SC Hidromineral obţine profituri uriaşe din exploatarea unei cariere de granit.
O felie din Parcul Naţional Munţii Măcinului (judeţul Tulcea) a fost ruptă pentru o firmă germano-română ce exploatează granitul din zonă, vestit pentru calităţile sale deosebite. În fiecare zi, agregatele SC Hidromineral muşcă din trupul Culmii Pricopanului, o arie protejată ce adăposteşte o mulţime de specii rare.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU, Răzvan PETRE
Zona de câteva zeci de hectare a fost scoasă din Parcul Naţional printr-o Hotărâre de Guvern emisă la sfârşitul anului 2006. Da, aţi înţeles bine: printr-o hotărâre de guvern, fostul Prim Ministru Călin Popescu Tăriceanu le-a făcut cadou germanilor de la SC Hidromineral o bucată dintr-o arie protejată! Singur împotriva tuturor, directorul Parcului Naţional Munţii Măcinului, Viorel Roşca, a încercat să îi determine pe investitorii germani să închidă cariera din Munţii Măcin. Şi probabil ar fi reuşit dacă Primul Ministru nu i-ar fi zădărnicit munca prin acea hotărâre de guvern profund nedreaptă pentru mediu.
Parcul Naţional s-a micşorat cu fiecare act normativ
Încă de la început, carierele din Culmea Pricopanului au fost un subiect delicat în stabilirea graniţelor Parcului Naţional Munţii Măcinului. De aici şi diferenţele de suprafaţă care apar în diversele acte normative emise în ultimii ani:
Parcul a fost înfiinţat prin Ordinul 68 al Ministerului Agriculturii, din 26.01.1998, privind declararea Parcului Naţional Munţii Măcinului;
Legea nr. 5 din 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate, specifică în suprafaţă de 11.321 ha, în întregime pe suprafaţa judeţului Tulcea, la pozitia P, zona protejată de interes naţional cu denumirea Munţii Măcinului;
H.G. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, a parcurilor naţionale şi naturale şi constituirea administraţiilor acestora, clasifică aria protejată Munţii Măcinului ca parc naţional şi stabileşte limitele acestuia în Anexa nr.1. Astfel a rezultat o suprafaţă de doar 11227,11 ha;
Ordinul 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice;
HG 1529/1.11.2006 modifică limita parcului naţional, prin scoaterea din perimetrul acestuia, în zona Culmea Pricopanului, a unei suprafeţe de 77,96 ha, rezultând o suprafaţă finală de 11149,15 ha;
Cu 16 angajaţi, SC Hidromineral promitea că salvează zona de sărăcie
Zona carierelor a fost, încă de la început subiect de dispută, pentru că această suprafaţă se află în proprietatea Primăriei Măcin. Consiliul Local Măcin a dat terenul în concesiune către SC Hidromineral şi Sc Eco Galaţi. În 2004, reprezentanţii Administraţiei Parcului au iniţiat un dialog cu autorităţile judeţului Tulcea, pentru a obţine închiderea carierelor din Culmea Pricopanului. “Această zonă are o importanţă deosebită pentru parc. Nu se poate ca o bucată din această culme să fie protejată, iar alta nu, căci formează un tot integral. Pe Pricopan sunt 181 de specii, dintre care 37 protejate prin convenţii internaţionale”, ne-a declarat directorul Parcului Naţional Munţii Măcinului, Viorel Roşca.
În replică, germanii de la Hidromineral au început să pozeze în investitori “strategici”, ce urmau să salveze zona din sărăcie. “Spuneau că vor crea 200 de locuri de muncă şi vor salva zona de sărăcie. În acel moment aveau însă doar 16 angajaţi, majoritatea aduşi din alte părţi”, ne-a povestit Viorel Roşca.
Germanii trec la ameninţări
A urmat un război de uzură, cu sute de pagini de corespondenţă între cele două părţi. S-a ajuns chiar şi la instanţe. În 2005, SC Hidromineral a acţionat în contencios administrativ administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului, la Judecătoria Tulcea. Au urmat, anul următor, Tribunalul Tulcea şi Curtea de Apel Constanţa. Investitorii germani au pierdut pe toată linia.
