De la Tuzla vine potopul pomenilor electorale. Scandalul provocat de existenţa falşilor revoluţionari e pe cale să reizbucnească 
După ce, în urmă cu câteva luni, vestea conform căreia toţi cei care deţin certificat de revoluţionar vor fi controlaţi la sânge în privinţa actelor doveditoare, a agitat spiritele în rândul foştilor luptători, acum, aprobarea hotărârii ca fiecare revoluţionar să primească un fel de bonus, pe lângă pensia de bază, în valoare de 1400 RON (!), va aprinde fitilul unui nou scandal politico-economic.
Un articol de Andreea PAVEL, Ştefan Doru COPOŢ
În urmă cu două săptămâni, la Tuzla a fost veselie mare. S-a chefuit şi s-a cinstit pentru că cei 60 de oameni cu certificat de revoluţionar din localitate au aflat de aprobarea indemnizaţiei de 1400 RON pe care o va primi fiecare dintre ei. Nimeni nu ştie exact când, dar vorba aia, promisiunea-i promisiune! De ce aprobarea vine cu doar o lună înainte de alegeri, nu ştim, dar nici nu e greu de intuit. Iată cum aproape un miliard de lei vechi este aruncat pe astfel de pomeni mascate şi mai ales în Tuzla, unde rămâne de discutat încă dacă s-a încins atât de rău spiritul revoluţiei din 1989. Un localnic din Tuzla a stat de vorbă cu noi despre acest subiect. Necăjit de modul în care s-au eliberat certificatele de revoluţionar, acesta ne povesteşte cum s-au desfăşurat, de fapt, lucrurile la revoluţie şi ne dă câteva exemple de ”mari revoluţionari”.
”Certificatele alea ştiţi cum se dădeau? Păi, se întâlneau în cârciumă şi vorbeau: Îmi dai şi mie o declaraţie că m-ai văzut la revoluţie? Şi ăla spunea da, ce mă doare mâna? Apoi se ducea la altul care avea certificat şi îl întreba şi pe ăla. Şi aşa avea şi a doua declaraţie, şi cu asta şi certificatul. Aşa s-au născut peste noapte 60 de revoluţionari la Tuzla… Păi, să vă spun câţiva doar, ca să înţelegeţi: Ghebenei, fostul primar, a fost secretar la partid şi acum e mare revoluţionar. La fel şi Borcan, care a fost 14 ani primar înainte de revoluţie… Băiatul meu a fost acolo, la revoluţie şi n-a vrut să-şi ia certificat. A zis că el nu vrea bani pentru asta, că el a făcut pentru libertate. E mai fraier aşa… ”.
Revoluţionar fără certificat
Un alt om care a participat la revoluţie, dar care vrea să-şi păstreze anonimatul, scârbit fiind de cei care profită fără ruşine de pe urma celor care într-adevăr şi-au riscat viaţa participând la evenimentele din 1989, ne-a depănat scurta lui poveste: ”Primul geam spart de la Casa Albă (locul de unde a fost alungat ultimul prim secretar al Constanţei, n.red.) eu l-am spart. Eram cu fratele meu, de-abia terminasem armata, iar el era ultimul an de liceu. Eram entuziasmaţi pentru că într-adevăr credeam în schimbare şi nu ne păsa dacă ne riscăm vieţile. Ne-am dat seama însă, repede, că eram înconjuraţi de ţigani din Piaţa Chiliei, foşti infractori, de care puteai să-ţi dai seama că sunt manipulaţi. Jaful ce a urmat în Casa Albă ne-a scârbit: tot ce era mai de preţ, televizoare, carpete, calculatoare, maşini de scris, tablouri, obiecte de artă, erau cărate cu asiduitate de către actualii revoluţionari cu certificate. Nici eu, nici fratele meu nu ne-am simţit reprezentaţi de acea masă de hoţi şi nici nu am vrut să împărţim aceeaşi titulatură de ”revoluţionar” cu aceştia. Prezenţa noastră acolo nu s-a desfăşurat sub imboldul unei intenţii de câştig financiar, sau alte beneficii. Nici atunci, nici mai târziu. Ca pentru mulţi alţii, aşa-zisa revoluţie nu era decât ocazia de a scăpa de sub dictatura lui Ceauşescu şi a camarilei sale comuniste. De fapt, am scăpat doar de el, dar am rămas cu ce-i mai rău. Parcă Lenin zicea, şi chiar îi dau dreptate: ”Să vă ferească Dumnezeu de burghezia comunistă!”. Cam asta a fost Revoluţia de la Constanţa. Cât priveşte Tuzla, acolo nici atât nu a fost vreo mişcare de mase, doar incidentele de la aeroportul militar, unde nici acolo nu a fost vorba decât de război radio şi ţinte false, iar acele câteva victime s-au produs accidental. Aşa că nu ştiu cum de nu le este ruşine să ceară atâtea privilegii, când toţi ştim că 70% din revoluţionarii din România nu sunt decât nişte profitori”.
