Celebrul general Mihai Ion Pacepa s-a nascut la data de 17 august 1928, in Basarabia. A urmat cursurile facultatii de chimie industriala la Universitatea Bucuresti. Incepand cu anii ’50, tanarul pe atunci, Mihai Ion, intra in solda Securitatii Statului. In conformitate cu afirmatiile sale din cartea, intitulata sugestiv, “Orizonturi rosii”, prima sa misiune a fost sa se infiltreze in munti, pentru a depista grupurile dislocate de legionari si de ofiteri anticomunisti, misiune incheiata de altfel cu succes. Din aceiasi carte, se desprinde si ideia ca incepand cu anul 1946, Ion Mihai Pacepa a intrat in randurile Securitatii. Au existat si speculatii conform carora, Pacepa, ar fi fost implicat si in actiunile antisemite din anii 1958-1960, derulate prin procesele din Romania. Cu toate acestea, cel putin pana la momentul prezent, aceste simple zvonuri nu au fost confirmate dar nici infirmate de catre vreo autoritate din domeniu.
O cariera impresionanta in slujba Securitatii
Dotat cu o inteligenta si o memorie fara cusur, ofiterul superior Pacepa, a realizat misiuni deosebit de importante pentru Romania si in mod special pentru Nicolae Ceausescu (foarte multe misiuni erau executate la ordinul direct al “conducatorului suprem” ). Dintre cele mai interesante realizari ale “spionului” roman, merita mentionate urmatoarele : recrutarea in slujba Securitatii a lui Sabry Khali Bana alias Abu Nidal – unul dintre cei mai periculosi teroristi internationali, seful organizatiei teroriste “Junice cel Negru” ; infiinteaza sectia “K” in cadrul Securitatii Statului – sectie distincat, responsabila cu activitatea de contraspionaj din cadrul sistemului national al penitenciarelor – actualmente Directia Generala a Penitenciarelor (D.G.P.) ; incepand cu anul 1970 doteaza sectia “K” cu otravuri speciale, “importate” din Rusia, care pot cauza decesul unei persoane rapid dar aparent natural ; in colaborare cu K.G.B.-ul, “doteaza” aceiasi sectie “K” cu substante radioactive si aparatura ce emana radiatii nocive, operatiunile in care erau folosite aceste metode fiind codificate “Radu” – (evident aceste “metode” erau folosite pentru asasinatele la comanda, specifice totusi unui alt serviciu secret – dar “eficiente”). In anul 1972, reuseste sa impiedice o tentativa de asasinat, pusa la cale la Bucuresti, impotriva fostului Prim-ministru israelian Golda Meir – tentativa organizata de o celula terorista de sorginte egipteana ; in anul 1974 pune bazele unei bune colaborari intre seviciile secrete romane si fortele de Securitate libiene ; in anul 1975 este insarcinat de Ceausescu sa achizitioneze tehnologia necesara producerii diamantelor sintetice (“Operatiunea Stele”) ; initiaza, la ordinul lui Ceausescu, in anul 1976, o tentativa de asasinat indreptata impotriva crainicului de la postul “Radio Europa Libera”, Emil Georgescu, realizata cu sprijinul a doi traficanti de droguri francezi “agatati” de Directia de Informatii Externe.
Proiectele de anvergura – specialitatea lui Pacepa
Dupa ce la 12 aprilie 1961, proiectul rusesc “Orasul Cosmic” a devenit cunoscut intregii lumi, o data cu lansarea in spatiul a lui “Vostok I” si a primului cosmonaut Iuri Gagarin, dictatorul Nicolae Ceausescu a dorit sa se realizeze o replica romanesca a orasului micro-electronicii de langa Moscova, proiectul fiind denumit IPRS II (Baneasa). La realizarea acestui “maret proiect” a participat si Pacepa in calitate de consilier al lui Ceausescu (1965). In cadrul IPRS II (Baneasa) se construiau si experimentau noi tehnologii militare procurate cu ajutorul spionajului extern, realizat in statele din Vest. Misiunile de spionaj efectuate in vederea “procurarii” noilor tehnologii si a sistemelor de arme occidentale, erau coordonate de Pacepa, care reuseste sa aduca inclusiv circuite integrate (militare), roboti si chiar echipamente de aviatie militara “furate” din Statele Unite.
