Americanii au încercat să-l scape pe Ceaușescu

Primul Guvern “alternativa” a fost constituit chiar de Ilie Ceausescu.

Dupa ce a parasit Comitetul Central, Ilie Ceausescu s-a dus direct la Ministerul Apararii unde in prima faza a cerut o intrevedere cu toti atasatii militari sovietici (spionii oficiali), intalnire care a fost fixata pentru orele 12. Ilie Ceausescu s-a consultat la minister cu amiralul Dinu pe care la si rugat sa-i contacteze si sa-i invite imediat la Ministerul Apararii pe reprezentantul din Bucuresti al Tratatului de la Varsovia impreuna cu atasatul militar al U.R.S.S. precum si atasatul militar al Chinei, pentru discutii. Pana la sosirea “invitatilor”, Ilie Ceausescu impreuna cu amiraulul Dinu a intocmit “un guvern” pe o coala alba de hartie (format A4). Era vorba de fapt, de o lista cu nume de persoane ce ar fi urmat sa alcatuiasca noul guvern “alternativa”. Pe lista se regaseau forte multe nume de ofiteri de la “directia politica”, apropiati si cunoscuti lui Ilie Ceausescu. Seful guvernului de pe lista lui Ilie Ceausescu era tocmai domnul Ion Iliescu. Ilie Ceausescu a formulat cu ajutorul unei grupe de ofiteri de stat major din “Directia Operatii” o dispozitiune pe armata prin care se cerea unitatilor militare aflate pe strazi, revenirea in cazarmi si din acel moment sa nu execute alte ordine decat ale “Comandantului Suprem”. La intrebarea ofiterului din M.St.M, cine semneaza ordinul in cauza, generalul Ilie Ceausescu pentru un moment “s-a blocat”, spunand in cele din urma ca, “sa se scrie M.St.M. si mai tarziu vom vedea”. Ulterior acest ordin a fost emis dar cu semnatura generalului Stanculescu. In final, planurile lui Ilie Ceausescu nu s-au materializat datorita interventiei “rapide” a generalului Stanculescu, care l-a trimis pe Ilie Ceausescu impreuna cu plutonierul Ciocanel, sa distruga niste documente “compromitatoare” legate de “sinuciderea” generalului Milea, in curtea ministerului. Ulterior, Ilie Ceausescu a afirmat ca a fost “izolat” de catre generalul Stanculescu, prospat instalat la Ministerul Apararii de unde incepuse sa dea ordine, asezat chiar pe scaunul generalului Vasile Milea.

In timp ce Nicolae si Elena Ceausescu se aflau in elicopter in drum spre Targoviste, generalul Victor Atanasie Stanculescu parasea grabit cladirea Comitetului Central. Imbarcat civil, Stanculescu a trecut usor de manifestantii care nu l-au recunoscut si s-a indreptat direct spre sediul M.Ap.N.-ului. Ajuns la minister, generalul Stanculescu se instaleaza in cabinetul generalului Milea si preia comanda Ministerului Apararii. In calitate de ministru, la orele 13:30, generalul Stanculescu emite primul document, fiind vorba de nota telefonica cu numarul 38, din 22 decembrie 1989: “Unitatile militare de pe intreg teritoriul tarii se retrag in cazarmi in ordine si calm fara a se lasa provocate, dezarmate sau dispersate. Unitatile militare care sunt angajate in fata sediilor Comitetelor Judetene de Partid vor calma spiritele fara sa traga, dupa care se retrag in cazarmi. In unitati se va organiza apararea cazarmilor si a tuturor obiectivelor militare. (semneaza: General Locotenent Atanasie Stanculescu). Acest ordin a fost dat pentru toate unitaile militare din tara la orele 13:30, desi el (ordinul) fusese intocmit cu o ora mai devreme (de grupul generalului Ilie Ceausescu). Nicolae Ceausescu nu fusese informat de emiterea acestui ordin, fiind astfel lasat sa creada ca ordinele date de el sunt inca valabile.   Pana la orele 13:30 fusese “restabilita” si emisia televiziunii care-si incepuse deja programul “artistic” (despre care am amintit in numerele trecute). Stenograma emisiei de la televiziune, este poate cel mai graitor document, “grila de program”, ce merita studiat in amanut, pentru a se observa cum a fost posibila abilitarea si potentarea unor persoane care urmau sa preia puterea in Romania.

