Trăim într-o epocă a barbarismului, a violenţei extreme, a fărădelegii făţişe. Vecinul tău este un criminal în serie cu aparenţă de bonom. Studentul amărât care stă la tine cu chirie e un violator de babe, amicul tău cu înclinaţii caritabile e, de fapt, un pedofil scârbos, iar colegul de serviciu care stă toată ziua pe Internet e un pirat informatic fără scrupule. Teama te cuprinde, în fiecare seară, în faţa televizorului. Nu mai ştii unde să te ascunzi, sau ce să faci ca să scapi de monştrii cu chip uman pe care jurnalele de ştiri ţi-i aduc în faţa ochilor. Seară de seară, acelaşi spectacol macabru: Crime. Violuri. Accidente. Jafuri.
Un editorial de Răzvan PETRE
În urmă cu câteva seri, mare-ştire-mare, la ştirile de la ora şapte. Citez din înţelepciunea de bideu a redactorului de la departamentul informativ: „Bancomatele din ţară pot dormi liniştite la noapte. Banda de hoţi a fost anihilată!” După cele două fraze de prezentare a reportajului, editorul ştirilor dă drumul filmării. Este, într-adevăr, un reportaj-şoc, dar şocul nu e cauzat de moacele sau de metodele bandiţilor, ci de faptul că, în ciuda comentariului dramatic, ştirea prezintă nişte găinari ridicoli, buni de Cascadorii Râsului. Obiectul jafului e o cutie de tablă ordinară, pe care autorii jafului, trei la număr, o atacă vitejeşte cu ranga. După ce dau târcoale trei zile Căminului Cultural din satul X, vestiţii bandiţi verifică dacă instituţia are paznic de noapte, apoi se caţără pe geam şi se pun pe treabă. Prezentaţi ca nişte profesionişti în ale jafului, cei trei abordează cutia de tablă cu o rangă, apoi, în disperare de cauză, cu un flex. Pe înregistrarea video se vede clar cum scânteile scoase de aparatul de tăiat sar în toate direcţiile, putând fi observate cu uşurinţă din clădirea învecinată, de unde îi filma poliţia… Pe scurt, cred că ar fi fost mai nimerit ca poliţiştii să îi aresteze pe cei trei criminali nu pentru jaf, ci pentru ignorarea regulilor P.S.I., precum şi a celor de protecţia muncii…
Aşadar, banda de răufăcători din cauza căreia temurau (sau trepidau) toate bancomatele din România este, în fapt, o adunătură de ciobani, care, deşi se află (cică) la a cincizecea spargere, nu dispune de suficienţi bani ca să îşi ia o bormaşină sau un pled cu care să acopere ferestrele. Cu toate acestea, ştirea prezentată la tv are un puternic caracter senzaţionalist, periculozitatea mărunţilor infractori fiind exagerbată. Ceea ce par să nu observe adevăraţii creatori ai acestor ştiri (cei care fac din ţânţar – armăsar în cadrul ştirilor) este produsul secundar al senzaţionalului sângeros – Teroarea. Găinarii sunt prezentaţi ca nişte bandiţi neînduplecaţi, cei care scot cuţitul la beţie devin la ştiri adevăraţi monştri desprinşi din filmele horror. Accidentele auto nu ajung la ştiri decât dacă conţin o baltă de sânge, membre strivite şi cadavre contorsionate. Teroarea este peste tot – în tinerii emo care ascultă muzică bizară şi se tund cu moţ, în clădirile din care se desprinde tencuiala, în panourile publicitare şi în copacii prăbuşiţi de furtună peste oameni şi maşini, în carnea de Paşti, infectată cu trichineloză sau mai ştiu eu ce, în boturile spumegânde ale urşilor gunoieri care ies din pădure să atace oameni. Aproape 90% din ştirile mai lungi de un minut conţin morţi, violuri, jafuri, creând senzaţia că trăim într-o lume din ce în ce mai nesigură, în care pericolul te paşte la tot pasul. Până şi ştirile economice sunt deprimante, acoperind subiecte ca falimentele şi efectele crizei financiare. La fel, ştirile externe, care povestesc despre masacre, accidente oribile sau revolte violente. Acelaşi post care deschidea, acum câteva zile, cu marele jaf de la căminul cultural, a prezentat şi o ştire potrivit căreia singuir afacere care merge bine în perioada de criză este cea a firmelor de securitate. Păi la cât de bine îşi fac ştiriştii datoria de a ne înspăimânta, în fiecare seară, nici nu e de mirare că firmele care instalează sisteme de supraveghere, alarme şi bodyguarzi o duc bine…
George Bush a fost fraier când a trimis soldaţii în Afganistan. Războiul împotriva terorii trebuia început nu cu arma, ci cu telecomanda în mână. E adevărat, teroriştii pun bombe şi plănuiesc atentate. Dar Teroarea e în mintea noastră. Ca să începi să lupţi împotriva ei, trebuie mai întâi să închizi televizorul.