Pomana discordiei pentru braşovenii din ‘87
Pentru ca circul cu care am fost învăţaţi de actuala guvernare să fie complet, se pare că acum e rândul revoluţionarilor braşoveni care au protestat împotriva guvernului comunist în 1987, să se bată pe certificatele de luptător. Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 6/2008 guvernul Tăriceanu acordase drepturi similare cu cele ale revoluţionarilor din 1989 pentru braşovenii respectivi, în număr de, teoretic, 120. Când vor auzi însă de bani, sigur se vor găsi de 15-20 de ori mai mulţi luptători anticomunişti.
Mai mult decât atât, dezbaterile parlamentare de la acea vreme confirmă încă o dată faptul că, atunci când vrei să dai de pomană cuiva, trebuie să ai grijă să nu te mai vadă nimeni. Iată un argument: când a auzit despre acordarea de drepturi pentru luptătorii din Braşov, Ilie Petrescu, senator PRM, a adus în discuţie imediat şi alţi posibili revoluţionari, care ar merita şi ei drepturi egale: “În 1981, în municipiul Motru a avut loc o grevă aproximativ de proporţia celei de la Braşov. Deci nu cred că numai luptătorii braşoveni trebuie să beneficieze de această facilitate dată de Guvernul Tăriceanu”.
Dacă e aşa, atunci normal ar fi să se acorde drepturi similare şi participanţilor la evenimentul Valea Jiului, din 1977, şi tuturor celorlalţi care au fost implicaţi în evenimente asemănătoare din 1945 până în 1989. Şi-atunci da, prăbuşire economică din cauza pomenilor electorale.
Iată cum, politicienii noştri, febrili din cauza alegerilor, au ales să se ia, astfel, la întrecere pentru titlul celui mai mare anticomunist. Premierul are toate şansele să iasă învingător, ţinând cont că acesta a vorbit la un moment dat şi despre acordarea unor drepturi pentru 7000 de oameni care au păzit metrourile, pe 23 decembrie 1989. Mă întreb de ce aceştia nu se încadrează la “participanţi la Revoluţie”? Pe lângă acest lucru, clasa politică se face responsabilă de imaginea proastă pe care o au revoluţionarii din ‘89 şi pe care o vor avea şi luptătorii braşoveni, în lipsa unor criterii riguroase de acordare a certificatelor.
Ce primeşti dacă ai certificat de revoluţionar?
Revoluţionarii beneficiază de următoarele drepturi:
a) prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul disponibil de locuinţe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu au deţinut în proprietate o altă locuinţă până la data atribuirii;
b) stabilirea chiriei la nivelul minim prevăzut de lege pentru locuinţele din fondul locativ de stat, dacă dispun de un venit lunar mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie;
c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat, a unui spaţiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitaţie, a unei suprafeţe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spaţiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii;
d) acordarea gratuită de proteze, orteze şi scaune cu rotile pentru invalizii care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, costul integral al acestora fiind suportat de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989;
e) acces gratuit al copiilor la creşele şi grădiniţele din subordinea administraţiilor locale, precum şi asigurarea gratuită a rechizitelor pentru şcolari, dacă venitul lunar este mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie;
f) acordarea unei subvenţii de stat egală cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe în localitatea de domiciliu, dacă nu au deţinut sau nu deţin o proprietate locativă, precum şi
posibilitatea garantării creditelor contractate cu indemnizaţia calculată conform prevederilor prezentei legi;
g) atribuirea, în limita posibilităţilor, în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan şi 500 mp de teren în intravilan – acesta din urmă pentru destinaţia de locuinţă, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spaţiu locativ;
h) atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci;
i) acces gratuit al persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 (1) – cu suportarea cheltuielilor de la bugetul ministerelor respective şi de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate – la tratamente şi medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament şi staţiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor;
j) acces gratuit la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
k) transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors cu toate categoriile de trenuri de călători; anual – 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite, pot călători şi membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat;
l) scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent acesteia, pentru autoturisme hycomat şi mototriciclu, precum şi scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat sau atribuirea gratuită, în proprietate, a unui
mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaţionale pentru marii mutilaţi şi persoanele prevăzute la art.3 alin.(1) lit. b) pct.1 care au un grad de invaliditate locomotorie;
m) acordarea unei indemnizaţii lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2);
n) pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, prevăzute de lege;
o) scutirea de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune, pentru cei cu venituri lunare mai mici decât salariul mediu brut pe economie.
(2) Drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.