Cine conduce Ministerul Apararii Nationale?
 
La televiziune, Sergiu Nicolaescu, in cea de-a doua interventie a sa, cere insistent sa se clarifice situatia de la ministerul apararii si sa se comunice cine se afla la conducerea ministerului. In replica, apare in direct domnul Mihai Lupoi (omul lui Stanculescu) care afirma ca nu se afla nimeni la conducerea ministerului. Aceasta informatie, acest mesaj transmis de Mihai Lupoi a declansat un adevarat razboi la Marele Stat Major al Armatei, acolo unde, comandantii se intrebau foarte nervosi cine este acest ofiter Lupoi care vorbeste la televizor in numele intregii armate. Din aceste motive s-a cerut arestarea de urgenta a lui Mihai Lupoi, arestare care nu a fost insa executata. In urmatoarele secvente apare Mircea Dinescu care anunta ca la conducerea Ministerului Apararii se afla “comandanti noi”. Aproape simultan, Marele Stat Major – Ministerul Apararii Nationale, emite telegrama cu numarul “39”: “Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul apararii nationale.” Din acest moment, pe linie oficiala, Nicolae Ceausescu pierdea practic, era deposedat (prin act oficial) de calitatea de “comandant suprem”. “Fata de cele ordonate, comandantii militari sa asigure paza obiectivelor civile de importanta deosebita cu subunitati inarmate, care sa nu traga decat in situatia in care sunt atacate de grupuri inarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea prioritatilor si asigurarea pazei, comandantii militari sa se puna de acord cu reprezentatii organelor locale. Militarii care asigura paza acestor obiective sa poarte pe bratul stang banderole tricolore.” Acest ordin cu numarul “39” a insemnat de fapt preluarea sub controlul militar a tuturor consiliilor judetene de partid din tara, a primariilor si a inspectoratelor de militie.   Printre alte obiective ce-au fost asigurate cu paza militara s-au mai numarat: garile, statiile “PECO”, sediile centralelor termoelectrice, sediile oficiale ale “Securitatii” si alte obiective ce-au fost considerate importante de catre comandantii de garnizoane. Simultan cu transmiterea acestui ordin, trupele ministerului apararii nationale au preluat si paza Televiziunii Romane Libere, ce fusese asigurata pana in acel moment de trupe ale securitatii.
(foto: sediul Ministerului Apararii Nationale – decembrie1989)

La scurt timp dupa executarea acestor manevre de forta, la orele 13:45 la M.Ap.N. se primeste un telefon de la Ion Iliescu pentru generalul Victor Stanculescu. Aflat la “Casa Scanteiei”, domnul Ion Iliescu a coborat intr-un birou de unde a efectuat mai mult de 6 convorbiri telefonice. Primul apel a lui Ion Iliescu a fost dat catre M.Ap.N, unde la contactat pe generalul Stanculescu pe interior “262”. In cadrul acestei convorbiri, Stanculescu i-a dat un raport (telefonic) lui Ion Iliescu, referitor la situatia din tara (din teritoriu) a armatei si l-a pus la curent cu faptul ca, ordonase deja ca anumite trupe chemate in prima faza spre Bucuresti au fot oprite si intoarse din drum. Tot in cadrul acestei convorbiri generalul Stanculescu i-a solicitat insistent lui Iliescu, sa se deplaseze la sediul M.Ap.N.-ului. In acel moment se cunostea faptul ca, Ion Iliescu urma sa devina “presedintele” Romaniei si-n aceste conditii generalul Stanculescu era obligat sa-i asigure acestuia securitatea.     In toate deplasarile pe care le-a efectuat in acele zile, pana sa ajunga la televiziune, Ion Iliescu nu a fost singur, fiind insotit in permanenta de domnul Velicu, prietent, coleg si colaborator al viitorului presedinte. Tot din acel birou de la “Scanteia”, Ion Iliescu a mai telefonat la Comitetul Central, Televiziunea Romana, a contactat-o pe Suzana Gadea si s-a conversat si cu sotia (doamna Nina) pentru a o asigura ca “totul este bine”. Dupa acest episod domnul Ion Iliescu este contactat telefonic de colonelul Ratiu, seful “Directiei a I-a” a “Securitatii”, (din ordinul generalului Iulian Vlad) care i-a raportat ca trupele si intreg aparatul de securitate a partizat cu “poporul”, fiind din acel moment la dispozitia “noului presedinte”. Ion Iliescu i-a cerut colonelului Ratiu sa se deplaseze la sediul M.Ap.N.-ului la generalul Stanculescu, acolo unde urmau sa se intalnesca toti capii armatei si cei ai “securiatii”. Pana sa se deplaseze la televiziune sau la sediul M.Ap.N.-ului, Ion Iliescu s-a mai abatut pentru aproximativ o ora pe la domiciliul personal, pentru a mai da cateva telefoane, unulul dintre apeluri fiind incercat catre ambasada sovietica de la Bucuresti.

