Comisia Europeană

Apele Române ale lui Mitrea au distrus un sit arheologic de dragul lui ÎPS Teodosie

În zonă se află şi trei arii naturale protejate, Agenţia de Protecţia Mediului tace

Jurnaliştii DEZVĂLUIRI au descoperit faptul că Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea- Litoral (ABADL) execută lucrări ilegale într-o zonă protejată (trei situri naturale şi două rezervaţii arheologice).
De dragul măicuţelor unui schit, un buldo-excavator al ABADL a răscolit pământul pe hectare întregi, a distrus ziduri medievale şi a scos din rădăcini mai mulţi copaci. Luat la întrebări de ziarul nostru, directorul ABADL, Marian Mitrea, a încercat mai întâi să ne aburească, apoi şi-a recunoscut greşeala, doar pe jumătate: a confirmat că s-a lucrat într-un sit arheologic, dar ne-a minţit că nu au fost găsite vestigii.
În teren situaţia e dezastruoasă: buldozerul a intrat în casele oraşului medieval Ester Abad, a distrus ziduri şi a scos la suprafaţă o mare cantitate de ceramică şi alte obiecte de inventar arheologic. Obiecte pe care jurnaliştii DEZVĂLUIRI le-au adunat şi le-au predat directorului Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa.
În timp ce reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional (DJCPN) Constanţa ne-au confirmat lucrările ilegale, cei ai Agenţiei de Protecţia Mediului (APM) ne-au pus să aşteptăm 30 de zile, timp în care utilajele ABADL au distrus rezervaţia.

Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Cristian CEALERA

Schitul a fost construit tot fără avize

Pârâul Visterna curge prin valea stâncoasă Gura Dobrogei şi se varsă în Casimcea. Zona e plină de peşteri şi grote, precum şi de floră şi faună deosebite. Din acest motiv a fost declarată arie protejată.
În apropiere de Peştera Liliecilor, Arhiepiscopia Tomisului a construit în urmă cu un an Schitul Dionisie cel Mic, ignorând iniţial faptul că zona este rezervaţie de mediu şi arheologică.
În luna august 2012, maicile de la schit au solicitat intervenţia ABADL, de teamă că posibilele inundaţii ar putea să le afecteze mănăstirea.
Deşi pârâul străbate cinci zone protejate, ABADL s-a apucat de lucrări fără a solicita avize de la cele două instituţii responsabile, Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional şi Agenţia de Protecţia Mediului.

Direcţia de Cultură confirmă: ABADL a lucrat ilegal!

Ziarul DEZVĂLUIRI a cerut lămuriri ABADL şi a primit un răspuns într-un limbaj foarte tehnic. Printre altele, ABADL ne spunea că nu are nevoie de niciun aviz. O adresă oficială a Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Constanţa îi contrazice însă. Iată ce ne-au răspuns reprezentanţii acestei instituţii:
“Pentru lucrările menţionate nu s-a solicitat şi nu s-a emis avizul DJCPN Constanţa. În ceea ce ne priveşte, am înştiinţat în scris ABADL, spre ştiinţa Primăriei Târguşor, privind obligaţia legală de a solicita avizul DJCPN Constanţa pentru lucrări în această zonă şi privind răspunderea în cazul intervenţiilor neautorizate în situri arheologice”.
Cu alte cuvinte, ABADL a încălcat legea, intervenind fără autorizaţie într-un sit arheologic!

Marian Mitrea de la ABADL ne-a minţit!

După ce au primit această palmă de la Direcţia de Cultură, şefii ABADL s-au grăbit să intre în legalitate. Mai bine zis să îşi acopere urmele! Conform declaraţiilor directorului Muzeului de Istorie, Gabriel Custurea, Marian Mitrea a solicitat, abia în urmă cu o săptămână, semnarea unui contract de supraveghere arheologică a lucrărilor, deşi răul fusese deja făcut.
Încercarea de manipulare nu s-a oprit însă aici. Mitrea ne-a trimis o altă adresă în care îşi recunoştea greşeala, dar pretindea că pe parcursul lucrărilor nu au fost găsite vestigii:
“Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral Constanţa, luând cunoştinţă că în zonă există situri arheologice, a hotărât sistarea lucrărilor mecanizate de întreţinere şi apărare pe Pârâul Gura Dobrogei, în zona Peştera Liliecilor. Menţionăm că pe parcursul lucrărilor de decolmatare şi reprofilare executate pe Pârârul Gura Dobrogei nu au fost identificate vestigii arheologice”.
Am vrut să vedem şi noi cât de bine se pricepe Mitrea la arheologie şi am dat o tură în zonă.
Ceea ce am găsit la faţa locului ne-a lăsat un gust amar: hectare întregi de teren distrus, munţi de pământ peste tot, copaci smulşi din rădăcini şi ziduri medievale distruse. Într-o simplă plimbare, de câteva minute, am reuşit să adunăm ceramică pictată, olane şi obiecte din fier.
Am dus aceste obiecte la Muzeul de Istorie din Constanţa şi i le-am predat directorului Custurea. Acesta a confirmat faptul că obiectele datează din secolele XVII-XVIII şi că provin de la ruinele oraşului Ester Abad. Totodată, Custurea ne-a declarat că întreaga responsabilitate pentru distrugerile din situl arheologic le aparţine ABADL, care a semnat contractul de supraveghere arheologică foarte târziu, aproape la finalizarea lucrării.