În 2006, SC Hidromineral a fost obligată să oprească exploatarea, nu înainte de a da ultimul tun: o explozie foarte puternică, ce s-a resimţit pe o rază de zeci de kilometri. Astfel germanii au putut să îşi vadă liniştiţi de treabă, adică să prelucreze piatra la poalele Culmii Pricopanului.
Văzând că directorul Parcului se menţine ferm pe poziţie, reprezentanţii SC Hidromineral au trecut la ameninţări: “M-au ameninţat că voi plăti daune uriaşe. La început a fost vorba de 300 mii de euro, ca apoi să se ajungă la 25 milioane euro, daune pentru că le-aş fi blocat investiţia. Acţionarul majoritar Christian Moor, care între timp a decedat şi a lăsat-o în loc pe fiica sa, mi-a spus că nu are rost să mă încăpăţânez, că oricum va rezolva problema, dacă nu la Tulcea, atunci la Bucureşti. În acea perioadă primeam noaptea telefoane de la persoane necunoscute care îmi spuneau să am grijă că viaţa e trecătoare şi că nici măcar plantele pe care le studiez eu nu sunt veşnice”.
Cadoul lui Tăriceanu
Christian Moore s-a ţinut de cuvânt şi şi-a accesat relaţiile politice. HG 1529/1.11.2006 modifica limita parcului naţional, prin scoaterea din perimetrul acestuia a unei suprafeţe de 77,96 ha, adică tocmai zona exploatată de SC Hidromineral. Din acel moment, administraţia Parcului Naţional nu mai putea vorbi de închiderea carierei. Prin urmare, Viorel Roşca a încercat să salveze cât se mai putea. Legea îl obliga să îşi dea avizul pentru exploatare, dar îi permitea să pună condiţii pentru a limita cât mai mult impactul negativ asupra mediului. Roşca s-a folosit de faptul că germanii au negociat “cu spatele la perete”, căci până în ianuarie 2007 erau obligaţi să accepte aceste condiţii pentru a nu pierde licenţa de exploatare. “Am reuşit în acest fel să le smulg angajamente ferme legate de protejarea reală a mediului, în sensul de a limita cât mai mult efectele negative ale activităţii lor”. În document este menţionată inclusiv obligativitatea companiei ca la închiderea carierei să investească 3 milioane euro pentru refacerea zonei. În plus, SC Hidromineral este obligată să exploateze de jos în sus, oprindu-se astfel la curba de nivel ce corespunde altitudinii de 200 m. Astfel vor fi salvate vârfurile Şerparu şi Sulucu, care altfel ar fi fost probabil ameninţate cu distrugerea.
“Cu toţii purtăm povara granitului smuls la fiecare explozie din trupul Culmii Pricopanului, iar rănile ce se adâncesc în fiecare zi ne vor aminti veşnic de nesăbuinţa cu care am <stigmatizat> acest cadou pe care natura ni l-a dăruit, după ce l-a şlefuit, fără dinamită, 400 miloane ani”, este concluzia tristă a directorului parcului Naţional Munţii Măcinului, Viorel Roşca.
Peste 50% din speciile de floră şi faună ale României se regăsesc în Măcin
Munţii Măcinului au o deosebită importanţă între munţii ţării, fiind cel mai vechi masiv din România.
Climatul acestor munţi a determinat o varietate specifică, unică în Europa, cu interferenţa tipurilor ecosistemice pontico – submediteraneene, central europene şi asiatice, fapt ce conferă Munţilor Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente – Europa şi Asia.
Aceeaşi interferenţa face posibil ca pe mai puţin de 1% din teritoriul ţării, să se întâlnească peste 50% din speciile de floră şi faună ale României:
-peste 1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune;
-181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind menţionate în Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna;
-47 de specii de mamifere;
-1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi;
-11 specii de reptile;
-7 specii de amfibieni.
Şase dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul Naţional Munţii Măcinului.
În Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume! (Pădurea de fag dobrogeană).
