentare şi prezidenţiale şi avea să guverneze cu mână forte România. Susţinătorul lui Vasile a fost nimeni altul decât controversatul “General Heroină”-aşa cum l-a numit presa pe Toma Zaharia, prim adjunctul ministrului de Interne. Zaharia avea nevoie de cineva care să protejeze abuzurile marilor concesionari ai lacurilor, canalelor, cherhanalelor şi terenurilor din Delta Dunării.
Firme precum Piscicola Tours, controlată de omul de afaceri Alexandru Bittner, SC Wela SA, patronată de deputatul PSD de Tulcea, Dan Verbina, SC Amorel, condusă de un apropiat al deputatului, Amorel Vătămănescu, SC Panagiotis, firma unui grec cu acelaşi nume şi SC Kaviar House au făcut bani grei pentru protectorii lor politici.
Pentru localnicii săraci din Sulina a fost o adevărată tragedie să nu mai poată pescui în voie, să fie obligaţi să predea peştele la preţuri indecent de mici la cherhanalele lui Verbina sau Vătămănescu şi să privească neputincioşi cum oamenii concesionarilor pescuiau în voie în perioade de prohibiţie, sub ochii şefului de post Vasile Şofan. Acelaşi Şofan care, atunci când se îmbăta, îi vămuia pe localnici şi la cele trei kilograme de peşte la care aveau dreptul conform legii, pentru hrana familiei.
Război pentru piaţa icrelor negre
În 2003, un ordin al ministrului de Interne a tăiat o felie din caşcavalul (a se citi caviarul) lui Şofan. Decizia muta dreptul de control asupra braconajului la Poliţia de Frontieră. În acel moment, Şofan a început la Sulina o vânătoare a poliţiştilor de frontieră. Prima victimă a fost şeful Poliţiei de Frontieră, Romel Todireanu (pe care Şofan avea să îl şi schimbe din funcţie prin intermediul pilelor sale din minister). Şofan i-a întocmit dosar penal soţiei acestuia, pentru o presupusă delapidare a unei societăţi comerciale cu sediul în Sfântu Gheorghe. Au urmat alţi doi poliţişti de frontieră de la Constanţa, care după ce au fost bătuţi în sediul Poliţiei Sulina, au fost tot ei găsiţi vinovaţi de ultraj şi daţi afară din serviciu.
Moartea suspectă a unui poliţist de la frontieră prea bun prieten cu jurnaliştii
O anchetă jurnalistică efectuată la Sulina în anul 2004 de către autorii articolului a scos la iveală o sumedenie de abuzuri comise de Şofan şi oamenii lui. Mai multe persoane, poliţişti de frontieră sau cetăţeni obişnuiţi, ne-au povestit incidente neverosimile dacă punem faţă în faţă ilegalităţile comise şi calitatea de poliţist a făptuitorilor.
Cazul subofiţerului la Poliţia de Frontieră Sulina Leonard Jigarov a fost bomboana de pe colivă (la propriu, din nefericire!). Jigarov ne-a dat întâlnire într-un bar din localitate, pentru a demasca mai multe abuzuri comise de Şofan. În timpul discuţiilor, tânărul a fost foarte speriat de posibilitatea ca cineva din poliţie să afle că s-a întâlnit cu noi: “Dacă se află, mă bagă sub plaur”. Văzând că noi zâmbim neîncrezător, poliţistul a adăugat “Voi nu ştiţi, dar aici sunt alte reguli!”. A doua zi am avut confirmarea, chiar de la Şofan, că se aflase despre întâlnirea noastră. După o lună, Jigarov a ieşit cu barca pe mare şi s-a înecat, deşi era cunoscut ca un foarte bun înotător.
Aventuri “la pescuit” cu poliţistul Şofan
Iată câteva din “aventurile” lui Şofan, relatate de mai mulţi localnici.