Oficialii Agenţiei de Protecţia Mediului tac mâlc

Am încercat să aflăm ce părere au iubitorii de mediu de la agenţia de Protecţia Mediului Constanţa despre distrugerile provocate de ABADL la Gura Dobrogei, dar ne-am lovit de un zid al tăcerii. Principala întrebare pe care le-am adresat-o, într-o solicitare oficială, a fost dacă ABADL a cerut un aviz pentru aceste lucrări. După zece zile, reprezentanţii Agenţiei de Proctecţia Mediului ne-au răspuns că au nevoie de mai mult timp pentru documentare (sic!) şi că ne vor răspunde în 30 de zile. Conform Legii 544 privind informaţiile de interes public, autorităţile sunt obligate să ofere jurnaliştilor răspunsuri pe loc. Doar dacă informaţiile solicitate implică un volum foarte mare de muncă din partea angajaţilor autorităţii publice, răspunsurile pot fi amânate 10 sau maxim 30 de zile.
Deşi, considerăm noi, APM putea să ne răspundă a doua zi, aşa cum au făcut cei de la Direcţia Judeţeană de Cultură şi chiar ABADL, oficialii de la Mediu au preferat să ne amâne, timp în care buldo-excavatorul de la Ape distrugea rezervaţia!  

Ester Abad – Oraşul Grădinilor

Prima menţiune documentară a oraşului Ester Abad (tradus ca Oraşul Grădinilor) datează din 1538, atunci când sultanul Soliman Magnificul a organizat o expediţie de pedepsire a domnului Moldovei, Petru Rareş. În jurnalul expediţiei otomane (care a trecut prin Dobrogea) se menţionează că, în drumul spre Babadag, armata Înaltei Porţi s-a oprit şi prin localitatea Istrabaghî, nume care se traduce „Grădina Istriei”. Trebuie spus că, de-a lungul timpului, unii istorici români au confundat Ester Abad-ul cu Histria, datorită termenului Ester – Ister, care apare în denumirea ambelor localităţi. Controversa a fost însă lămurită şi s-a ajuns la concluzia clară că Ester Abad, prin amplasarea sa georgrafică, nu avea nicio legătură cu vechea cetate greco-romană a Histriei. Mai mult, drumul logic al oastei lui Soliman Magnificul spre Moldova, tăia Dobrogea în linie dreaptă, de la Sud la Nord, armata otomană neavând niciun motiv să se abată prin mlaştinile şi lacurile din zona Sinoe – Razelm. Cele mai multe date despre Ester Abad sunt însă cele furnizate de călătorul turc Evliya Celebi, în opera sa „Cartea Călătoriilor”. În noiembrie 1652, acesta se întorcea de la Babadag la Constantinopol, când, după satul Ine Han Cismeşi (azi –  comuna Fântânele) a ajuns la Astrabad – Istrabad. Celebi ne spune că era un oraş (kasaba), aflat pe drumul principal al Dobrogei, calea pe care se mai aflau Ine Han Cesmeşi (Fântânele), Kara Muratli (Mihail Kogălniceanu de Constanţa) şi Carasu (Medgidia). Potrivit lui Celebi, Ester Abad era locuit de o majoritate creştină, ceea ce arată că oraşul ar fi putut exista dinaintea cuceririi otomane. Potrivit lui Celebi, Ester Abad-ul era situat la poalele unui deal, avea peste 1000 de case frumoase şi numeroase grădini. Istoricul turc vorbeşte despre hanuri, cârciumi, sute de prăvălii dar şi de mult biserici creştine, recunoscând în acelaşi timp faptul că musulamnii erau minoritari. Ulterior, s-au descoperit numeroase dovezi ale creştinilor care au trăit aici în perioada medievală, dovadă fiind nume precum Radu, Iancu, Mihnea, găsite în inscripţii funerare. În 1703, oraşul apare pe hărţile francezului Guillaume D Ilse sub denumirea de Vistuar (n.r. de la pârâul Visterna), pentru ca şase ani mai târziu, suedezul Michel Eneman să ajungă şi el în acest „mic oraş creştin, Wister”. În a doua jumătate a sec XVIII, Ester Abad-ul decade, foarte probabil în contextul conflictlor militare ruso-turce care începuseră deja în Dobrogea. De altfel, o legendă din bătrâni vorbeşte despre o distrugere a oraşului, comandată de către sultan, întrucât locuitorii creştini nu mai vroiau să i se supună. Oraşul dispare dar un veac mai târziu, hărţile ruseşti menţionează două sate: Vechiul şi Noul Ister. În 1850, Ion Ionescu de la Brad nu mai menţionează decât satul Visteri, sau Istel, locuit însă numai de tătari. În 1909, din vechiul Ester Abad nu mai rămăseseră decât ruine şi câteva poveşti despre măreţia acestui „oraş al creştinilor”. Indiferenţa statului şi ignoranţa oamenilor au făcut însă ca şi aceste ruine să aibă de suferit. Cu fiecare piatră furată sau distrusă, „Oraşul Grădinilor” se îndreaptă spre uitarea definitivă…
Ancheta continuă!

 

Actualitate

To Top