Din functia de Sef al D.I.E., Mihai Ion Pacepa, se ocupa si cu vanzarile de armament (produs in Romania) catre state din lumea a treia, dar si cu traficul de droguri dirijat catre Vest, in vederea proiectarii unei imagini cat mai proaste asupra statelor europene dezvoltate, pentru a demonstra si altora ca democratia nu este o solutie avantajoasa, o alternativa la socialismul “infloritor”.
O reusita remarcabila a lui Pacepa, a fost infiltrarea in sediul postului “Europa Libera” a unei functionare germane, ce fusese racolata in prealabil de catre D.I.E., aceasta indeplinind o buna “bucata de timp” functia de asistenta personala a directorului departamentului central si al stirilor statiilor de radio aflate sub tutela Guvernului Statelor Unite.
Nu in ultimul rand, in sarcina lui Pacepa a mai fost plasata si modernizarea Directie Generale de Tehnica Operativa a Securitatii. Acesata Directie (G.D.T.O.) se ocupa in principal cu : interceptarea telefoanelor, plasarea microfoanelor, cenzura postei, supravegherea ambasadelor straine acreditate la Bucuresti, interceptarea comunicatiilor NATO. In martie 1978, G.D.T.O. era dotata cu 10 centrale telefonice si 249 de centre de supraveghere automata, la care se mai adaugau 1.000 de unitati portabile (folosite in orasele mici, sate, statiuni de vacanta) pentru diferite deplasari. Dupa efectuarea lucrarilor de modernizare a acestei Directii, la 28 martie 1978, Pacepa ii raporteaza lui Ceausescu ca Securitatea dispune de 3 milioane de aparate telefonice proiectate special pentru a permite ascultarea convorbirilor intretinute atat prin telefon cat si in incaperea unde se afla instalat aparatul. Aceste telefoane special construite, aveau practic functie dubla, ofereau posibilitatea interceptarii convorbirii dar puteau fi utilizate si pentru captarea suntelor din spatiul ambiental.
Din functia de Sef al D.I.E., Mihai Ion Pacepa, se ocupa si cu vanzarile de armament (produs in Romania) catre state din lumea a treia, dar si cu traficul de droguri dirijat catre Vest, in vederea proiectarii unei imagini cat mai proaste asupra statelor europene dezvoltate, pentru a demonstra si altora ca democratia nu este o solutie avantajoasa, o alternativa la socialismul “infloritor”.
O reusita remarcabila a lui Pacepa, a fost infiltrarea in sediul postului “Europa Libera” a unei functionare germane, ce fusese racolata in prealabil de catre D.I.E., aceasta indeplinind o buna “bucata de timp” functia de asistenta personala a directorului departamentului central si al stirilor statiilor de radio aflate sub tutela Guvernului Statelor Unite.
Nu in ultimul rand, in sarcina lui Pacepa a mai fost plasata si modernizarea Directie Generale de Tehnica Operativa a Securitatii. Acesata Directie (G.D.T.O.) se ocupa in principal cu : interceptarea telefoanelor, plasarea microfoanelor, cenzura postei, supravegherea ambasadelor straine acreditate la Bucuresti, interceptarea comunicatiilor NATO. In martie 1978, G.D.T.O. era dotata cu 10 centrale telefonice si 249 de centre de supraveghere automata, la care se mai adaugau 1.000 de unitati portabile (folosite in orasele mici, sate, statiuni de vacanta) pentru diferite deplasari. Dupa efectuarea lucrarilor de modernizare a acestei Directii, la 28 martie 1978, Pacepa ii raporteaza lui Ceausescu ca Securitatea dispune de 3 milioane de aparate telefonice proiectate special pentru a permite ascultarea convorbirilor intretinute atat prin telefon cat si in incaperea unde se afla instalat aparatul. Aceste telefoane special construite, aveau practic functie dubla, ofereau posibilitatea interceptarii convorbirii dar puteau fi utilizate si pentru captarea suntelor din spatiul ambiental.
Pacepa i-a montat o “botnita” lui Ceausescu
Pentru a proteja cat mai bine convorbirile secrete efectuate in plan extern, Pacepa a pus la punct o linie acoperita de comunicatii speciale, aflata in permanenta la dispozitia lui Ceausescu. Acest sistem a primit denumirea conspirativa de “botnita”. Totodata, a fost infiintata o noua sectie speciala de confectii ce-si desfasura activitatea in cadrul Directiei a V-a Securitatii, destinata confectionarii hainelor fostilor guvernanti, astfel incat, demnitarii romani sa nu fie obligate sa poarte de doua ori acelasi rand de haine sau acelasi costum.