Consiliul Frontului Salvarii Nationale a fost infiinta la M.Ap.N

Incepand cu orele 15, la M.Ap.N. incep sa sosesca, pentru intalnire stabilita, toti comandantii armatei si securitatii, find prezenti (printre altii): generalul Victor A. Stanculescu (gazda reuniunii), generalul Stefan Gusa, colonelul Ratiu (comandantul Directiei a I-a), generalul Romeo Campeanu, Petre Roman (viitorul prim-ministru), Gelu Voican Voiculescu (paznicul lui Iliescu) si nu in ultimul rand domnul Ion Iliescu. In aceste conditii la orele 16, la Ministerul Apararii se constituie Consiliul Frontului Salvarii Nationale (C.F.S.N.) si Consiliul Militar Superior al Armatei ( cu rol de comandament militar de urgenta) in fruntea caruia a fost numit provizoriu, generalul Stefan Gusa, pentru ca ulterior atat generlul Vlad cat si Guse sa fie “marginalizati” la Comitetul Central. In acea seara plina de evenimente, celebra Cerasela Barjac (groparul sotilor Ceausescu), prospat sosita in Bucuresti tocmai de la Timisoara, a ajuns la locuinta personala a lui Ion Iliescu pe care a pazit-o timp de trei zile, ulterior doamna “Cerasela” participand si la ingruparea sotilor Ceausescu.
          Generalii Vlad si Guse in prezenta a peste o suta de revolutionari (martori), si-au desfasurat activitatea “de comanda” in fata camerelor de filmare (cel putin 3 camere de filmare). Practic intreaga activitate a celor doi generali, fiind monitorizata minut dupa minut. Aceste imagini aveau rolul de a  prezenta intregii tari modul in care armata gestioneaza criza “revolutiei” dar si de a distrage atentia de la activitatea celorlalte grupuri, cum ar fi fost “grupul” condus in acele momente de Ion Iliescu.
(foto: revolutionarul Gelu Voican Voiculescu – paznicul lui Ion Iliescu)

Revolutionarul Sergiu Nicolaescu este poate primul personaj care a aparut pe ecrane pe 22 decembrie 1989 si care a si reusit sa vorbesca si sa transmita coerent cateva mesaje catre populatie. Manifestand o atitudine categorica sustinuta, fiind protejat permanent de un grup de cascadori, Nicolaescu este primul care recunoaste ca armata a tras in populatie dar cu toate acestea face apel la calm. El trimite si masina care l-a “transportat” pe domnul Iliescu de acasa la Televizunea Romana. Masina pregatita sa-l aduca pe Ion Iliescu la televiziune fiind insotita chiar de sotia regizorului Nicolaescu, doamna Gabriela Nicolaescu si de actrita Ioana Pavelescu. Acelasi regizor Nicolaescu este cel care a desconspirat in prima faza grupul Verdet, care incerca “sa fure revolutia”. Ulterior “grupul Verdet”, proaspat alcatuit, va fi indepartat sub amenintarea armelor din sediul televiziunii, iar Sergiu Nicolaescu va da “ordin” sa nu se mai tiparesca pe listele de revolutionari nume de nomenclaturisti. Dupa mai multe convorbiri telefonice purtate cu generalul Stanculescu, revolutionarul Sergiu Nicolaescu propune ca intereg grupul sa se deplaseze la sediul M.Ap.N.-ului (povestea cu subsolul minat).
(foto: regizorul revolutionar Sergiu Nicolaescu)