Cunoscut ca un personaj violent, fost practicant de lupte libere, Şofan a intrat într-un conflict cu fratele patronului unui bar din Sulina, Victor Simionof. Cei doi s-au bătut “parte-n parte”, iar Şofan a pierdut. După vreo săptămână, ca dintr-o întâmplare, un elicopter al SPIR Tulcea a aterizat pe cheul din Sulina (oamenii legii se aflau într-o acţiune de combaterea braconajului din zonă). Din aparatul de zbor a coborât o echipă de mascaţi, care a intrat în barul fratelui lui Simionof, împreună cu Şofan. Fără nicio explicaţie, mascaţii l-au bătut pe Victor Simionof, până l-au lăsat lat.
Localnicii din Sulina îşi amintesc de o gaşcă de puşti teribilişti care a descins la Sulina în vara 2002 şi a deschis (fără niciun fel de autorizaţie) discoteca “No problem”. În ciuda numelui discotecii, a fost o vară plină de probleme, provocate tocmai de tinerii despre care se spunea că au relaţii la nivel mare, iar în Sulina erau protejaţi de Şofan. Conduşi de un anume “Gică Bucureşteanul”, tinerii luau în fiecare seară fete din localitate şi le duceau la vila în care locuiau (şi care îi aparţine fostului fotbalist Gică Popescu). În urma acestor aventuri, mai multe fete au depus plângere la poliţie că au fost violate. Mai mulţi localnici spun că scandalul a fost muşamalizat tocmai de către poliţiştii care trebuiau să le apere pe victime.
Un incident tragi-comic dar cu conotaţii penale a avut loc în 2003, când un Aro al Poliţiei Sulina, cu numărul de înmatriculare TL.22.POL a fost implicat într-un accident cu un autoturism condus de un anume Marian Caracudă. Într-un oraş mic şi închis precum Sulina, unde maşinile sunt aduse de la Tulcea cu vaporul, toată lumea ştia că nici Caracudă şi nici poliţistul, agentul-şef Nelu Bucur, nu aveau permis de conducere. În consecinţă, urmele accidentului au fost şterse, iar maşina de poliţie a fost reparată pe ascuns de către un angajat al spitalului, care se pricepe la mecanică auto.
Bătăuşul de poliţişti
Pe 22 octombrie 2003, agentul şef Costel Marin şi sergentul angajat Robert Tizu, din cadrul Poliţiei de Frontieră Constanţa, au plecat din Tulcea spre Sulina, cu pasagerul „Mehedinţi”. Cei doi au intrat într-un conflict verbal cu un barman şi apoi cu comandantul navei, pentru că fumau într-un loc interzis. Comandantul a anunţat poliţia, iar la sosirea în Sulina cei doi au fost luaţi de pe cheu şi duşi la sediul poliţiei.
Conform declaraţiilor lor, acolo îi aştepta un personaj îmbrăcat în civil, care a refuzat să se prezinte, despre care au aflat ulterior că era chiar şeful Poliţiei Sulina, Vasile Şofan. După un schimb de replici, poliţiştii au început să îi lovească pe colegii de la frontieră, sub privirea lui Şofan. Scandalul a fost aplanat de şeful Poliţiei de Frontieră din Sulina, Romel Todireanu, sosit la faţa locului, care i-a găsit pe cei doi colegi de la Constanţa plini de sânge.
Costel Marin a depus plângere penală împotriva lui Şofan şi a doi subalterni de-ai acestuia, depunând la dosar un certificat medico-legal. În apărarea lui, Şofan a pretins nici mai mult nici mai puţin decât faptul că poliţiştii de frontieră sunt agresorii (aceştia i-ar fi bătut-culmea-pe poliţiştii din Sulina în propriul sediu!).
În paralel, Corpul de Control al Ministerului de Interne a demarat o anchetă internă, pentru a stabili împrejurările în care s-a produs incidentul şi a găsi vinovaţii. Raportul final a fost semnat de către şeful Corpului de Control, Nicolae Neagu şi contrasemnat de prim-adjunctul Toma Zaharia, prietenul lui Şofan şi a stabilit că vina aparţine celor doi poliţişti de la frontieră, care au fost eliberaţi din funcţii. O lecţie foarte bună pentru oricine ar fi îndrăznit să se mai pună cu Şofan.