“Telefonul fara fir” – un experiment reusit
Poate este interesant de aminiti la acest punct, ca in timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Romania, “psihoza telefoanelor asculatea” a atins probabil cel mai inalt nivel de propagare. Un zvon “bine fundamentat” a facut atunci inconjurul tarii in mai putin de 24 de ore (timp inregistrat in prealabil prin lansarea bancurilor despre Ceausescu – 24 de ore fiind suficiente pentru ca un banc sa fie auzit intr-un oras intreg, dar nu si intr-o tara), zvonul cu pricina “informa” ca toate telefoanele au in componenta lor o piesa cu ajutorul careia Securitatea asculta convorbirile ; piesa indicata (de zvon) avea de fapt rolul de a deparazita, adica de a elimina acele suntete deranjante de pe retea. Desigur, in acele momente tensionate “zvonul” a penetrat foarte usor, iar consecintele sunt cunoscute ; aproape toti revolutionarii, cu mic cu mare, si-au spart telefoanele din casa sau le-au aruncat la gunoi, oferind astfel “linie libera” celor care, in acele zile, manifestau o mai mare nevoie de comunicare decat masele fierbinti descatusate care se ocupau de infaptuirea “Revolutiei”.
Poate cel mai interesant element social al “psihozei telefoanelor ascultate” este chiar longevitatea fenomenului. La 16 ani de la evenimentele din decembrie ’89, majoritatea romanilor, considera si sustint cu tarie ca sunt “ascultati” in permanenta de serviciile de informatii. Acest “sindrom” al “psihozei” amintite, apropae ca s-a transmis genetic, astfel incat, chiar si tinerii nascuti dupa 1989 traiesc cu spaima ca sunt supravegheati de serviciile de informatii si ca telefoanele le sunt ascultate cu perseverenta. Fenomenul nu este unul intamplator sau izolat. Acesta isterie a fost intretinuta “stiintific” in ultimii 16, dar desigur, “motorul prim” declansator a fost inventat acum mai bine de 40 de ani iar dupa ’89 a fost intors cu “cheita” atunci cand anumite grupuri de interese doreau distragerea atentiei opiniei publice de la problemele reale. Starea de teama a romanilor indusa de “odioasa” pana in ’89 a putut fi astfel mentinuta si dupa evenimentele revolutionare, masele avand constiinta unei turme ratacite. Daca intamplator cineva i-si va mai aminti de un scanariu sau de o eventuala implicare americana in evenimentele din decembrie ’89 din Romania, toate acestea nu pot avea neaparat o legatura cu persoana ofiterului Pacepa.
“Telefonul fara fir” – un experiment reusit
Poate este interesant de aminiti la acest punct, ca in timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Romania, “psihoza telefoanelor asculatea” a atins probabil cel mai inalt nivel de propagare. Un zvon “bine fundamentat” a facut atunci inconjurul tarii in mai putin de 24 de ore (timp inregistrat in prealabil prin lansarea bancurilor despre Ceausescu – 24 de ore fiind suficiente pentru ca un banc sa fie auzit intr-un oras intreg, dar nu si intr-o tara), zvonul cu pricina “informa” ca toate telefoanele au in componenta lor o piesa cu ajutorul careia Securitatea asculta convorbirile ; piesa indicata (de zvon) avea de fapt rolul de a deparazita, adica de a elimina acele suntete deranjante de pe retea. Desigur, in acele momente tensionate “zvonul” a penetrat foarte usor, iar consecintele sunt cunoscute ; aproape toti revolutionarii, cu mic cu mare, si-au spart telefoanele din casa sau le-au aruncat la gunoi, oferind astfel “linie libera” celor care, in acele zile, manifestau o mai mare nevoie de comunicare decat masele fierbinti descatusate care se ocupau de infaptuirea “Revolutiei”.
