Profil de Primar

Vestigiile antice de sub cartierele Constanţei

Constanţa modernă ascunde aşezări vechi de două milenii, care erau învecinate cu cetatea Tomis

– În momentul în care au întemeiat Tomisul, grecii din Milet au intrat în contact cu o populaţie băştinaşă numeroasă, formată din geţi, traci şi sciţi, care locuiau în afara coloniei, în aşezări identificate astăzi în zone precum Palazu Mare, Anadalchioi sau Kilometrul 4-5
– Constanţa modernă s-a suprapus oraşului antic, astfel că numeroase vestigii identificate, majoritatea din perioada romană, rămân ascunse sub construcţiile din beton şi sticlă ale urbei de secol XXI
– Cartierele Palas şi Medeea sunt străbătute de două valuri antice de pământ, datate în secolul VI iar în cartierul Tomis Nord a fost identificată o aşezare civilă din aceeaşi perioadă
– În urmă cu 2000 de ani, într-o zonă largă ce corespunde astăzi perimetrului Abator- Gară- Cimitirul Central – Academia Navală se găsea necropola Tomisului
Tomis, 2600 de ani de istorie. Cetatea întemeiată de grecii din Milet a fost piatra de temelie a unui oraş, Constanţa, în care astăzi trăim. Cu toţii am învăţat să respectăm ruinele bătrânei urbe dar adesea ne dăm seama că ştim mult prea puţine despre istoria sa tumultoasă. Cum trăiau coloniştii greci, în urmă cu două milenii şi jumătate, ce au găsit atunci când s-au stabilit aici şi mai ales, cum au interacţionat cu populaţia băştinaşă, sunt doar câteva din întrebările la care suntem obligaţi să găsim răspunsuri. Astăzi, peste 320.000 de locuitori trăiesc într-un oraş modern care se suprapune vestigiilor antice. În goana cotidiană a unui trai oneros, puţini conştientizează, că la doar câţiva metri sub picioarele lor, ascunse vederii şi sufocate de asfalt şi beton, comorile trecutului stau drept mărturie a unei istorii extraordinare…

Un articol de Cristian CEALERA

Întemeierea

Istoria Tomisului începe în secolul VII înainte de Hristos, când în această zonă debarcă pentru prima dată ionienii din Milet. Histria exista deja iar navigatorii greci au folosit la început Tomisul ca port de escală. A devenit treptat un târg (emporion) şi de abia din secolele 4-3, putem vorbi efectiv despre un polis grecesc. De la prima escală, grecii au luat contact cu populaţia băştinaşă din zonă. Este posibil ca o aşezare a autohtonilor să fi existat chiar şi în zona Peninsulă iar alături de aceşti geţi şi sciţi să îşi fi ridicat primele case şi negustorii eleni. Spunem acest lucru pentru că arheologii au descoperit în zona Catedralei bordeie semi-îngropate de aproximativ 20 de metri pătraţi fiecare, datate din perioada întemeierii şi care cu siguranţă aparţineau unor aşa-zişi barbari. Treptat, Tomisul devine aşezare permanentă iar schimburile comerciale dintre greci şi localnici se intensifică. Nou-veniţii vindeau veştminte, podoabe, vin sau ulei de măsline şi primeau în schimb peşte, cereale sau miere, bunuri care adesea luau drumul Miletului. În primele veacuri, în aceste raporturi comerciale nu se foloseau monede, ci instrumente pre-monetare precum vârfuri de săgeţi. Sute de astfel de obiecte au fost descoperite de arheologi în Parcul Catedralei. Începând din secolul IV, Tomisul capătă înfăţişarea unui obişnuit polis elen iar porţile sale trainice se închid în faţa „barbarilor” din regiune, care veneau în cetate, în general, doar pentru a face comerţ. În apropierea coloniei greceşti se găseau se pare numeroase aşezări ale autohtonilor. S-au descoperit urme de locuire din acele vremuri în Palazu Mare, Anadalchioi sau Kilometru 4-5, în prezent cartiere ale Constanţei Moderne. Din secolul II înainte de Hristos, în această zonă putem vorbi doar despre aşezări ale geţilor, pentru că între timp, sciţii rătăcitori şi unele triburi tracice fuseseră deja asimilate de autohtonii majoritari.  

   Mormintele din asfalt!

Există puţine dovezi legate de aşezările vecine Tomisului din perioada secolelor 7-4 înainte de Hristos. Perioada elenistică (sec 4-1 î.H) este ceva mai bogată în vestigii, în sensul că o vastă necropolă din acea perioadă ştim că se găseşte astăzi într-un perimetru acoperit de zonele Abator – Gară – Cimitirul Central – Academia Navală – Bulevardul Soveja. Din secolul I înainte de Hristos şi până în veacul al şaselea, după Hristos, în aceeaşi zonă menţionată se găsesc Necropola Romană şi cea Romano Bizantină. Perimetrul este astăzi extrem de populat, ceea ce face aproape imposibilă cercetarea pentru descoperirea materialului arheologic.