 Ambasada Statelor Unite la Bucuresti, prin intermediul lui Corneliu Bogdan ia legatura cu liderii CFSN-ului in noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 (chiar in toiul ostilitatilor), oferind armament si echipamente speciale, cum ar fi dispozitive de vedere si ochire pe timp de noapte, aparatura de telecomunicatii, pentru dotarea trupelor  U.S.L.A. (unitatea de lupta antiterorista), unitatea pe care Silviu Brucan a identificato mai tarziu ca fiind “terorista” (de fapt), mentionand ca membri U.S.L.A. au fost adevaratii “securisti-teroristi”, ipoteza falsa, lansata cu bana stiinta si intentie de dom’Profesor Brucan.
 In noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, dupa ce fusesera facute toate “pregatirile” pentru “proces” si pentru executia lui Ceausescu – pentru ca inca de la inceput se hotarase la nivelul CFSN-ului ca Nicolae si Elena  Ceausescu vor fi executati, organizarea procesului avand ca scop final executaia celor doi – Ambasada  Statelor Unite la Bucuresti printr-o oficialitate (delegat) ia “contactat” pe liderii CFSN-ului si le-a cerut sa nu-i execute pe Nicole si Elena Ceausescu oferindule acestora azil politic in Statele Unite ale Americi.
(foto REUTERS: de la stanga – Michail Sergeevic Gorbaciov, Ronald Reagan si George Bush senior)

Oferta facuta de americani a fost refuzata la fel cum fusese refuzata si interventia unei subunitati de commando franceze, ce astepta ordin sa intervina, fiind pozitionata in asteptare intr-o localitate din Ungaria la doar cativa kilometri de localitatea romaneasca Oradea. Existenta acestui commando francez a fost certificata de ambasadorul Frantei la Bucuresti care si el ca si americanii a contactat liderii CFSN-ului, a stat de vorba la telefon cu revolutionarul regizor Sergiu Nicolaescu punand astfel la dispozitia liderilor CFSN-ului subunitatea de commando pe care acestia au refuzat insa sa o foloseasca. Martorii principali ai acestor evenimente au fost Gelu Voican Voiculescu (Prim Vice-primministru numit pe 27 Decembrie ‘89) si Petre Roman (Prim-ministru numit pe 26 Decembrie ‘89).

Decizia liderilor la varf ai CFSN-ului nu a surprins, iar explicatia este oferita pe tava de cartea scrisa de Mihaela Ceausescu, fica lui Marin Ceausescu (fratele lui Nicolae Ceausescu) care contine un pasaj in care este descrisa venirea in iunie ‘89 la Bucuresti a lui Marin Ceausescu, special pentru a se intalni cu Nicolae Ceausecu. In pasajul cu pricina este prezentat un citat din convorbirea telefonica a lui Marin Ceausescu puratata  cu Nicolae Ceausescu, in care, Marin Ceausescu spunea: “Nicule s-au inteles si cei din Est si cei din Vest, au pregatit un scenariu sa te rastoarne. Nu le face jocul! Cedeaza si pune-l pe Iliescu la conducere”. Trebuie mentionat aici ca venirea la Bucuresti a lui Marin Ceausescu nu era una intamplatoare. Acesta fusese contactat de “seful de antena” al C.I.A. de la Viena care ia cerut sa ia legatura cu Nicolae Ceausescu si sa-i explice acestuia limpede ca sovieticii i-au pregatit debarcarea si ca se poate ajunge chiar si la un sfarsit tragic.

Statele Unite nu doreau moartea lui Nicolae Ceausescu, legaturile solide consolidate prin intermediul  C.I.A. cu Ceausescu aveau un caracter economic si strategic deosebit de important pentru politica internationala dezvoltata de SUA. Multe personalitati cunoscute din administratia americana aveau afaceri importante cu Ceausescu, pe diverse piete, unele dintre afacerile cele mai importante vizand chiar spatiul romanesc. Acestea au fost motivele pentru care atat SUA cat si Franta au incercat sa intervina in decembrie ’89, in favoarea familiei Ceausescu. In conformitate cu dispunerea zonelor de influenta, ultimul cuvant cu privire la soarte cuplului dictatorial la avut Gorbaciov, care la 6-7 octombrie, la Berlin, in timpul sarbatoririi celei de-a patruzecea aniversare a Republicii Democrate Germane la care a fost prezent si N.Ceausescu a spus “Istoria nu-i iarta pe cei care i se opun”. Acesta a fost ultimul sfat pe care Gorbaciov i la dat lui Ceausescu in calitate de “tovaras si prieten”. (in numere trecute am prezentat pe larg cine si de ce avea interesul sa-l salveze de la moarte pe Nicolae Ceausescu)