Poate cel mai interesant element social al “psihozei telefoanelor ascultate” este chiar longevitatea fenomenului. La 16 ani de la evenimentele din decembrie ’89, majoritatea romanilor, considera si sustint cu tarie ca sunt “ascultati” in permanenta de serviciile de informatii. Acest “sindrom” al “psihozei” amintite, apropae ca s-a transmis genetic, astfel incat, chiar si tinerii nascuti dupa 1989 traiesc cu spaima ca sunt supravegheati de serviciile de informatii si ca telefoanele le sunt ascultate cu perseverenta. Fenomenul nu este unul intamplator sau izolat. Acesta isterie a fost intretinuta “stiintific” in ultimii 16, dar desigur, “motorul prim” declansator a fost inventat acum mai bine de 40 de ani iar dupa ’89 a fost intors cu “cheita” atunci cand anumite grupuri de interese doreau distragerea atentiei opiniei publice de la problemele reale. Starea de teama a romanilor indusa de “odioasa” pana in ’89 a putut fi astfel mentinuta si dupa evenimentele revolutionare, masele avand constiinta unei turme ratacite. Daca intamplator cineva i-si va mai aminti de un scanariu sau de o eventuala implicare americana in evenimentele din decembrie ’89 din Romania, toate acestea nu pot avea neaparat o legatura cu persoana ofiterului Pacepa.
Dublura a raportat Directiei de Informatii Militare ca Pacepa “canta la doua muzicute”
Avand gradul de capitan de Securitate, tanarul Pacepa a pasit cu dreptul in cariera de spion in anul 1956, in cadrul unei misiuni desfasurate in Republica Federala Germania. Acoperirea folosita a fost aceea de afacerist in cadrul reprezentantei comerciale a Romaniei la Bonn. Aceasta acoperire a fost aleasa din cel putin doua motive clare: in primul rand datorita faptului ca sovieticii aveau interese de natura comerciala si informativa in Germania si-l considerau pe Pacepa un agent de incredere, iar in al doilea, Romania nu avea la acea data ambasada in R.F.G., singura modalitate sigura de infiltrare a agentilor fiind reprezentanta comerciala oficiala.
In paralel, functina la Bonn si capitanul Simon Bela Titus, ofiter de informatii subordonat Marelui Stat Major al Armatei. Dupa ce si-a “studiat” cu atentie colegul de “cooperativa”, ofiterul Simon a raportat Directiei de Informatii Militare ca agentul secret Pacepa a fost recrutat de germani. In felul acesta, informatiile furnizate de “sursa” Simion au ajuns in dosarele contraspionajului roman, confirmandu-se astfel si realizarea cazului. Concluziile erau probabil foarte clare: Pacepa fusese mai intai recrutat de sovietici (pe relatia Bucuresti-Moscova) si infiltrat in serviciul de contraspionaj german, actiunea fiind realizata cu mana romaneasca (prin reprezentanta comerciala a Romania la Bonn), devenind astfel agent dublu sovieto-german. Asa poate fi inteleasa si plecare secreta a lui Pacepa la 27 iulie 1978 din R.F.G. la bordul unui avion Hercules al fortelor militare americane catre baza militara Andrews din Statele Unite. Practic, amercicanii n-au facut altceva decat sa-l preia pe Pacepa de la germani, cu “atentie si fara galagie”. Din aceste motive contraspionajul german “nu a putut anticipa” decolarea lui Pacepa cu destinatia S.U.A. chiar de pe teritoriul Germaniei. (VA URMA)
In paralel, functina la Bonn si capitanul Simon Bela Titus, ofiter de informatii subordonat Marelui Stat Major al Armatei. Dupa ce si-a “studiat” cu atentie colegul de “cooperativa”, ofiterul Simon a raportat Directiei de Informatii Militare ca agentul secret Pacepa a fost recrutat de germani. In felul acesta, informatiile furnizate de “sursa” Simion au ajuns in dosarele contraspionajului roman, confirmandu-se astfel si realizarea cazului. Concluziile erau probabil foarte clare: Pacepa fusese mai intai recrutat de sovietici (pe relatia Bucuresti-Moscova) si infiltrat in serviciul de contraspionaj german, actiunea fiind realizata cu mana romaneasca (prin reprezentanta comerciala a Romania la Bonn), devenind astfel agent dublu sovieto-german. Asa poate fi inteleasa si plecare secreta a lui Pacepa la 27 iulie 1978 din R.F.G. la bordul unui avion Hercules al fortelor militare americane catre baza militara Andrews din Statele Unite. Practic, amercicanii n-au facut altceva decat sa-l preia pe Pacepa de la germani, cu “atentie si fara galagie”. Din aceste motive contraspionajul german “nu a putut anticipa” decolarea lui Pacepa cu destinatia S.U.A. chiar de pe teritoriul Germaniei. (VA URMA)