Basilici sub blocurile din Centru

În zona Poarta 1, bine cunoscută constănţenilor, există un sens giratoriu, ciudat, lăsat neîngrijit, în mod intenţionat parcă. Dacă te uiţi atent, observi cum, dintre firele sălbatice de iarbă, răsar strălucirile reci ale pietrei antice. În acel loc se găsesc ruinele nedezgropate ale unei bazilici creştine, datând din veacurile 5 – 6 după Hristos. Alte lăcaşe de cult sunt însă şi mai inaccesibile cercetărilor. Două bazilici, ambele tot din epoca romano – bizantină, au fost identificate sub două blocuri de locuit, aflate în centrul oraşului. Se găsesc chiar între strada Traian şi Bulevardul Ferdinand, la o foarte mică distanţă una de alta. Arheologii ştiu de mult timp de existenţa lor dar cercetarea sistematică este evident imposibilă. Cavoul din Zona Egreta se află în imediata apropiere a acestor lăcaşuri de cult, el fiind datat în secolul IV înainte de Hristos.

Valurile… Constanţei

În epoca romană valul de pământ erau un mod de a fixa şi linii de demarcaţie a teritoriului controlat, mai ales atunci când lipseau cursurile de apă. Avea evident şi un rol militar, de apărare împotriva hoardelor de migratori care făceau ravagii, la un moment dat, prin secolele III – IV d.H, pe teritoriul provinciei romane Moesia Inferior. Nu vom vorbi acum însă prea mult despre celebrul Val al lui Traian, un obiectiv arheologic extrem de important al Dobrogei. Una din liniile de fortificaţie a acestui Val, Marele Zid de Pământ, datând din Evul Mediu timpuriu (sec 10 D.H) avea 54 de kilometri lungime şi se termina în zona de Vest a actualului oraş modern Constanţa, cartierul Palazu Mare. Extrem de interesante sunt însă şi celelalte două valuri de pământ, din celalălat coll al urbei noastre. Valul Mic de pământ, vechi de 1500 de ani ( din perioada romano-bizantină)  se află acum, în mare parte ascuns, sub gospodăriile din Palas şi Medeea. Valul Mare de pământ, vechi de aproximativ 1100 de ani (aprox. Sec 9 – medieval-timpuriu) intră în Constanţa prin marginea de Vest, trece prin Cartierul Palas şi atinge ţărmul mării în Sudul Oraşului.

Comorile de lângă noi

Toate obiectivele sus-menţionate se referă la vestigii descoperite în zone învecinate cetăţii Tomis, în afara zidurilor (extra-muros). Aceasta a funcţionat mereu pe raza actualei Peninsule şi în funcţie de diversele perioade de dezvoltare a atins în limita Nordică zone precum Bd Ferdinand, Mircea cel Bătrân sau strada Ştefan cel Mare. În incinta Tomisului propriu-zis arheologii constănţeni au descoperit numeroase vestigii de o frumuseţe extraordinară. Merită măcar să menţionăm Edificiul Roman cu Mozaic (din vecinătatea Muzeului de Arheologie), Termele Romane (aceeaşi zonă), Amfiteatrul (strada Mircea colţ cu Dragoş Vodă) sau Mormântul Hypogeu (Zorile). Fiecare dintre aceste obiective merită să fie tratat separat.

Legenda

Constănţenii ştiu cu toţii că vechea cetate întemeiată de greci se numea Tomis dar originea acestui nume, îi preocupă, din nefericire, pe foarte puţini dintre ei. Arheologii spun că numele derivă din „Tomoi” sau „Tomeus”, cuvinte care în greaca veche se traduc cuţit sau vârf de cuţit. „In extensio” se foloseşte termenul şi pentru „despicătură în mare” sau pentru promontoriu, „tomoi” făcând astfel referire la o realitate geo-fizică. Adevărul nu este însă întotdeauna foarte estetic, astfel că, suntem atraşi mai mult de legende… Iar legenda Tomisului este una, pe atât de frumoasă, pe atât de tristă… Se spune că, după ce au furat Lâna de Aur din Colchida (regat mitic în Caucaz, identificat în Vestul Georgiei), Iason şi argonauţii săi au plecat înapoi spre Elada. La bordul corabiei Argo se aflau însă şi doi pasageri „clandestini” Medeea şi fratele ei Absyrtos. Tatăl acestora, regele Aetes a pornit în urmărirea fugarilor. De teamă să nu fie prins, Iason l-a tăiat în bucăţi pe Absyrtos şi i-a aruncat trupul sfârtecat în mare, chiar lângă malurile viitorului Tomis. Aetes a oprit urmărirea pentru a aduna rămăşiţele fiului ucis şi pentru a-i oferi acestuia o ceremonie funerară potrivită rangului. Iason a scăpat şi a ajuns teafăr în Grecia. Din prisma acestei poveşti, „Tomoi” s-ar putea traduce ca Locul Tăierii sau Locul Sacrificiului, evocând astfel tragica moarte a prinţului Absyrtos. Pentru a rămâne în sfera miticului, trebuie spus că mulţi leagă numele Tomisului de Tomiris, regina Mesageţilor, un popor scitic ce trăia însă la Est de Marea Caspică.

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana MIHĂLȚEANU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top