Vânătoarea în Delta Dunării a fost interzisă, anul trecut. Această stare de fapt, care a fost primită cu tristeţe de mii de vânători şi de zecile de asociaţii sportive de profil, pare să se permanentizeze. În ciuda numeroaselor încercări de a se reveni asupra legii, prohibiţia a fost extinsă şi pe perioada acestui an, prin ordin al ministrului mediului. În ultimele şase luni, însă, presiunea pe acest subiect a crescut. Un proiect de lege a fost înscris pe ordinea de zi a Parlamentului, spre dezbatere. De asemenea, o serie de asociaţii ce au ca profil vânătoarea au protestat, pe canale oficiale. Chiar şi înainte ca vânătoarea să fie interzisă, legile şi regulamentele ce o reglementau erau încălcate – uneori la niveluri înalte. Cel mai răsunător a fost acela în care AJVPS Tulcea a fost sancţionată cu o amendă-record de un miliard de lei de către Garda de Mediu, pentru organizarea, fără autorizaţie şi înafara sezonului, a unei partide cu vânători aduşi din Italia.
Un articol de Razvan PETRE
În spatele acestor dispute legale se află o miză financiară imensă. Având potenţial cinegetic şi peisagistic imens, Delta este o adevărată mină de aur pentru asociaţiile de vânători. Pachetele de servicii ce includ cazare, masă, transport şi ocazia de a lua acasă raţe, gâşte şi mistreţi de Deltă se vând la preţuri mult mai mari decât cele obişnuite. Odată cu oprirea vânătorii în Rezervaţie, zeci de asociaţii care au mizat totul pe accesul la fondurile de vânătoare deltaice s-au văzut puse în faţa unei situaţii imposibile: În loc să facă profituri babane, ele se confruntă acum cu riscul falimentului.
Vacanţă în Seychelles, sau vânătoare în Deltă?
În mod normal, vânătoarea unor specii ca raţa şi gâsca se încadrează pe una din treptele de jos ale distracţiilor cinegetice, alături de „recoltarea” iepurilor de câmp şi a fazanilor din lăstărişuri. Vânatul de acest tip este comun, uşor de găsit şi facil de valorificat. De trofee nici nu se pune problema, iar carnea nu e o delicatesă. Până şi mistreţul, care oferă prilejul unor aventuri interesante şi care poate aduce trofee impresionante, se încadrează în categoria „comun”.
Situaţia se schimbă, însă, dacă vorbim de găştele, raţele şi mistreţii Deltei. Tarifele mici percepute pentru exemplarele vânate sunt compensate, cu vârf şi îndesat, de serviciile turistice incluse „în pachet”, fără de care activitatea de vânătoare ar fi imposibilă. Cadrul natural al Deltei este superb, dar creează şi probleme logistice unice. Un vânător care îşi doreşte o experienţă cinegetică printre plauri este dependent de cazarea, masa şi transportul puse la dispoziţie de organizatori. Nu e practic să fii cazat la Tulcea, sau să iei masa la Sulina şi, în aceeaşi zi, să vânezi undeva la Uzlina. De asemenea, accesul cu maşina personală e imposibil, pe cele mai multe fonduri de vânătoare ale Deltei, din cauza lipsei căilor de acces rutier.
Prin urmare, toate pachetele de vânătoare în deltă includ cazare, masă şi transport asigurate de organizatori, la tarife care încarcă semnificativ nota de plată.
Gâsca de Deltă – la acelaşi preţ cu lupul carpatin
Condiţiile speciale în care se desfăşoară vânătoarea în Deltă, modalităţile dificile de transport în zonă, precum şi numărul limitat de locuri de cazare au 
dus preţul unei excursii cinegetice la cote foarte ridicate. E suficient să trecem în revistă ofertele prezentate pe Internet, pentru a sesiza „sporul de Deltă”.
Una din asociaţiile care organizează partide de vânătoare, inclusiv în Deltă, cere pentru vânătoarea găştelor şi a raţelor un preţ similar cu cel perceput pentru împuşcarea lupilor. Pachetul „lup” include cazare, o cină festivă şi până la 5 zile de vânătoare, pentru un preţ ce pleacă de la 1300 de euro şi variază în funcţie de tipul cazării, închirierea câinilor şi prezenţa unui translator (pentru vânători străini). Suplimentar, mai este percepută o sumă ce pleacă de la 600 de euro, pentru fiecare trofeu. Aceeaşi asociaţie oferă pachet „raţe şi gâşte”, la tarife similare cu iepurii şi potârnichile. Lucrurile se complică, dacă e vorba de vânătoare în Deltă. Astfel, pentru două zile de vânătoare, cazare şi pensiune completă, asociaţia cere 1400-1900 de euro de persoană. Deşi deocamdată vânătoarea este interzisă, pe site-ul asociaţiei se menţionează şi sezonul de raţă/gâscă de anul acesta, începând cu 15 septembrie, probabil în speranţa că situaţia să se schimbe, între timp.
Altă asociaţie, ce are în administrare un fond de vânătoare din Deltă, vine cu tarife mai „prietenoase”, dar dedicate explicit vânătorilor români. Preţul pentru două zile de cazare, masă şi vânătoare la raţe şi gâşte, pleacă de la 1600 de lei/ persoană. Suplimentarea se face la fel ca la hotelurile de pe litoral – în condiţiile în care un vânător vine singur şi ocupă astfel o cameră dublă – şi înseamnă 600 de lei în plus. Spre deosebire de oferta anterioară, pachetul nu include autorizaţiile de vânătoare, iar transportul vânătorilor se face pe distanţe fixe şi mult mai scurte, legătura de la şoseaua spre Tulcea, la locul de cazare şi la fondul de vânătoare fiind de circa 10 km.
AJVPS Tulcea – ciuca amenzilor de miliarde
Interzicerea vânătorii în Deltă lasă zeci de agenţii de turism şi asociaţii de vânătoare fără principala sursă de venit. Este un lucru ştiut că turiştii-vânători sunt, în marea majoritate, persoane cu dare de mână şi cu resuse financiare peste medie. Dacă agenţiile se pot reorienta spre pachete turistice mai ieftine (cele de bază, sau cele destinate pescarilor), nu acelaşi lucru se poate spunde despre asociaţiile de vânătoare. Acestea au cheltuieli cu fondurile luate în administrare şi dotările aferente, dar sunt în imposibilitatea de a le valorifica. Pierderea clientelei, sau a membrilor, este altă problemă.
Prohibiţia vânătorii este resimţită acut şi de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) Tulcea, care obţinea din această activitate sume considerabil mai mari decât cotizaţiile anuale ale pescarilor. Chiar şi în perioada în care vânătoarea era permisă, AJVPS a fost sancţionată în mod repetat pentru că a ocolit legile, în scopul organizării de expediţii cinegetice. În 2007, Garda de Mediu a aplicat AJVPS Tulcea o amendă-record de un miliard de lei vechi, pentru o partidă de vânătoare organizată de Asociaţie, înafara sezonului, pentru un grup de turişti italieni. Amenda a fost contestată în instanţă, fără succes, însă. În 2008, AJVPS Tulcea a recidivat, primind o altă amendă, de 300 de milioane.
